Cal troian
Am fost lăsat cal troian în fața cetății,
cu zăbala timpului în gură.
Un bici nevăzut îmi lovește simbolul,
de s-ar fi uitat povestea aceea
de cînd eram tînăr și norocos,
de demult aș fi intrat intr-o herghelie
cu sînge făcut din iarbă.
Dar războiul nu s-a terminat încă
și e nevoie, deși nu mai văd Troia,
de interiorul meu de cal troian,
de vicleșugul aheilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu