Demnitatea, ultima armă!

În urmă cu aproximativ  un deceniu, chiar dacă au existat o mulțime de indicii, amenințări războaie și răsturnări de valori aproape incredibile, pe scara moralității, totuși  puțini dintre noi și-ar fi putut imagina că însăși umanitatea va fi pusă sub amenințare într-o zi! 

Așa zisele schimbări de percepție de dragul liberalismului și al  modernismului,păreau destul de inofensive și  în cel mai rău caz puteai gândi că e vorba de un liberalism prost înțeles și nicidecum că  face parte dintr-un plan imens de transformare a  noastră ca specie umană.

Semănarea războaielor și a urii pe  tot locul pe mapamond precum și  înrădăcinarea foamei pentru bani  a reușit rapid să strângă adepți în masă, în timp ce  viața de zi cu zi se derula într-un ritm tot mai amețitor  fără a mai  lăsa timp de  gândire  și analiză, lăsându-ne să credem că asta este normalitatea. Fără să știm ne-am încadrat în tipare prestabilite  fiind doar urmăriți pe marea tablă de șah a lumii  de ochii hulpavi ai păpușarilor  cum ne vindem unii pe alții, cum ne  îngrămădim și ne îmbrâncim  pentru a ieși în  față pentru  o așa zisă evoluție spre  bunăstare. Un pol (bănuţ) în plus  nu strică nimănui și iată că  ofertele ademenitoare nu puteau fi refuzate nici de cei care până mai ieri își aveau  conștiința  curată că munca lor  va ajuta la  progresul nostru al tuturor. 

Întâmplarea face  că în ultimii ani,  mai ales după ce  a început și marea trezire, întâlnim tot mai des intelectuali  de marcă, cercetători, oameni de știință, profesori, doctori,  avocați, etc  care ies în față și care recunosc că le este rușine  și se simt vinovați pentru că au ajutat  la aceste procese de  transformare ale societății, dându-și seama că au fost manipulați și că miza jocului este mult prea mare ca să mai poată să tacă. 

Câți dintre noi nu ne-am dat seama  că lucrurile o iau într-o direcție greșită?  Câți dintre noi nu am fost contrariați  de ceea ce se întâmplă în școli? Câți dintre noi vrem să ne creștem copiii într-o societate  bolnavă deposedată de valori morale și creștine? Câți dintre noi credem în această șaradă care ni se joacă pe sub nas zi de zi de mass-media  vândută? Tot mai mulți oameni  nu-și mai deschid televizorul preferând să se informeze din media paralelă care a devenit  mai puternică și mai credibilă decât mass-media tradițională. Acest lucru  dă de gândit! Oare spre ce ne îndreptăm? 

Giganticul plan care  este structurat pe etape de transformare împărțit pe câteva zeci de ani  își urmează cursul  iar victimele nu încetează să apară. Întocmai unui război cu arme, se aplică legea ''scapă cine poate'', unii cad iar alții merg mai departe. Călcăm pe cadavre, ne îngropăm părinții în saci de plastic înghițindu-ne lacrimile cu botnițele pe gură! 

Planul acestui război grotesc atacă societatea din interiorul său, împărțind-o în grupuri și tabere creând confuzie și frică în rândul  populației. 

Am ajuns până acolo încât nu ne mai pasă ce se întâmplă cu corpul nostru doar pentru a putea călători sau a putea  să ne cumpărăm o sticlă de alcool, acceptăm înțepături nedorite. Practic păpușarii ne-au cumpărat ani de zile cu  o libertate imaginară în care credeam că trăim  iar acum, îngrădirea unor  drepturi  ne fac să capitulăm de la prima încercare! Am devenit slabi, incolori și înghețați  din cauza fricii pe care ne-au semănat-o în noi! 

Credința a fost temelia  pe care s-au bazat înaintașii noștri, dar cu toate acestea noi am reușit să ne ''modernizăm'' renunțând cu ușurință la valorile creștine de dragul vremilor comode pe care le trăim. Această comoditate a noastră a venit involuntar, fără să ne dăm seama, am fost manipulați și conduși  pe un alt drum, crezând că noi l-am ales. 

Denumirea  de ''arta manipulării '' nu este întâmplătoare pentru că procesul în sine este o adevărată  artă care se concretizează tocmai prin așa zisa  libertate de a alege.  Pentru a înțelege  mai bine am să vă dau  exemplul unui copil care nu vrea să se joace cu mașinuța lui folosind  în schimb alte obiecte din casă ( să zicem o canetă metalică). În momentul în care părintele îi oferă  o mașinuță în schimbul canetei,  copilul nu va accepta schimbul  și va plânge, dar dacă părintele va veni cu  mai multe mașinuțe și va întreba copilul pe care o alege numind rând pe rând culorile mașinuțelor  și repetând : ce alegi? , copilul va alege una dintre mașinuțe după culoare, fericit fiind că el a luat decizia. În realitate decizia a fost a părintelui  care a  vrut să-l facă să nu se mai joace cu caneta , el voia să îi dea o mașinuță  dar copilul nu voia, urla, țipa,  dar dându-i șansa  unei  ''alegeri  libere'', copilul a sfârșit prin a alege o mașinuță  deși inițial nu voia nici una, nu voia  decât caneta! 

La fel stau lucrurile și cu adulții, impunerea unor transformări sociale nu se face cu  forța  ci printr-o manipulare care  îți lasă impresia  că tu ești cel care a ales, dar defapt această așa-zisă  ''alegere liberă'' nu face decât să mascheze și să deturneze atenția  de la scopul principal.

Pentru mulți dintre noi lucrurile devin incredibile și de neconceput iar astfel preferăm să le negăm existența  închizându-ne în bula noastră unde credem că nu vom putea fi atinși. 

Negarea, fuga de realitate sau ignorarea semnalelor de alarmă nu face decât să ne înrăutățească  situația căci nu poți să învingi niciodată o situație  dacă nu accepți să te confrunți cu ea. Iar și mai rău de atât, este faptul că, noi  avem impresia că le știm pe toate! Nu înseamnă că ceea ce nu știm noi,  nu există! Trebuie să fim deschiși spre a afla și a învăța despre lucruri care există  chiar dacă nu fac parte din domeniul nostru de pregătire sau de înțelegere, pentru că ceea ce credem ca ''nu există'' s-ar putea să ne  afecteze direct. 

Mulți dintre noi ne-am trezit peste noapte că trebuie să ne adaptăm la cerințele tehnicii care iată, a devenit o necesitate ajungând uneori chiar  să ne conducă existența. Trăim virtual, ne sărbătorim cu prieteni virtuali pe  rețelele de socializare iar familia și prietenii reali ne sunt tot mai departe. Viața adevărată se măsoară în  câteva săptămâni de concediu pe an iar în rest suntem ca niște roboți. Siguranța noastră financiară primează, este tot ce contează,  suntem prea dependenți de bani, prea obosiți  și prea indiferenți față de tot ce se întâmplă în jurul nostru.O lume falsă ce poartă apanajul falsei comodități și a falsei acceptanțe.

Orice știre nouă șochează câteva zile după care devine normalitate iar viața își urmează aparent cursul normal. În realitate însă, păpușarii trag în continuare de sfori înnodându-le între ele pentru a se asigura că nu este cale de întoarcere. Uneori realizăm toate acestea dar ne-ntrebăm  ce-am putea noi face, căci suntem oricum prea mici ?!  Ei bine, ne-au făcut să credem că suntem mici, dar arma se află în continuare la noi.Demnitatea de om este singura armă pe care nu ți-o poate lua nimeni decât dacă renunți tu  singur la ea. 

Demnitatea este ultima noastră armă! 

 

Mihaela CD