Agonia
apei
Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă
Numărătoare
inversă
Numărătoarea inversă a început
vânătoarea cu nopţile
e ziua vieţii
alerg pretutindeni
cu tălpile goale -arse de dragoste
am zâmbit unui copac
uitat în piciorul meu gol;
picioarele mele goale
sunt copaci urcând
spre zenit
vânătoarea regală s-a sfârşit
spre răsărit
unde începe apusul de cântec
Comploturi
subtile
Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toţii subjugaţi de o mână
pentru tine
nu există monştri, numai Einstein şi orhidee
nu-ţi ridici ochii nepedepsit
către o zeiţă
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ţie doar o moarte ţi-e rezervată
există o lege: întunericul se învaţă cu lumină
o lume care râde şi plânge printre subtile
comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariţie
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naşte puterea
O
altă arcă a lui Noe
La fiecare Cină de Taină
mi-am învăţat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe
Intersecţie
iminentă
Aş fi vrut dragostea
să o fac intersecţia jocurilor
de copii
o poveste de trupuri
cu multe piramide
şi să nu te fi pierdut
printre clepsidre
doar un cal te mai aşteaptă
acolo, la intersecţie.
Ecou
În fiecare zi
Ahile
mă vinde la tarabe
ca pe un nou
război troian
mai am un Dumnezeu
kamikaze
în ecoul sufletului meu
Aşteptare
Aştept zorile
mi s-a şoptit
că asfinţitul se va transforma
într-o piramidă
mâna mea pietrificată a plâns
acum nopţile sunt zorile din lacrimi
Strip-tease
... a existat un timp ca o înscenare
de lumină
femeia dezbrăcată e doar o lacrimă
şi ceea ce trupul tău va muri
în astă-seară
e doar o piatră cu mai multe semne
de cruce...
Sânge
orb
Sângele orb din trupul
femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe
Dumnezeu
traversează şi el -o
perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte
Ecou
2
Îngerul exhibiţionist
din Cutia Pandorei
se roagă pentru mine
ca şi cum moartea
ar fi o pădure virgină
sărutul tău e mersul
şarpelui
ademenit deinima femeii
iarăşi pactul cu
Dumnezeu
mă exilează în migraţia
păsărilor...
Sânge
de fecioară
Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă
comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai
bântuie prin oraş
dispariţia Sodomei şi
Gomorei
păcatele noastre şi-au
făcut biserici
şi violează fecioare
corabia nebunilor-a
sosit în port
iar bătrânii marinari
ca un ţipăt de pasăre
îşi mai iubesc
nevestele
mai am o iubire
uitată într-un şuierat
de şarpe
Exod
În fiecare zi furnicile
trec prin odaia mea
şi mă leapădă de ură
îmi număr asfinţituri
în palmă
şi mirată, măsor
înălţimea arborelui
ce creşte-n perete
şi furnicile zboară
prin creierul meu
redându-mi libertatea
veioza e ceva imaginar
şi în fiecare zi,
mă războiesc cu ideile
o furnică e o idee
o furnică este o veioză
o furnică e masa
o furnică poate fi
acest vers
o furnică e un Christ răstignit
toate iubirile sunt
asediate de furnici
apoi distruse şi
reînviate
în fiecare zi furnicile
trec prin odaia mea
şi renasc din acest
exod
mai trăiesc ca o
furnică în ţărână
doar cu gândul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu