Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 490(16 –31 Martie)

 

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.

Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această  zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea  jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi  să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat!

*

Scrisoare către Eminescu(XVII).

,,Bădie Mihai,

Se apropie Paștele cu pași repezi și ne aduce aminte de toți cei dragi ai noștri, cei de aici și cei de acolo, cei de aproape și cei de departe. Printre ei ești și matale pentru oricare dintre noi. Tocmai de aceea am socotit potrivit a-ți scrie câteva rânduri, pe de o parte, ca să vezi că nu te-am uitat, iar pe de altă parte, ca să-ți reamintim de Sărbătoarea Sfântă, de vremea când și tu trăiai fiorul nopții de Înviere, alături de mulți-mulți semeni ai tăi de altădată.

Te văd prin semiîntunericul din biserică, ascultând atent canonul rostit la strană de bătrânul dascăl. La pâlpâirea lumânării citește molcom, rugător, adresându-se ca unui prieten vechi Părintelui Veacurilor. Și tu-l asculți, îi sorbi vorbele, îi frămânți pe-ncetul înțelesurile adânci. Zidurile vechi ale bisericii, acoperite de fum, de neguri și de vremuri, lasă cu greu sfinților bucuria de-a vedea mulțimea ce se tot adună  pe-ncetul cu sfială și cu luare-aminte. Glasul bătrânului dascăl vorbește despre moarte și despre viață, de lupta permanentă dintre cele două, de fărâma de speranță ce nu trebuie să părăsească pe niciun muritor. Cu fiecare vorbă a lui tu pătrunzi, așa cum numai tu știai s-o faci, în tainele adânci ale existenței noastre și ale lumii întregi. Poate în acele clipe înțelegeai sensul vieții mai mult decât din toate cursurile de filozofie și de istoria religiilor, pe care le ascultaseși la marile universități de la Viena sau Berlin. ,,C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,/Din cărți cu file unse norodul îl învață,/Că moartea e în luptă cu vecinica viață,/Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada./”

Moșul de la strană știa mai multe decât profesorii tăi de altădată și tu știai bine asta. Tocmai de aceea îl ascultai atent, cu-nfrigurare. Din când în când rostea tropare cu vocea lină, pe melodie anume aleasă cu grijă, care mângâia sufletele și topea gheața urii. În centru lor, Eroul Veșniciilor lupta din greu, cu multă suferință și cu mult sânge, ca să biruiască răul, moartea. ,,O muzică adâncă și plină de blândețe/Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:/„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,/Înveninând pre Însuși izvorul de viețe”/. Prin glasul bătrânului dascăl plângea un neam întreg păcate vechi de veacuri, cu lacrimi și poveri. Prin el șoptea și Cain, și Iuda, și tâlharul speranțe nesperate  din adâncimi de iad. Își auzea și Gheorghe, și Ion, și Măriuța și toți cei adunați acolo durerea și năduful, necazul, bucuria, nădejdea de mai bine. El, Omul, un punct în univers, avea atunci tăria să vorbească cu Însuși Creatorul: ,,Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,/Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,/În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase/A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg/.

Prin tăcerea adâncă și timpul pășește cu sfială. Dar iată miezul nopții, Marea Noapte. Făcliile se sting una câte una și întunericul devine atotstăpânitor. ,,Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială/Și negrul întuneric se sperie de șoapte.../Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte.../Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.” Din întunericul apăsător, de undeva dintr-o candelă plăpândă, ascunsă în altar, preotul aprinde făclia Învierii. Negura se ascunde-nfiorată în cotloane, în biserică se-aude freamătul mulțimii nerăbdătoare. Împăratul Luminilor vine victorios să dăruiască Lumina Sa tuturor celor ce-o așteaptă. Un asemenea moment nu putea să-ți scape nici ție neobservat: ,,Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...,/Colo-n altar se uită și preoți și popor,/Cum din mormânt răsare Hristos învingător,/Iar inimile toate s-unesc în armonie”./

Se-nghesuie mulțimea s-aprindă cât mai repede sute și sute de făclii din Flacăra-nvierii. Fiecare dintre cei prezenți trăiește măcar o clipă senzația că e față-n față cu Hristos. Nimeni nu mai vede pe cine are-alături. Atunci vin din depărtări, pe unde nevăzute, păstori bătrâni de veacuri cu turmele lor de suflete. În clipele acelea porțile iadului și ale raiului se deschid și năvălesc afară, aleargă pe câmpiile cerului, toți cei plecați dincolo. Însăși poarta Veșniciei se deschide și între cele două lumi se-ntinde puntea iubirii lui Hristos. Cei plecați revin acum în biserica lor, în casa lor, între cei dragi ai lor, pe locurile unde s-au născut și au trăit cândva. Prin Înviere zăgazurile celor două lumi dispar și cei vii se-ntâlnesc cu cei adormiți demult.  

În fața bisericii se revarsă mulțimea cu făclii în mână și locașul e scăldat în lumină de la temelie până la turlă. Pe o masă anume instalată preotul citește Sfânta Evanghelie. Îți amintești, bădie Mihai, cum consemnai în versurile matale, că din ,,cuvintele de miere închise în tratajul străvechii Evanghelii”, preotul anunța triumfător victoria Vieții, anunța Învierea. Izbucnea atunci, cu tunetul clopotelor,  din toate piepturile celor prezenți, cântarea atât de dragă și de măreață ,,Hristos a înviat!” și nu numai: ,,Cântări și laude-i nălțăm/Noi, Ție Unuia,/ Primindu-L cu psalme și ramuri,/Plecați-vă, neamuri,/Cântând Aleluia!/ Hristos a înviat din morți,/Cu cetele sfinte,/Cu moartea pre moarte călcând-o,/Lumina ducând-o/ Celor din morminte!"

 Cum să scapi asemenea momente, bădie Mihai? Cum să le uiți?

 Te rog, bădie, când vei auzi clopotele bătând aici pe pământ, când vei auzi cântările Învierii străbătând văzduhul, să strigi și tu cât vei putea de tare, pentru cei din toate timpurile și din toate veacurile, s-audă cu toții și să se bucure: ,,Hristos a înviat!” Să strigi, bădie, până s-or dărâma temeliile iadului, gheața urii dintre oameni și popoare, până Învierea va împărăți nestingherită aici și acolo.

 Până atunci, bădie, îți spun și eu, în numele tuturor celor ce te iubesc: Hristos a înviat! 

*

Cuvinte părintești. Redăm mai jos câteva învățături și sfaturi ale Sfinților Părinți privitoare la post:

,,Toţi câţi sunteţi şcolari ai filosofiei, iubitori de cele înalte şi ucenici ai cuvântului, iubiţi timpul ce ne stă în faţă, primiţi cu bucurie sfântul post de patruzeci de zile ca pe un dascăl al castităţii, mamă a virtuţii, îngrijitor al fiilor lui Dum­nezeu, pedagog al celor fără rânduială în viaţă, ca pe o liniştire a sufletului, ca pe un echilibru al vieţii şi ca pe o pace bine în­cheiată şi netulburată... Postul este tovarăşul sfinţilor, postul este începutul oricărei fapte bune. Şi după cum meşterii nu pot fără unelte să-şi îndeplinească meseria lor, tot aşa şi sfinţii, chiar dacă sunt ajutaţi de haruri duhovniceşti, nu pot fără post să săvârşească minuni şi semne”(ASTERIE AL AMASIEI); ,,Postul caută să fie măsurat, ca nu cumva, fiind prea excesiv, să-ţi slăbească prea mult organismul şi pe urmă, pen­tru a-l antrena, să fii nevoit a alerga la carne, care este izvorul poftelor. O hrană potrivită foloseşte şi trupului şi sufletului (…).  Postul ţine-l cât îţi îngăduie puterile, să fie însă cu­rat, simplu, smerit şi fără superstiţii(FER. IERONIM); ,,Înainte de a posti, trebuie să rupeţi trufia şi să practicaţi virtutea, caritatea, blândeţea, iubirea aproapelui(…). Cel care uneşte postul cu rugăciunea dispune de două aripi mai repezi ca vântul, aşa că, diavolii văd în el un ad­versar de temut. Nu este putere comparabilă cu aceea a omului care se roagă, aşa cum doreşte Dumnezeu(…). Dacă nu pot nădăjdui nici o recompensă pentru că au practicat abstinenţa şi postul, ei nu au a se teme de pe­deapsă(….).  Vreau să vă atrag luarea aminte asupra a trei po­runci, ca să le păziţi în timpul postului: 1. Să nu vorbiţi de rău pe nimeni. 2. Să nu aveţi nici un duşman. 3. Să lepădaţi din gura voastră răul obicei de a jura(…). Postul nu stă în a ne lipsi de mâncare, ci a fugi de păcate. Aşa că cel ce înţelege prin post numai lipsa de mâncare, îl ponegreşte foarte. Posteşti? Atunci dovedeşte-mi prin fapte. Ce fel de fapte? mă întrebi. Dacă vezi un sărac, ai milă de el; dacă vezi un duşman, împacă-te cu el; dacă vezi un prieten lău­dat, nu-l pizmui; dacă vezi o femeie frumoasă, ocoleşte-o. Să nu postească numai gura, ci şi ochiul, şi auzul, şi mâna, să postească toate mădularele trupului nostru. Să postească mâi­nile, rămânând neprihănite de jaf şi hrăpire; să postească pi­cioarele, împiedicându-şi paşii spre privelişti neîngăduite; să postească ochii, învăţându-se să nu se repeadă niciodată la pri­veliştile frumoase, nici privind cu luare aminte la mândreţile lumii acesteia. Căci privirea e hrana ochilor, dacă e nelegiuită şi oprită, strică postului şi clatină toată mântuirea sufletului; dacă însă e legiuită şi îngăduită, împodobeşte postul. Căci ar fi un lucru foarte nesăbuit, ca, în timpul mâncării, să te fereşti din pricina postului, chiar de hrana îngăduită, iar când te slujeşti de ochi, să atingi chiar lucruri oprite. Nu mănânci carne? Atunci să nu sorbi nici desfrâul prin ochi. Să postească şi urechea, iar postul urechii înseamnă să nu asculţi ponegririle şi bârfirile: „Să nu asculţi cuvântul deşert“, se zice (Exod, 23, 1). Să post­ească şi gura, ferindu-se de cuvinte ruşinoase şi de ocări. Căci, ce folos ar fi să postim de păsări şi peşte şi să muşcăm şi să mâncăm pe fraţii noştri? Cel care bârfeşte, mănâncă carne fră­ţească, muşcă trupul aproapelui(…..).  Postul este o silire a firii, lepădarea de pofte, stin­gerea aprinderii trupeşti, nimicirea gândurilor celor viclene, scăparea de amintirile spurcate, curăţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, uşa smereniei, oprirea de vorbire multă, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, dezlegare de pă­cate, uşa raiului...”(SF. IOAN GURĂ DE AUR).

*

File de jurnal – 24 ian. 1984. ,,Mă aflam în Timișoara, ca să iau plasa de sârmă pentru cimitirul de la Bârda. Am plecat de dimineață la Gara de Nord din Timișoara. De la secția ,,Coletărie” m-au îndrumat la Gara de Sud. Am rătăcit până pe la ora 10 din tramvai în tramvai, până am ajuns la gara aceea. Cred că mai bine o luam pe jos. Acolo am fost informat că ei închiriază doar vagoane mari, iar pentru cele trei tone ale mele nu-și pot permite acest lux. Numai dacă aș mai găsi și alți beneficiari din Mehedinți ca să totalizăm 15 tone de marfă. M-au îndrumat să închiriez un transcontainer. Acestea erau însă în Gara Semenic. Am luat-o pe jos pe calea ferată până la Gara Semenic. Cred că am făcut vreo 5-6 km. Era să mă sfâșie câinii unei unități militare, pe lângă care trecea calea ferată. M-am apărat ca la Grivița. Când am ajuns în Gara Semenic am aflat că nu pot închiria transcontainer, fiindcă cei de acolo nu au motorină. M-am dus la șeful stației și am încercat să-l mituiesc. Degeaba. Nu au motorină și pace. Am așteptat vreo oră până am găsit o mașină de ocazie și m-am întors în oraș. M-am dus la ,,Tehnometal”. Nu l-am mai găsit pe inginerul Borza. M-am dus la serviciul ,,Desfacere”, la Doamna Moise. Nici n-a vrut să audă la început, când i-am spus să expedieze sârma oficial, prin C. F. R. Abia după ce i-am strecurat 200 lei în buzunar și-a amintit că ,,- S-ar putea să trimită și ei marfa în cursul săptămânii!” Cât am umblat pentru plasa aceea, dacă ar fi fost pentru mine, cred că m-aș fi lipsit.

De la ,,Tehnometal” m-am dus la Mitropolia Banatului. Consilierul Dorobanțu era în spital. Am vorbit cu redactorul revistei, Silviu Anuichi, doctor în Teologie, secția Istoria Bisericii. Am discutat despre articolul meu Clerici și teologi români istoriografi(până la 1900), articol ce se află acolo de prin 1978. Mi l-a respins, fiindcă nu conține mulți bănățeni. Dacă-l voi reface, ar merge, dacă nu, aleluia. Mi-a povestit că a fost la o ședință a ziariștilor din Timișoara, ședință la care a participat și Domnul Acad. Ștefan Pascu. S-a ridicat Berwanger și a spus: ,,- Domnule Profesor, cea mai bună revistă de istorie, pe care o scoatem în Banat este ,,Mitropolia Banatului” și aceasta o datorăm doctorului în Teologie Silviu Anuichi!”

 Am stabilit cu el câteva teme, pe care le-aș putea aborda în următoarele mele articole.

Fiindcă aveam tren noaptea, trebuia să trag de timp. Am intrat în cinematograful ,,Capitol”. Rula filmul Atenție la gafe! Nu știu ce producție. Era mult tineret în sală. Filmul nu mi-a plăcut. Era o comedie dulceagă. În esență se pleda pentru emanciparea claselor de jos, pentru demnitatea omului. Am înțeles că cel mai de jos este de multe ori mai capabil și mai vrednic decât de cel de condiție bună sau de cel cățărat spre vârful piramidei sociale. Aceasta nu-l ajută întotdeauna să ocupe locul adevărat ce i se cuvine în societate. Mai mult, foarte adesea e lăsat pe drumuri.

M-am dus apoi la un Lacto-bar și m-am îndopat bine, căci mi-era o foame de lup. Aș fi vrut să mă duc la teatru, unde era anunțată o piesă de Brecht. Ghinion. Actorul principal, Ion Haiduc, se îmbolnăvise și piesa se amânase. M-am dus apoi la Teatrul Germano-Maghiar, unde o trupă a Teatrului din Petroșani închiriase sala. A jucat Domnișoara Julia de Aug. Strindberg. Interesant. Lucruri știute, aparent banale, capătă valoare de simbol și esență. O luptă de clasă ciudată, dar explicabilă. Membrii unor clase antagoniste se urăsc și se disprețuiesc, dar, totuși, pe ascuns, se iubesc reciproc. Tânărul din piesă se dovedește a fi un om cult, cinstit, puternic, dârz, oțelit de viață, capabil să-și realizeze scopurile prin sine însuși. Fiica de conte, în aparență o înfumurată și o prefăcută, un fel de băiețoi obraznic, care călărește și comandă, care disprețuiește fără jenă pe cei din jur, se dovedește a fi în realitate o femeie ușoară, o târfă.

Tânărul vrea să parvină prin dragoste cu boieroaica, să forțeze limitele condiției sale sociale. Boieroaica păcătuiește din curiozitate, slăbiciune, lașitate. Îi este rușine apoi, pentru că și-a pătat onoarea de familie prin dragoste cu un argat. Nu vede posibilă împlinirea dragostei cu țăranul decât undeva departe, pentru a nu fi cunoscută și recunoscută. Desfășurându-și arborele genealogic, își dă seama că e ceva putred, bolnăvicios, scârnav. Clasele de sus huzuresc și lâncezesc după paravanul aparențelor, în timp ce oropsiții vieții încearcă zadarnic să-și depășească limitele propriei lor condiții, dar foarte rar pot să reușească. Cei de sus coboară prin decăderea propriei lor caste, cei de jos încearcă să urce prin ei înșiși.

În sala de teatru am stat lângă un cetățean de origine germană. Fiică-sa și ginere-său fuseseră artiști la acel teatru. Fugiseră în R. F. Germania. Urma să plece și el într-o vizită de vreo două luni. Dacă ar fi rămas acolo, cei 2.500 lei ai pensiei sale ar fi devenit 2.500 mărci vest-germane. Mi-a spus că a primit ziare, în care fie-sa era foarte apreciată ca actriță, ca și școala de teatru din România zilelor noastre. Se preciza că mulți artiști ai noștri pot să stea cu cinste alături de mari artiști ai lumii.

Am venit cu un accelerat, care pleca din Timișoara la 22.15. În compartiment era una din Jimbolia, care mergea la Ambasada S. U. A. din București, ca să ceară plecarea definitivă din România.

Încă din Timișoara a început o ploaie puternică. În Severin era la fel.”

*

Ion Cenușă. De câte ori intram în Librăria ,,Eminescu” din Tr. Severin, - azi un sediu de telefonie -, parcă-l vedeam pe Ion Cenușă după tejghea, măsurându-mă cu privirea blândă și cu zâmbetu-i protector.

Parcă-l aud spunându-mi, așa cum obișnuise de-a lungul anilor: ,,- Ți-am oprit o carte bună!” Se apleca grijuliu și conspirativ și scotea dintr-un cotlon numai de el știut cartea cu pricina. Niciodată nu puteam spune că nu mă interesează, că nu era ceea ce  îmi doream. El știa exact ce-mi trebuie! Și nu numai mie! Își  cunoștea clienții nu numai după înfățișare, ci și după ocupații, pasiuni, interese. Discuta cu fiecare în parte, afla ce hram poartă și în ce ape se scaldă și, cu o memorie rară, îl înregistra în computerul minții.

Ion Cenușă nu era numai un vânzător de carte, ci și un intelectual. Se auzeau vorbe că ar avea foarte puține clase frecventate. Nu știu. Atât doar știu că Domnul Cenușă era un om informat. Aveai impresia că e o adevărată enciclopedie. Îți transmitea convingerea că citește toate cărțile ce-i intră în librărie și nu numai.

El era la curent cu aparițiile editoriale ale Bisericii, cu publicațiile noastre teologice. El știa exact o groază de articole publicate în presa bisericească. Știa unde au apărut, le comenta până în cele mai mici amănunte. Se interesa în mod deosebit de religia daco-geților și spunea chiar că pregătește o lucrare proprie pe această temă. Știa multe și de toate.

Au trecut mulți ani de când am aflat că Domnul Cenușă a plecat dintre noi. A plecat discret și modest, așa cum trăise. Nu a deranjat pe nimeni în viață, ba, dimpotrivă, a ajutat, a încurajat, a mângâiat și a îndrumat pe cât a putut, a dovedit tuturor că, indiferent în ce poziție socială te-ai afla, poți să fii, dacă vrei, OM. Și el a fost, într-adevăr, un OM!

Au venit cărți, multe cărți, Domnule Cenușă! Sunt cărți care v-ar interesa, desigur! Ce mai studiați?

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG) a achitat o parte din costul Psaltirii: 3.300 lei; Un enoriaș, care nu vrea să i se știe numele, a donat 2.350 lei, reprezentând costul mașinii de spălat pentru Azilul de la Gura Văii; Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț a achitat mâncarea, sucurile și apa minerală pentru Azilul de la Gura Văii: 1.000 lei; Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a achitat mâncarea pentru azilul de la Vânjuleț, unde vom merge în luna mai: 600 lei; Domnul Zorilă Sandu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 500 lei; Doamna Mătuș Natalia din Timișoara: 400 lei; Doamna Ivanovici Florica din București: 250 lei; Domnul Șeitan Nicolae din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Ing. Dumitru Mucioniu din Tr. Severin și Doamna Michescu Elena din București, fiică a satului Malovăț: câte 200 lei; Domnul Bazavan Dumitru din Malovăț: 163 lei; Doamna Roman Carmen din Tr. Severin și Domnul Ciurel Ion din Tr. Severin: câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: 50 lei;

Doamna Înv. Sfetcu Sabina a donat 50 lei pentru Fondul Central Misionar.

Domnul Baltac Alexandru a mai achitat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 255  lei;

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

La colecta pentru Fondul Central Misionar s-au adunat 180 lei. Conform hotărârii Consiliului Parohial luată în ședința din 26 martie a. c.,  am achitat din partea parohiei noastre 500 lei;

*

În cursul lunii martie am donat credincioșilor participanți la slujbe pâine, astfel: 5 Mart.(Bârda): 114 pâini; 12 Mart.(Malovăț): 170 pâini; 19 Mart.(Bârda): 111 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 128 pâini; 26 Mart.(Malovăț): 199 pâini. Așadar, în luna martie s-au donat 722 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 5 Mart.(Bârda): 686 pâini; 12 Mart.(Bârda): 330 pâini; 19 Mart.(Bârda): 689 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 162 pâini; 26 Mart.(Malovăț): 211 pâini. Așadar, în luna martie s-au vândut la prețul de achiziție  2.078 pâini. Copiilor li s-au dăruit și ciocolate.

*

În ziua de Joi, 6 Aprilie, vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Gura Văii. Vom duce masa de prânz pentru cele 40 persoane internate acolo(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, prăjituri, suc și apă minerală). Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, a suportat costul mâncării, sucului și apei minerale, în valoare totală de 1.000 lei. Conducerea azilului ne-a solicitat o mașină de spălat de capacitate mare. Am comandat una de 14 kg capacitate(cea mai mare de pe piață). Am achitat-o și urmează s-o primim. A costat 2.350 lei. Această sumă a donat-o un enoriaș al parohiei, care nu vrea să i se știe numele.

*

În ziua de 4 Mai vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț. Vom duce masa de prânz și ceea ce va mai solicita conducerea acelei instituții. Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a donat deja 600 lei pentru masă. Vom reveni cu amănunte.

*

Ca în fiecare an, de Sfintele Paști vom dona câte o carte fiecărei familii a parohiei noastre, cât și persoanelor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023. Pentru anul acesta pregătim Psaltirea. Am dat-o în lucru la tipografie, am achitat-o cu suma de 5.700 lei și-n următoarele zile va fi gata și vom începe distribuirea ei. Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș s-a oferit să suporte costul tipăririi acestei cărți, achitând pentru aceasta până acum 3.300 lei.

*

Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici, s-a oferit să suporte costul a 33 exemplare din cartea preotului Dvs. Viața Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab, pe care să le donăm preoților din Protoieria Tr. Severin. Am depus deja, deocamdată,  la protoierie un număr de 45 exemplare din carte pentru preoții din mediul rural. Vom vedea dacă vom avea posibilitatea să le oferim și celor din mediul urban.

*

Contribuția de cult. Constatăm că, până la sfârșitul trimestrului întâi al anului, contribuția de cult a fost achitată în parohia noastră astfel: în Malovăț au achitat 91,90% din familii; în Bârda au achitat 93,79% din familii; la nivel de parohie au achitat 92,51% din familii. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu este obligatorie. Fiecare dă dacă vrea și cât vrea. Totodată, serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă persoana/familia solicitantă a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Preotul stă la dispoziția tuturor 24 ore pe zi, 365 zile pe an, în rest fiind liber.

*

Plăți. În cursul lunii martie am efectuat o serie de plăți mai mari, astfel: 8.300 lei tipografiei pentru cărți; 3.640 lei brutăriei pentru cele 2.800 pâini donate și vândute în luna martie; 2.350 lei mașina de spălat pentru azilul de la Gura Văii; 1.824 lei protoieriei  pentru făclii; 840 lei protoieriei pentru candele; 780 lei impozit; 500 lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 476 lei un aspirator pentru biserica de la Bârda; 314 lei poștei pentru colete; 300 lei expertiză risc seismic la clădiri; 200 lei pentru sucul, apa și prăjiturile pe care le-am dus la Centrul de Psihiatrie de la Gura Văii; 120 lei internetul; 100 lei curentul electric și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 489, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 20 mart. 2023, ediție on-line(https:// moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 21 mart. 2023, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Calul troian, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1172(23 mart.), p. 12; Două singurătăți,  în ,,Națiunea”, București, 26 mart. 2023, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Prietenie surogat(I), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1173(30 mart.), p. 12.

Parohia noastră a republicat cartea preotului Dvs.  Studii și documente privind Istoria României(3 vol.).

*

Simpozion. Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la Simpozionul ,,Mehedinți. Istorie, Cultură și Spiritualitate”, ediția a V-a, care se va desfășura în zilele de 15-17 mai a.c. Preotul Dvs.  s-a înscris cu comunicarea Aspecte politico-sociale și bisericești din perioada 1965-1985.

*

·  Zâmbete. ☺,,– Soţia mea susţine că e mai bine să consumi legumele crude!” ,,– Nici a mea nu ştie să gătească!” ☺ Ești sfânt până găsești păcatul potrivit! ☺Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoşii ? Radio Erevan: Repede! ☺O tânără ascultătoare, nevinovată şi pudică: De ce multe fete se
căsătoresc cu bătrâni care înnoată în bani? Radio Erevan: Fiindcă sunt foarte miloase! Vor să-i salveze de la înec! ☺Un ascultător: Cum se trece de la capitalism la socialism? Şi, mai ales, cum se poate trece de la socialism la capitalism? Radio Erevan: De la capitalism la socialism se poate trece prin
revoluţie; iar de la socialism la capitalism cel mai bine se poate trece prin agenţiile de turism. ☺Un ascultător amărât din România: De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie ? Radio Erevan : De gât. ☺Un tânăr logodnic: Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic ? Radio Erevan : Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.

*

Excursii-pelerinaje. Joi, 23 martie, am organizat o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-Sarmisagetuza-Densuș-Caransebeș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.  

A fost excepțională descinderea la biserica Densuș(HD). E cea mai veche biserică din țară. Unii zic că-i din sec. XIII, alții că e mult mai veche. E construită din piatră. În zidurile ei sunt multe pietre funerare romane, pe care se mai văd inscripții în limba latină. Este acoperită cu piatră. Încă se slujește în ea. Au trecut peste ea cutremure și războaie, dar n-au afectat-o cu nimic. A scăpat și de tunurile lui Bucow ca prin minune. E posibil ca mortarul folosit la zidăria de acolo să fi fost făcut după aceeași rețetă ca cel de la podul lui Traian de la Tr. Severin. Satul Densuș este satul natal al savanților Ovid și Nicolae Densușianu.

*

În ziua de 11 Mai a. c.   organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin(catedrala)- Cerneți(mănăstirea)-Strehaia(mănăstirea)-Gura Motrului (mănăstirea)-Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu)- retur.

Costul: 60 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.

*

Spovediri. Împărtășiri. Ca la fiecare început al Postului Mare, in parohia noastră s-au spovedit și s-au împărtășit, în zilele rânduite și nu numai, la biserică și la domiciliu: 12+23+2+1+1+1+1=41 enoriași. Sperăm că vor fi mai mulți de Paști.

*

Apel. Rugăm respectuos pe toți enoriașii parohiei noastre să binevoiască să curețe mormintele celor dragi ai lor. Vine Marea Sărbătoare a Învierii și e nevoie de o înnoire, de o înfrumusețare și a locurilor de veci. Cimitirul este ca o carte de vizită a unui sat. 

*

Program. În cursul lunii Aprilie avem următorul program de slujbe: 1 Apr.(Bârda-Malovăț); 2 Apr.(Bârda); 8 Apr.(Malovăț-Bârda); 9 Apr.(slujbă la Malovăț dimineața); 10 Apr.(Denie la Bârda, la ora 17); 11 Apr.(Denie la Malovăț); 12 Apr.(Spovedit și grijit dimineața, la biserică și în sat, la Bârda; denie la Bârda); 13 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12; Denie la Malovăț); 14 Apr.(Spovedit și grijit adulții, la biserică și în sat, la Malovăț; Denie la ora 19 la Bârda; Denie la ora 21, la Malovăț); 15 Apr. (Spovedit și grijit copiii la Malovăț dimineața; pomeniri la ora 19, la Malovăț; Slujba Învierii cu Sf. Liturghie la Malovăț, la ora 23); 16 Apr.(Slujba Învierii  la Bârda, la ora 3); 17 Apr.(Bârda; slobozirea Paresimior, la vii); 18 Apr.(Malovăț, slobozirea Paresimilor, la vii); 22 Apr.(Bârda-Malovăț; slobozirea Paresimilor, la morți); 23 Apr.(Bârda, slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Apr.(Malovăț-Bârda); 30 Apr.(Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră! 

Hristos a înviat!

 Pr. Al. Stănciulescu-Bârda