Carlo M. Cipolla, istoric economist italian, a formulat cinci legi ale prostiei umane. Le-a scris ca pe o glumă academică. Au ieșit una dintre cele mai exacte descrieri ale realității pe care le-am citit.
PRIMA LEGE. Numărul de proști din jurul tău îl subestimezi întotdeauna și inevitabil. Oricât ai umfla cifra ca să te asiguri, realitatea iese mai rea. Nu e pesimism, e statistică. Prostia nu se distribuie după cum îți convine ție să crezi.
A DOUA LEGE. Probabilitatea ca un om anume să se dovedească prost nu depinde de nicio altă însușire a lui. Nici de studii, nici de funcție, nici de bani. Diploma nu te apără. Postul înalt nu te apără. Îi dau prostiei doar un ton mai sigur pe el și un vocabular mai bun. Prostul cu doctorat nu devine deștept, devine prost cu bibliografie.
A TREIA LEGE, pe care Cipolla a numit-o de aur, e definiția propriu-zisă. Prost este cel care produce pagubă altuia, sau unui grup, fără să câștige el însuși nimic, iar uneori pierzând și el. Aici stă tot miezul. Nu e vorba de răutate. Răul are logică, are scop, are socoteală. Prostia nu are niciuna. Pagubă de dragul pagubei. De asta nu poate fi anticipată. Nu poți deduce mișcarea următoare a cuiva care nu urmărește nimic.
A PATRA LEGE ne privește pe noi, cei care ne credem rezonabili. Oamenii rezonabili subestimează constant forța distructivă a prostului. De fiecare dată ni se pare că de data asta scăpăm. Îi explicăm. Ne înțelegem cu el. Îi arătăm cu răbdare unde greșește. Și de fiecare dată se dovedește că nu. Eroarea noastră e că îi atribuim propria noastră logică. Presupunem că are un interes, deci că poate fi negociat. Nu are. Nu poate.
A CINCEA LEGE. Prostul e cel mai periculos tip de om. Mai periculos decât banditul. Cu banditul măcar știi la ce te aștepți. Îți ia ce ai, dar suma bunurilor din lume rămâne aceeași. Banii trec dintr-un buzunar în altul. Banditul are un interes, iar interesul poate fi calculat, cumpărat, blocat sau întors. Prostul distruge, fără folos pentru nimeni, inclusiv pentru el. Pur și simplu pentru că așa a ieșit.
De aceea concluzia lui Cipolla nu e filozofică, ci gospodărească. Cu banditul se negociază. Cu prostul rămâne o singură soluție, distanța. Logica pe care nu o are nu poate fi combătută. Nu pierzi o discuție cu prostul, pierzi timp, energie și nervi, iar el pleacă exact la fel cum a venit.
Și acum vă spun de ce îmi plac atât de mult aceste legi.
Pentru că explică o decizie pe care mulți o iau greu, iar eu o iau ușor. Pe stream sunt categoric. Dau ban. Dau ban pentru prostie, nu pentru că nu e cineva de acord cu mine. Dezacordul e bun, dezacordul construiește. Prostia nu construiește nimic, doar consumă. Consumă spațiul, consumă atenția, consumă discuția și nu lasă nimic în urmă.
Nu vreau să fiu în același spațiu cu ea. Nu din dispreț. Din calcul. Legea a patra spune limpede ce se întâmplă cu cei care cred că de data asta scapă.
Nu cumva să iasă ceva.
Pa la toată lumea!
Anatol Basarab
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu