DORUL COPILĂRIEI

Azi-noapte am visat frumos,

Parcă eram iar o copilă

Și-n brațe-aveam un mormăilă,

Ce se-alinta cam dubios.

Am adunat apoi din vise,

Multe lumini și jucării,

Pe care le-am legat, să știi,

În mici baloane înverzite.

Apoi la margine de lume

Le-am înălțat pe cerul gri,

S-ajungă și la alți copii,

Ce au și suflet, au și nume.

În noapte mii de licurici

Și-au început un zbor zglobiu,

Chiar dacă era cam târziu,

Aveau pe-aripi steluțe mici.

Am strâns la piept povestea lor

Și-n ochi mi s-a deschis izvorul,

Ce poartă-n unde reci fuiorul,

Copilăriei cu-al ei dor!

Autor: Aurelia Oancă

01.06.2024

Imagine internet