O revistă cu totul deosebită în peisajul publicațiilor literare maramureșene este „Cronica satului Desești”, o revistă editată de Asociația culturală „Nichita Stănescu” și Parohia Ortodoxă Română Desești. Primul număr a apărut în iulie 2016 iar „stâlpii” pe care s-a clădit această publicație literară sunt poetul Gheorghe Pârja și preotul paroh Ioan Ardelean.
Apare constant și este o oglindă a activităților
culturale desfășurate în mirifica localitate de pe Mara. Acest număr, Anul IX,
nr. 18, luna octombrie 2024 este editat ca supliment al revistei de cultură
„Nord Literar”, manager Dana Buzura Gagniuc și apare la momentul potrivit – „Serile
de poezie NICHITA STĂNESCU, Ediția a 45-a - Desești, 18-20 octombrie 2024.
Invitat de onoare: scriitorul Ioan Dragoș”.
În editorialul semnat de către Gheorghe Pârja aflăm
„Când a venit Nichita la Desești?”, dar aflăm și că: „...A venit, ori a trimis
cuvintele și Necuvintele să-l reprezinte? Cei care vor fi prezenți la Desești
și Sighetul Marmației vor putea da binețe poetului îndrăgit de chipul Madonei
din grupul Pieta. Da, poetul Nichita Stănescu are drum prin Maramureș. Prietene
întru Cuvânt, cărările nu te vor lăsa singur, că aici este lumină și ceea ce
este frumos vederii poate să țină loc de cămașă. Aici nu vor locui în
melancolie cuvintele. Ținutul Cuvântului Românesc te salută, cu toată
alcătuirea lui.” (Semnat Gheorghe Pârja, 18 octombrie, 1979).
Cuvântul pastoral este semnat de preotul paroh Ioan
Ardelean – „Cu Maica Domnului pe Calea Vieții” și are motto versurile
nemuritoare ale Poetului Național: „Noi ce din mila Sfântului/Facem umbră
pământului,/Rugămu-ne-ndurărilor/Luceafărului mărilor./Ascultă-a noastre
plângeri/Regină peste îngeri”(„Rugăciune”).
Academician Ioan Aurel Pop, președintele Academiei
Române sub titlul „Câtă vreme mai locuim în Limba Română, avem o Patrie Română,
oriunde ne-am afla!” aduce un omagiu limbei strămoșilor noștri și ne
reamintește că: „Prin Eminescu și limba română avem certitudinea că în ciuda
vieții individuale trecătoare și a nimicniciei noastre, neamul acesta va viețui
cât pământul”.
Scriitoarea Viorica Pârja vorbește cu patos despre
locul natal al soțului, despre revistă la care pune suflet și profesionalismul
Domniei sale, în eseul numit „Cu dragoste și speranță, despre Desești”: „De
când apare Cronica satului Desești, am încercat să atragem înspre ea ce
are satul mai bun: înțelepciunea, tot ce are un miez și-un tâlc. Cât am reușit?
Și mult și puțin! Am încercat să redescoperim comorile lui ascunse. Care
există! Și să sperăm că satul, cu țărani în el, nu se va risipi. Are tradiții,
are biserică monument UNESCO, are, 45 de ani, Seri de poezie, care stau sub
semnul lui Nichita Stănescu, are, de 20 de ani, Tabără de Artă și Solidaritate.
Cu această idee au fost inițiate și Conferințele de la Desești, a căror temă nu
e alta decât răspunsuri la o întrebare esențială: încotro satul maramureșean?”.
Dana Buzura Gagniuc ne amintește că este: „...o
profană într-ale poeziei...o cititoare-iubitoare uimită în fața acelor oameni
care dețin taina, rețeta, impulsul săvârșirii cuvântului întru metaforă” („Ca o
nuntire într-un auriu de octombrie”).
Camelia Nistor, membră a Cenaclului „Voci
eminesciene” Baia Mare consideră Deseștiul „un plai de cuvânt, culoare și
armonie”; Gheorghe Pârja, în stil jurnalistic, scrie despre „Premii pe covorul
de iarbă”.
Semnează Poezie: Horia Bădescu, Adrian A lui
Gheorghe, Echim Vancea. Prof. dr. Valeria Bilț semnează eseul „La Desești, în
unda poeziei, de 45 de ani..., în care afirmă: „La Deseștii, impresiile ce se
formează în urma evenimentelor de mare amploare organizate acolo sunt
întotdeauna vii. Cu fiecare ediție, poezia de la Desești este mai tânără. Iar
amfitrionii mai înțelepți, mai generoși, mai fericiți că locurile lor
strămoșești au căpătat lustrul unui spațiu binecuvântat de Euterpe. La mulți
ani, Desești! La cât mai multe alte 45 de ediții! Cinstită fie casa familiei
Pârja și numele lor!”.
Porf. Ancuța Roman ne semnalează despre „Chipul
satului zidit și ziditor”, Măriuța Ciceu ne reamintește că „Educația mută
munții”. Preot paroh Ioan Ardelean vorbește despre „Împliniri și Neputințe” în
cadrul Taberelor de Artă și Solidaritate din Desești.
Profesoara și asistent social Luminița Mihaela
Ardelean face o radiografie a Centrului de zi „Sfinții Brâncoveni” în viața
comunității iar Ciprian Constantin Vlad abordează tema „recunoștinței”.
Profesor Lucia Ileana Pop în articolul „Ce înseamnă
să fii profesor” ne introduce în lumea minunată a dascălilor care iubesc copii:
„Elevii îi sunt florile pe care le îngrijește cu dăruire, dându-le apă și
luminându-le atât cât au nevoie, așa încât să se dezvolte în cel mai frumos mod
și în cea mai mare măsură posibilă. Știe că fiecare va avea locul lui în
societate și că nu toți pot fi învățați, că o societate sănătoasă are nevoie de
noi toți, dar în special de oameni de valoare, nu contează în ce domeniu au
ales să profeseze. Profesorul știe bine că nu toți elevii vor alege să-i urmeze
studiile, că unii nu-și vor mai aduce aminte de multe lucruri din lecțiile pe
care le-a predat cu atâta dragoste, dar își vor aduce aminte cu toții de cât
suflet a pus în ceea ce a făcut și îl vor lua ca exemplu, pentru că au învățat,
în mod indirect, că nu poți face bine un lucru decât dacă-l faci cu drag, decât
dacă pui pasiune în ceea ce faci.”
Fiindcă satul Desești este vizitat de mulți turiști
străini și fiindcă Serile de poezie de la Desești au invitați scriitori din
alte țări, redacția revistei a publicat un articol monografic, în limba engleză
despre Biserica ortodoxă din localitate.
Felicitări merită și Editura „Eurotip”, director
Pamfil Godja pentru calitatea revistei și fotografiile deosebit de clare
realizate de Viorica Pârja, Doru Dragoș și Florentin Năsui. Felicitări tuturor!
Gelu Dragoș
UZPR
