Reacții și preocupări de absolvenți. De grădiniță

Liderii Lumii, dar și ai țărișoarei noastre se comportă ca niște copii. În lista lor de preocupări, bunăstarea Poporului/Popoarelor ce i-au pus acolo, sus, e ultima, ba nu apare decât în anul alegerilor, când ne rezolvă tot – prețuri, Economia, poduri, tuneluri. Sunt răzgâiați, li se cuvine, au minciuna în sânge și sunt plini de empatie pentru noi ca de râie, așa cum a spus Melania Trump despre soțul ei, în fața unei săli care nu s-a mai abținut și a izbucnit în hohote.

Și ca să nu plecăm foarte departe, să lămurim cum e cu „parteneriatul strategic”: niciun oficial american n-a zis un cuvânt despre drona rusească (da, rusească, cu serie și tot) de la Galați, decât un senator, ceva acolo, pe twitter. Ăstora le plătim noi taxă de protecție? E cum ai plăti recuperatorul sau bătăușul străzii să-ți facă dreptate. „N-am să-ți dau rest. Când îl prind, îl sparg. Da’ vezi să nu întârzii cu plata pe luna viitoare, că te sparg și pe tine…” Între timp, își văd de ale lor. SUA nu se grăbesc cu pacea din Orient, doar vând propriul petrol de rup. Pe când aveau ceva țâdulă la mână cu un fel de Pace, au bombardat în ceea ce zic ei c-ar fi „lovituri de autoapărare” asupra Iranului. Deci ei se află în strâmtoare, acolo, dar sunt în autoapărare. Bun. Cam la fel ca rușii care se retrag încet din Zaporoje, nu de frică, ci de foame și de sete, armata cazacă de drone a rupt linia de aprovizionare de la Mariupol spre Crimeea și ăia sunt înfometați și dezarmați. Dar îi zic retragere strategică. Mai țineți minte romanele de război mondial ale lui Sven Hassel? Soldații lui din batalionul disciplinar se distrau de „apărarea elastică” invocată de Goebbels, când fugeau mâncând pământul dinspre Stalingrad. Așa și acum, doar cu alți actori. Apropo, sunt 409 soldați americani răniți în războiul cu Iranul, nu 11, nu 13. Între timp, armata israeliană a cucerit în Liban o ruină de fostă cetate ridicată de cruciați în Războaiele sfinte. Ce ironie…
Dar să revenim la absolvenții noștri de grădiniță magna cum laudae. Lukasenko zice că Meloni n-are ce căuta la negocieri cu Moscova, e femeie, nu poate negocia. Deși femeiușca a dat clasă politicii europene. Peste Oceanul Atlantic, turismul în SUA a scăzut cu 4 milioane de vizitatori și cu 8 miliarde de dolari, din cauza „ospitalității” de tip ICE. Dar se construiește o arenă de cafteală în fața Casei Albe, iar ridicolul urcă pe culmi nebănuite. Între timp, în Armată au încetat cheltuielile, inclusiv s-au redus antrenamentele mai scumpe, din cauza cheltuielilor cu războiul. Interesant, se lăudau că strategia lor de război ar fi să poată duce două războaie deodată în colțuri diferite ale Lumii. Deocamdată, Senatul american a reușit să blocheze doar o donație/vânzare de buldozere în valoare de 300 milioane de dolari către Israel. Ia ghiciți ce fac, la ce le trebuie atâta amar de buldozere? Își fac „spațiu vital”. Unu mic, gălăgios, cu mustață, îi zicea „Lebensraum”, în urmă cu 90 de ani… Un preot al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a fost arestat pentru că dădea coordonate GPS Rusiei pentru bombardamente asupra propriilor lui credincioși din Odessa. Asta grijă părintească! Dar stați. Rușii caută cu disperare un „recrut” adus din pușcărie, ce a dezertat pe loc: este ucigașul în serie „Maniacul Sosnovsky”, ce era închis pentru 14 crime, și care bântuie acum prin Rusia, liber. În fine, absolvenții de grădiniță au reușit în SUA imposibilul. Au trimis acasă specialiștii CDC în plină criză de Ebola și de hantavirus. Ba au reușit performanța de a închide un centru de cercetare al albinelor ce a demonstrat efectele veninului asupra celulelor cancerigene, la zile după anunțul descoperirii. În schimb, Financial Times constată că fiii lui Trump au devenit investitori într-un proiect minier în Kazakhstan la câteva zile după ce Statul american a susținut investiția cu 1,6 miliarde dolari. Ce potrivire, dom’le… Cam ca donația de 5 milioane de dolari făcută de secretarul Comerțului (Lutnick) Partidului Republican, la zile înainte de a fi audiat în Senat în dosarele Epstein…

Autor: Alexandru RUJA

Sursa: Graiul Maramureșului