"LA ZI" ÎN LITERATURĂ
Se vehiculează că cineva din redacția unei reviste,
fie că este redactor, redactor șef sau director, va alcătui o antologie cu
scriitorii care au fost publicați în revista respectivă, doar de când acesta
activează în redacția publicației cu pricina. Nu este nimic rău în asta, chiar
este un lucru lăudabil, după cum la fel se vehiculează că vor fi publicați doar
în aspect valoric. Foarte bine spus, însă precum în sport, dacă alcătuiești o
carte cu cei mai buni sportivi care au activat doar într-un anumit deceniu,
asta nu înseamnă că înainte de deceniul respectiv nu au activat și alți
sportivi de valoare, poate unii sunt chiar mai valoroși. Revenind în aspect
literar, orice părere poate fi acceptată, când te referi la valoarea unor scriitori, însă asta nu
înseamnă că dacă dumneata nu colaborezi cu unii, din anumite pricini, fie
din orgoliu , invidie, ci doar pe
principii personale și recomandări pe linie de gașcă, sau după conjuncturi
amicale bazate pe diverse interese, fără o analiză drastică și pe textele
altora, fără să iei în seamă și părerea altor scriitori consacrați, asta nu înseamnă că doar în mediul unora
activează scriitori de valoare. Iar revista respectivă, despre care se face referire
are statut de publicație oficială de când a primit girul printr-un ISSN-număr
de înregistrare eliberat de un departament avizat în acest sens, din Ministerul
Culturii, nu doar de când este în redacție un mai nou venit.
Vasile Dan Marchiș
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
Vasile Dan Marchiș iar își arată limitele prin acest așa numit „editorial”. Textul parcă este scris de un elev de clasa a III-a, cam câtă școală are individul. VeDeMe-ul nu contestă dreptul unei redacții de a realiza o antologie și nici necesitatea selecției valorice, ci atrage atenția asupra riscului de a limita perspectiva la o anumită perioadă sau la un anumit grup de colaboratori. Tocmai el, ipochimenul, pledează pentru o abordare echilibrată și cuprinzătoare a istoriei unei publicații, cel care fură de peste tot materiale să le publice în fițuica lui scoasă în 5 maxim 10 exemplare. Textul (că editorial nu-i) lui VeDeMe conține o critică la adresa practicilor care pot apărea în mediul cultural: favorizarea unor autori pe criterii de prietenie, apartenență la anumite cercuri sau interese personale. Sugerează că o evaluare autentică trebuie să se bazeze pe valoarea textelor și pe consultarea unor opinii competente și diverse, nu pe simpatii sau antipatii. Frustratul din Hatvan Marchiș Dănuț amintește că identitatea și legitimitatea unei publicații sunt date de întreaga sa existență și de contribuția tuturor celor care au construit-o de-a lungul timpului, nu doar de activitatea unei anumite echipe redacționale. Ca de obicei textul codreanului este polemic. El exprimă o nemulțumire față de anumite tendințe din lumea literară contemporană și pledează pentru recunoașterea meritului, a tradiției și a unei judecăți critice cât mai obiective. Chiar dacă unele formulări sunt directe și pot fi percepute ca acuzatoare, noi cei care-l cunoaștem, ne facem cruce, râdem și ne rugăm să nu ajungem ca el! Amin!
RăspundețiȘtergere