Mocnește ceva de nedescris în aerul pestilențial al verii 2021

 

Pute a dictatură și măsuri criminale, se pune la cale uzurparea libertății, a liberului arbitru, se consolidează cenzura, o educație catalogată corect corupere de minori nu educație, dezorientarea polarității normale a oamenilor spre confuzia identității sexuale, epurarea normalului, asanarea sănătosului, îmbolnăvirea genetică, apoi acesta este Holocaustul universal! Este de neînțeles cum lumea încă stă și nu reacționează la nebunia care conduce acum lumea!

Minciuna se va întoarce împotriva voastră și veți plăti toți, pentru ticăloșie, crimă, minciună, sfaturi criminale, incompetență, uzurparea rolului medicului, asociere la crimă, cărdășie criminală, omor calificat, abuz în servici, deturnare de fonduri, subminarea sănătății omenirii, crime împotriva omenirii și multe altele!

Ne conduc niște secături, criminali, psihopați așa de mari că niciodată nu am crezut că sminteala, corupția, minciuna, ticăloșia este așa de mare. Le-au dat gir 5 milioane de români. Ceea ce este semnificativ. Trăim în Sodoma, Gomora, Babilon, Auschwitz, Infern, Socola în același timp. Platformele de socializare au devenit centre de epurare și cenzură, guvernele sunt ocupate de infractori și uzurpatori ai statului de drept, parlamentele sunt populate de penali, învățământul de educatori de gen, sănătatea de înțepători cu forța, serviciile sunt peste tot, ocupă toate funcțiile prin acoperiți, care tac toți și coordonează măcelul, oricine protestează este luat în vizor și răpus dacă poate avea impact, nimeni nu mai poate mișca, respira, gândi fără să fie imediat sancționat, blamat, hulit, linșat mediatic, nu mai poate exista alternativă, opinie diferită că este imediat catalogat recalcitrant, diversionist, răspânditor de fake news, înapoiat, cu gândire de ev mediu, nebun.

Celor ce nu ați înțeles încă, vă spun răspicat: trăim o dictatură pe care dacă nu o simțiți încă, din cauza stresului indus la instalarea ei și a credulității voastre în sistem, o veți trăi sigur voi și copiii voștri. Vine vremea când sistemul nu mai are nevoie de voi că deja s-a instalat manipulându-vă și atunci veți simți deplin ce vă spun eu acum. Celor 5 milioane de păcăliți. Nu vă veți simți mai bine când numărul vostru a crescut datorită vouă, că ați vrut să aveți credibilitate și succes în demersul vostru.

Nimeni nu se va simți bine când adevărul va fi scos la lumină și veți constata dintre rudele dumneavoastră, prietenii sau urmăritorii dumneavoastră, că au murit atâția și s-au nenorocit atâția și prin contribuția voastră, îndemnurile voastre, presiunile voastre, de a crede în Covid, „pandemie”, măsuri, vaccinare experimentală și tratamente experimentale. Dacă nu credeți acum, veți vedea toți imediat ce intrați în programul de desprindere a sufletului de trup, de care nu scapă nimeni, nici de întâlnirea cu Creatorul și adevărul! Atunci adevărul va fi așa de evident, că nimeni dintre ce ce citesc acum sau nu au citit cele scrise acum, nu va mai putea fi ignorant ca acum. Vorbesc în cunoștință de cauză și nu pretind să mă credeți. Eu știu!.

Ca să nu se recunoască ineficiența înțepărilor s-au redus testările și s-a inventat varianta „Delta„.

Dacă se recunoaște polimorfismul, similar gripei, atunci lumea se înțeapă degeaba din capul locului. Dacă se recunoaște minciuna, atunci se reia procesul de la Nurenberg. Minciuna este veche, pe mai multe planuri și când va crăpa se vor schimba multe. Până atunci se trage de timp și de banul public, cât mai merge.

Deocamdată foarte mulți strigă cu nesimțire: urcați în „Titanic” că știința a demonstrat siguranța și eficiența, „Titanicul” salvează vieți și cine nu urcă în „Titanic” este conspiraționist, necredincios, retardat, retrograd, comunist, este cu Dragnea și va fi dat afară din serviciu, facultate, restaurant, teatru, avion, spital, taxat, amenințat, i se vor lua copiii, întemnițat pentru zădărnicire, scuipat și nici slujbă de înmormântare nu va avea de păcătos ce e. Poftiți și urcați în „Titanic”, că e pe mici, shoturi, gratis din banul public, sigur, eficient, salvator de vieți, la liber, altfel vă ia dracu!

Pare că înțepăturile făcute într-o țară nu sunt valabile în cealaltă țară, nici bețele din nas și gât nu sunt valabile de la o țară la alta. Belciugul românesc nu este permis deloc și Cantacuzino își doarme liniștit somnul.

Literele grecești sunt numeroase și se pot chiar combina. De la Alfa la Omega (vorba profesorului Astărăstoae – n.r.) e cale lungă. Dacă stăm liniștiți și privim spectacolul, până se testează toate, murim de moartea noastră.

Autor: Dr. Adrian Cacovean

Sursa: art-emis.ro

DIN NOU LA PRIETENII DIN UZDIN- VOIEVODINA - SERBIA

Maramureseni la ”Festivalul International de Poezie Drumuri de spice” la Uzdin, Voievodina, Serbia.

În zilele de 24 și 25 iulie, a.c. s-au desfășurat la Uzdin, Voievodina, Serbia – o serie de manifestări literare ale românilor din ținutul Banatului sârbesc: în primul rând, Festivalul Internațional de poezie al românilor din Uzdin și al românilor de pretutindeni ”Drumuri de spice”, aflat la a 28-a ediție , apoi recitaluri de poezie susținute de poeții prezenți și și vizite la obiective culturale ținând de istoria românilor din zonă.

Din Maramureș au participat: poetul și omul de cultură Gheorghe Mihai Bârlea, fost prefect și senator, șeful comisiei de cultură din cadrul Consiliului Județean Maramureș, Delia Muntean, profesor, critic literar, Vasile Morar, poet, deținătorul Marelui Premiu al Festivalului în 2010 și NICOLAE SCHEIANU, POET, CONSULTANT ARTISTIC, DIN PARTEA C.J.P.C.C.T. ”LIVIU BORLAN”, MARAMUREȘ, BAIA MARE, LAUREAT AL PREMIULUI ”PETRU CÂRDU” PENTRU POEZIE, la ediția din 2019 a Festivalului.

Pentru ajutorul acordat românilor din Uzdin, o oază a românismului în contextul interetnic din Serbia, participanții din Maramureș au primit diplome si premii după cum urmează: Delia Muntean - Premiul ”Tibiscus”, Vasile Morar – Premiul Uzdinului cultural ”Casa Românească”, Gheorghe Mihai Bârlea - Premiul ”Mecena” și Nicolae Scheianu – Premiul ”Pro Fidelitas”.

De menționat este faptul că Marele Premiu pentru Poezie ”Sfântu Gheorghe” al Festivalului a fost acordat poetei AURA CHRISTI din Bucuresti iar Marele premiu al culturii românilor ”Podul lui Traian” a fost acordat lui IOAN AUREL POP, președintele Academiei României.

Autor: Nicolae SCHEIANU

Surprize literare în revista „Reflex”!

 

Poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș este publicat cu două poezii în recentul număr din ianuarie-iunie/2021 al prestigioasei reviste „Reflex” din Reșița, Caraș-Severin.

Numărul prim din acest an dedică un plus de pagini, sub semnături dintre cele mai importante, aniversării a 250 de ani de istorie industrială reșițeană, păstrându-și, în același timp, rubricile care au consacrat-o peste vreme și, de bunăseamă, bucurându-se de colaboratori din întreaga țară și din afara ei, cei cărora le datorează, în fapt, calitatea textelor, diversitatea și bogăția opiniilor și informațiilor, intrarea ei în circuitul cultural al publicațiilor preocupate deopotrivă de cultura spirituală și materială, în măsura în care valorile produse de aceasta sunt și un actant al prezentului și un suport al viitorului. (dr. fil. Ada Mirela CHISĂLIȚĂ)

Revista o puteți citi on line accesând: https://revistanedeia.files.wordpress.com/2021/06/reflex-1_2021-integral.pdf

Lectură plăcută!

***************

Redăm cele două poezii de Vasile Dan MARCHIȘ publicate în revista „Reflex” nr. 1-6/2021, p. 27.

SINGURA AMINTIRE USCATĂ A APELOR

1

Se conturează un nou potop
și Noe nu-i de găsit
S-a întrebat de el și pe la
obiectivele cu specific marinăresc
însă nimic.
„Cum așa, se răsti regele către amirali!
Singura amintire uscată a apelor
așezată pe ținuta istoriei drept galon
nu figurează în rândul marinarilor?
Dacă Noe s-ar crede unul dintre voi
ar fi vai de lume!”

2

Noe străbătând oceanul,
de această dată ca turist
și scriindu-și memoriile,
se văzu oprit în larg,
nu de valuri, ci de intensitatea muzei.
„Incredibil, tresări regele!
Noe călătorește pe ape fără statut oficial!
Văd doar perspectiva să-l convingem
să-și schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-și scrie neprețuitele-i memorii!
Noe va accepta să ne călăuzească
spre un liman salvator
dacă-i vom aranja să facă schimb de experiență
cu Jules Verne, Daniel Defoe sau Radu Tudoran…!”

*****************

SPRIJIN SUPREM

Nu te simți stingherit
și prin aspectul că
sufletul tău e doar unul,
deoarece e unic în felul lui!
Dacă ai putea face din el
două sau trei mai mici
ca astfel cu unul sau două din ele
să însuflețești scaunul static sau cel mobil
ori cârja care te-au sprijinit
în singurătatea, osteneala și durerea ta,
doar acestea vor simți
în adevăratul sens al cuvântului
cu sufletul,
ce înseamnă să sprijini pe cineva!

Sursa: CJCPCT Caraș-Severin

SEMNAL EDITORIAL

 Bună seara, dragii mei prieteni!

Vă anunț cu bucurie că astăzi au sosit revistele cu numărul 3, și, în cel mai scurt timp, vor ajunge la cei care au trimis materiale literare spre a fi publicate.

Totodată îi invit pe cei care doresc să li se publice operele în numărul 4 al revistei, să ia legătura cu colegii mei de redacție:

- „Zbor spre înălțimi” - redactor Camelia Bot ;

- „Pe aripi de vise” - redactor Ina Dumitrescu ;

- „Cuvântul de astăzi, cuvânt pentru viitor” - redactor Liliana Pușcasu;

- „Sub semnul destinului” - redactor Radu Zagrean ;

- „Satul românesc de ieri și de azi” - redactor Vasile Bele, care, începând cu acest număr, o va înlocui pe Nadia Urian.

Vă invit să citiți acest număr online, și dacă vă place lăsați un mic comentariu.

Pe coperta numărul 4, o puteți vedea și citi pe poeta Violeta Bobocea.

Grafica de pe coperta numărul 1 poartă semnătura talentatei artistei plastice Nynna Vizireanu, care este membră a colectivului de redacție al revistei pe suport de hârtie încă de la înființare, din martie 2015.

O seară frumoasă în continuare!

Autor: Eugenia ENESCU GAVRILESCU

,AZI E ZIUA PRIETENIEI"

Azi e ziua prieteniei,

Dar și cea a omeniei,

Eu salut pe orișicine

Și de nu-i prieten cu mine.

Iubesc prieteni și dușmani,

Și pe cei ce nu au bani,

Mai ales de sunt mândruțe,

Ce umblă vara desculțe.

Pe la mare bineînțeles,

Doar nu credeți că la cules,

De ciuperci sau fie mure,

Seara, pe lângă pădure.

Acum ele se distrează,

Și la plajă, se bronzează,

Ștau culcate măi fârtate,

Cât pe burtă, sau pe spate.

Cu cremă ca să le faci,

Fără să le bagi în draci,

Numai ușurel și fin,

Pe picioare, câtilin.

Între prieteni așa se face,

După care îi dai pace,

Căci vine unul tinerel,

Și în club, pleacă cu el.

NELU DANCI

Părinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Dionisie cel orb de la Colciu vor fi propuşi spre canonizare

 Părinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Dionisie cel orb de la Colciu, toţi trei originari din judeţul Botoşani, vor fi propuşi spre canonizare, a declarat, vineri, la Botoşani, mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei.

Acesta a declarat, cu prilejul unei vizite la Biserica Sfântul Gheorghe din municipiul Botoşani, aflată în proces de reabilitare, că toţi cei trei ar urma să fie canonizaţi în anul 2025.

„Nădăjduim, nu în cel mai scurt timp, că nu ardem etapele, să avem încă trei case memoriale legate de părintele Paisie Olaru, de părintele Ilie Cleopa şi de părintele Dionisie cel orb de la Colciu, toţi trei pornind din această zonă, trei părinţi care sunt deja propuşi pentru a fi canonizaţi în anul 2025, peste patru ani, când se împlinesc 100 de ani de la obţinerea rangului de patriarhie şi cred că 140 de ani de la obţinerea autocefaliei. Şi se va marca, dacă Dumnezeu rânduieşte acest moment, prin canonizarea mai multor personalităţi ale vieţii noastre bisericeşti, printre care cei trei pe care i-am amintit şi care s-au născut în această zonă”, a afirmat mitropolitul Teofan.

                                                                                       Cristian LAURENŢIU

Vasile Astărăstoae: „Sacralitatea vieții conduce la o datorie/obligație: să păstrăm și să prelungim viața – viața umană.”

 

În 1959, filozoful și psihiatrul Viktor Emil Frankl (1905 – 1997), părintele logoterapiei și „profetul sensului vieții”, a lansat conceptul „triada tragică”. Potrivit lui Frankl, faptele universale ale vieții sunt suferința, moartea și vinovăția (existențială). Suferința trebuie înțeleasă ca o reacție la ceva care provoacă nu numai durere fizică, dar și/sau durere mentală, emoțională sau morală. În acest context, au fost reluate discuțiile despre „moartea bună”; „moartea ușoară” și afirmarea eutanasiei ca o soluție acceptabilă și fără alternativă. Lucrurile nu stau așa: există o alternativă și aceasta este îngrijirea paliativă.

Experții, în sănătate, declarau (la sfârșitul secolului XX) că, odată cu creșterea duratei de viață, se așteptă la o viață sănătoasă prelungită, urmată de o perioadă scurtă de boală și moarte rapidă. La fel ca și în cazul actualei pandemii, ei s-au înșelat. Realitatea a fost cu totul alta – odată cu creșterea duratei de viață, paradigma în sănătate s-a schimbat (prin creșterea morbidității prin boli cronice), perioada bolii cronice a fost  prelungită semnificativ, urmată de moartea mai lentă și dureroasă.

Îngrijirea paliativă este oferită celor a căror suferință poate fi ameliorată prin îngrijiri speciale. Îngrijirea paliativă încearcă să reducă suferința, care crește și mai mult aproape de sfârșitul vieții. Omul este o ființă care trebuie respectată; prin urmare, calitatea morții ar trebui să fie la fel de apreciată ca și calitatea vieții. În îngrijirile paliative, obiectivul este să lase pacientul să-și păstreze demnitatea și speranța cât timp este în viață. După aceea, când va veni momentul, moartea ar trebui să fie pașnică, fără durere și fără nicio suferință. Dacă pacientul poate fi înconjurat de cei dragi și a avut timp să-și ia rămas bun, este cu atât mai bine. După părerea specialiștilor, locul ideal pentru aplicarea demersului paliativ este acasă la bolnav, în mediul său familial și familiar. În zilele noastre, datorită condițiilor socio-economice, îngrijirea unor pacienți poate fi făcută și în instituții de asistență medicală sau socială. Indiferent de locul aplicării tratamentului paliativ, trebuie să reținem că pacienții aflați în aceasta situație au dreptul la confort psihic și somatic, au dreptul la respect și ei au „dreptul la afecțiune și umanism”.

Organizația Mondială a Sănătații explică îngrijirea paliativă drept abordarea care îmbunătățește calitatea vieții atât pacientilor, cât și a familiior acestora, pe perioada confruntării cu problemele ascociate bolilor cronice incurabile, prin prevenția și ușurarea suferințelor, identificând timpuriu, evaluând și tratând impecabil durerea, precum și alte probleme de ordin fizic, psihosocial și spiritual.

Sacralitatea vieții conduce la o datorie/obligație: să păstrăm și să prelungim viața – viața umană. Dacă însă numai conservarea vieții va rămâne scopul, atunci suferința de la sfârșitul vieții va fi prelungită și va prelungi procesul de moarte dureroasă. Fetișul suprem – așa cum a fost recunoscut în urmă cu mulți ani de Ivan Illich – este ideea „vieții” în sine ca obiect de manipulare, o idee relativ nouă și periculoasă în istoria modernității. Fetișizarea vieții – o viață păstrată, prelungită, îmbunătățită cu orice preț  și înafara spiritualității religioase șterge orice posibilitate de etică socială. De aceea calitatea morții ar trebui să apreciată în aceeași măsură cu calitatea vieții.

Moartea apare în multe chipuri. Pentru unii, este o ușurare a durerii și suferințelor cronice. Pentru alții, poate fi bruscă și neașteptata. În fine, ar putea fi traumatică psihic, șocantă.

„Moartea este individuală. O persoană poate dori doar patul și câinele său în momentul morții. O alta ar putea dori să fie la plajă.  O altă persoană poate dori o zi fără nici o durere care sa fie ziua morții… Eu mi-aș dori un medic care nu este doar un doctor talentat, ci și un pic metafizician. Cineva care poate trata trupul și sufletul”. – Anatole Paul Broyard (1920 – 1990).

Medicina paliativă acceptă moartea (care face parte din natura umană) ca pe un fenomen normal și o tratează ca pe un proces și nu ca pe un moment. Ea se axează pe îngrijire, comunicare, asistență spirituală mai degrabă decât pe intervenția și tratamentul, care domină medicina obișnuită. Acest tip de îngrijire se referă mai degrabă la calitatea vieții decât la durata acesteia. În acest context, scopul de bază este de a efectua practici pentru a ușura pacientul într-un mod care nu ridică nicio suspiciune etică. În acest cadru, se poate spune că îngrijirea paliativă este o cerință a datoriei medicului de a ajuta.

Îngrijirea pacientului nu trebuie definită doar prin proceduri medicale; sistemele sociale, culturale, economice și de credință sunt, de asemenea, componentele importante. Cu alte cuvinte, îngrijirile paliative trebuie adaptate la condiția pacientului, la valorile și credința acestuia.

„Deși expuse la aceeași angoasă, virtutea și viciu nu sunt același lucru. Căci așa cum același foc face ca aurul să strălucească puternic el face și zgura să se afume… Deci diferența materială o face, nu ce boli sunt suferite, ci ce fel de om le suferă. Căci, agitat cu aceeași mișcare, noroiul din mlastină expiră o duhoare oribilă, iar unguentul emite un miros parfumat ” Sf. Augustin (Cetatea lui Dumnezeu).

Îngrijirea la sfârșitul vieții este atât o provocare medicală, cât și o provocare etică. Etica și îngrijirea paliativă se întâlnesc în rezolvarea  unor probleme vitale: „moartea cea bună”, sedarea la sfârșitul vieții, cererile de eutanasie, tratamentul inutil și rolul cercetării. Etica este o parte integrantă a medicinei paliative și se concentrează pe problemele morale legate de sfârșitul vieții. Valorile, care trebuiec avute în vedere, sunt viața, demnitatea, adevărul/onestitatea, iar principiile sunt cele unanim acceptate, și anume:

·         Autonomia – pacientul are dreptul să aleagă sau să refuze tratamentul;

·         Non-maleficență – primum non nocere (să nu provoci un rău);

·         Beneficiență – să acționeze în interesul pacientului;

·         Justiția – distribuirea echitabilă a resurselor de sănătate.

Dilemele etice apar când există conflicte între valori.

Medicalizarea și secularizarea îngrijirilor paliative a creat o tensiune în cadrul societății. Aparentul paradox al acceptării morții, dar negarea dreptului de a muri, a fost explorat dintr-o perspectivă a „autonomiei”, care face distincția între respectarea autonomiei ca revendicare a libertății individuale și drepturile care se nasc din autonomie.

(va urma)

P.S.1. Viața luiViktor Emil Frankl a fost sub zodia „triadei tragice”. În 1942, la doar nouă luni după căsătorie, Frankl și familia sa au fost trimiși în lagărul de concentrare Theresienstadt. Tatăl său a murit acolo de foame și pneumonie. În 1944, Frankl și membrii familiei, care au supraviețuit, au fost duși la Auschwitz, unde mama și fratele său au fost gazați. Soția sa a murit mai târziu de tifos, la Bergen-Belsen. Frankl a petrecut în total trei ani în patru lagăre de concentrare diferite. Sunt lucruri pe care noi trebuie să le știm și mai ales nu trebuie să le uităm.

P.S.2. Atacurile nedrepte și neargumentate la adresa IPS. Teodosie (și a altor prelați) sunt expresia unui curent „progresist”, care dorește să „modernizeze” Ortodoxia și să dea Cezarului ceea ce este al lui Dumnezeu. Atenție, acest „modernism” a condus în Europa Occidentală la o Biserică bogată material, dar săracă în credincioși.

Autor: Vasile Astărăstoae

 

Constantin Gheorghe: „Așa este condusă și economia României: nimic pentru oameni!”

 

Economie de piață. Un prieten de-al fratelui meu avea o firmă de montat instalații, inclusiv, și mai ales, aparate de aer condiționat. A tras obloanele. De ce? I-au plecat afară cei mai buni oameni, pregătiți, cu experiență. Pentru că nu a știut să-i fidelizeze. I-a plătit așa cum plătește ”antreprenorul” român: de rahat. Și-a distrus afacerea, pentru că a ales să-și maximizeze profitul așa. Acum plua profit!

Vi se pare cunoscut? Așa este condusă și economia României: nimic pentru oameni! Salariul decent este necunoscut în România. Să nu-mi dați exemplu IT, că vă rad din listă! E și acolo o mizerie, care o să explodeze curând! Noroc cu pandemia și limitarea liberei circulații a forței de muncă, altminteri era tot o jelanie și în IT!

Cum să nu-ți formezi, tu, firmă privată, personalul? Cum dai un ditamai trenul, de cel puțin un milion de euro, fără încărcătură(deși locomotiva, chiar și hărtănită, e mai mult!) unui idiot de 21 de ani, și pilit, pe deasupra?! Cum să ai șef la CFR Călători un bou precum Vizante, sau cum l-o chema, pe care să-l doară în cur de obiectul muncii sale: transportul de pasageri! Ăsta a dovedit că-și urăște maxim clienții! Altminteri gândire de corporatist!

România este în plin haos! Economic și administrativ! S-au rupt toate lanțurile de decizie, orice comunicare între instituții. Când am spus că statul român s-a feudalizat eram optimist! Și când șeful de instituție se poartă ca un feudal, acțiunea sa se rezumă la abuzul de putere. Să-și umilească subordonații, și atât. Un feudal, pe vremea lui, își administra feuda! Și-o administra, nu aducea ”city manager”! Și-o cunoștea. Știa ce nevoi are! Selecționa oamenii care-i puteau fi de folos! Organiza spațiul feudei. Și, da, așa și doar așa veneau și banii! Pe termen lung. Că dacă era să-și jefuiască vreun vecin, mai devreme sau mai târziu și-o lua! Și știa că dacă pune biciul pe supuși, o luau și ăia la picior, către orașele în afirmare, unde trăiau mai bine, câștigau mai bine, erau liberi. Alternative există mereu!

Azi l-am văzut pe Cîțu pentru întâia oară copleșit de misiunea sa. Cineva i-a arătat sigur o pisică. A încercat să braveze. Nu i-a reușit. Vine plata pentru aroganță, incompetență și ticăloșie. Întotdeauna vine! Sub diverse forme, dar vine! Sper că ăla care i-a prezentat onor mâțe i-a spus: ”Bă! vezi că situația de acum este similară cu aia din 1989. Îți place cu elicopterul?” Faptul că lumea e calmă e doar o aparență. Pare că e veselie. Nu e! În septembrie 1989 eram cu fiu-meu și cu ai meu la Olănești, la sindicate. Nu părea nimeni revoluționar pe acolo. O berică, o plimbărică, una-alta. Era și atunci scump, dar nu conta! Eram în concediu, nu? Iar concediul este sfânt! Știți ce s-a întâmplat peste trei luni. Nimic nu e ce pare a fi…

Autor: Constantin Gheorghe

Scriitorul şi editorul italian Roberto Calasso a murit

 

Scriitorul şi editorul italian Roberto Calasso, descris drept ”o instituţie literară de sine stătătoare”, ale cărui explorări erudite ale mitului şi literaturii au fost traduse în peste 20 de limbi, a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani, a anunţat joi editura sa, Adelphi, informează Reuters.

Fiu al unui profesor universitar antifascist, Calasso s-a născut la Florenţa în 1941 şi a dovedit de timpuriu o aplecare prodigioasă spre literatură, citind monumentala operă „În căutarea timpului pierdut” scrisă de Marcel Proust la vârsta de 13 ani.

Roberto Calasso a fost fluent în mai multe limbi, iar printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „The Ruin of Kasch”, „Ka” şi „The Marriage of Cadmus and Harmony”, o repovestire a lumii miturilor greceşti. Subiectele din cărţile sale au fost, însă, variate, de la zeii antici până la pictorul Tiepolo şi scriitori precum Kafka şi Baudelaire.

De asemenea, el şi-a asigurat un loc distinctiv în cultura italiană ca director al prestigioasei edituri din Milano Adelphi Edizioni, unde a lucrat aproape 60 de ani şi pe care a cumpărat-o în 2015 pentru a preveni vânzarea acestuia către uriaşul grup Mondadori.

„Roberto Calasso a fost şi va continua să fie o figură centrală de referinţă pentru peisajul literaturii italiene şi internaţionale”, a declarat editura rivală Feltrinelli.

Dificultatea clasificării lui Calasso a fost rezumată de scriitorul Italo Calvino, care a spus că opera „The Ruin of Kasch” vorbeşte despre două lucruri, unul dintre acestea fiind omul de stat francez Talleyrand, iar celălalt orice altceva.

Revista The Paris Review l-a numit o „instituţie literară de sine stătătoare”, iar datorită combinaţiei ezoterice de interese – de la Marlon Brando la autori din secolul al XVII-lea care au scris despre hieroglife – a devenit unul dintre cei mai apreciaţi scriitori italieni la nivel internaţional.

Trecerea sa la cele veșnice, după o îndelungată suferinţă, a coincis cu publicarea a două noi opere, una dintre acestea fiind o culegere de memorii despre copilăria sa petrecută în Florenţa, inclusiv despre momentele în care se ascundea împreună cu părinţii săi de poliţia fascistă.

I.T.

Florentin de Marmația

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

În aceste zile, m-am preumblat prin Sighetul Marmației. Am fost prin locurile care mi-au înaripat anii de liceu, prin arhiva de lemn și culori a Muzeului maramureșean. Pe străzi cu istorie zbuciumată, dar și prin locuri cu amintiri luminoase. Căutam oamenii care mi-au înflorit sufletul. Cărora le-am ascultat tăcerea vorbită. Mulți s-au retras dincolo de cercul de cretă al timpului, unii s-au refugiat sub poale de codru ori pe margini de ape. Nici pe colegul și prietenul meu, Florentin Năsui, nu l-am găsit, nici măcar la Curtea Veche. Știam că astăzi, 30 iulie, este venirea lui pe lume. M-am consolat cu vremea densă și inspirată când îl numeam cronicarul Marmației ori jurnalistul de la frontieră.

Aceste definiții rămân definitiv legate de numele lui Florentin Năsui. Devenit pentru mine Florentin de Marmația, inclusiv cu particula de noblețe a profesiei. Despre el am mai scris atunci când cadranul vremii arăta ora exactă a unei vârste. Cum nu mi-am schimbat părerile, ci din contră mi-am sporit admirația pentru scrisul lui, voi relua câteva embleme din panoplia lui jurnalistică. Da, nu exclam nici nu mă întreb, cum acest profesionist al breslei noastre poate extrage, din graba liniștii interioare, partea ei lucitoare. Din tirania locurilor comune, partea democratică a luminii. Neapărat glazurată cu umor, cu o febră de origine necunoscută. Să nu uit pașii scrisului lui Leonida Neamțu, pe la Grădina Morii, cu al lui topor de argint.
Până să ajungă în ocna publicisticii, Florentin a trecut multe vămi, prin grădinile ordinii și dezordinii acestei lumi. Descendent al unei familii care a rămas de piatră în Maramureș, el a refuzat în profesie să fie proprietar de himere. Cultivat la firma informației adevărate, el poate dialoga fără complexe cu academicieni, dar și cu noi, umilii muritori. Îl farmecă, până la tulburare, patima de a pune întrebări lumii, dar este atent ca liniștea să nu se prefacă în zăpadă. El, Florentin Năsui, și-a întemeiat un domeniu al lui, stăpân pe vânturile care bat pe malul râului hotar. Pe cărările acestui teritoriu, pașii jurnalistului au lăsat urme adânci. Știe să caute sublimul, inteligența, echilibrul, șovăiala lumii, în împrejurimile lui. Le cumpănește cu cugetul împăcat că este în căutarea binelui.
Ne lasă pe noi, cititorii, să decidem. Că așa-i în presă! Este singurul confrate de presă scrisă care cunoaște bine starea de spirit a românilor din dreapta Tisei. El a prefăcut apa care desparte, într-un râu de cerneală, iar Cuvîntul limbii române într-un tratat de colaborare și recuperare a spiritului istoric. Mărturie stă umbra veche a Mănăstirii din Peri, din care a rămas amintirea cărților despre legea întemeietoare, dată cu veacuri în urmă. Fără Florentin, râul Tisa, mai ales în dreptul Marmației, ar fi aparținut doar geografiei. Confratele nostru i-a redat sensul istoric, ne-a dăruit, vreo trei decenii, o lume cu spirit românesc, despre care știam puține lucruri. Ne-a dezvăluit toponimii și nume de familii care se întâlnesc pe cele două maluri ale Tisei.
Scriam odinioară că Florentin știe să tocmească, din temelia lacrimei, timpul care a participat la duminica istoriei. Cu calmul lui diplomatic, oricând l-aș fi numit corespondent special în Arcadia, unde destinul nu are nicio putere. Și totuși, în scris, el rămâne prizonierul răzvrătit, mai ales când nici furtuna nu are maniere. Dacă vameșii vremii nu vor surâde la cuvintele lui, eu îi asigur un loc de cinste în livada mea cu prieteni. Și de colegi care au marcat publicistica maramureșeană, el având reședința în Marmația. Căreia i s-a devotat cu respectul șirului de neamuri, din care face parte. Da, el rămîne Florentin de Marmația. Mă bucur că, și tu, și eu suntem de la răscrucea râurilor care ne-au pus să alegem drumul potrivit, ne primenim de răsărirea ierbii, dar și de aparenta mișcare a soarelui. Ești, și vei rămâne, cronicarul Marmației, jurnalistul de la frontieră. Cu harul iradiant al profesionistului. Mărturie stau articolele din cotidianul „Graiul Maramureșului”, dar și cărțile publicate. Adică un jurnalist de la margine de țară, din Țara sa Marmația, având ideile acaparatoare în centru.
Cred în scrisul lui. Are ceva din culoarea speranței. Cum spuneam și în urmă cu un deceniu și un an, el ne propune să credem în adevăr, dar și în cântecul sirenelor. Să ne trăiești, Florentin de Marmația!

Top 3 MOARA LUI GELU din 30 iulie 2021

1. Gelu Dragoş, un împătimit al scrisului - 603 vizualizări;

2. Mă împiedic de treptele timpului meu - 329 vizualizări;

3. Din "PUŢUL GÂNDIRII" - Poetul Vasile Dan Marchiş - 154 vizualizări. 

Un referendum pentru demiterea unui primar, un precedent politic periculos

 Situaţia creată în Sectorul 1 din Bucureşti este unică în felul ei în România. Să nu ridici gunoiul săptămâni întregi, să zacă grămezi de resturi menajere pe stradă, să mişune şobolanii ca în evul mediu, este o imagine de coşmar nu doar pentru capitala unei ţări, ci pentru orice localitate.

Situaţia este cu atât mai ieşită din comun cu cât acest sector şi-a ales ca primar un cetăţean străin, o femeie crescută şi educată în spiritul civilizaţiei, spiritului francez.

Lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât pe lângă neridicarea gunoaielor de pe stradă, primăriţa Armand este suspectată şi de fraudarea voturilor. Ancheta este în desfăşurare, dar apar tot felul de elemente care conduc la ideea că alegerile din Bucureşti, din Sectorul 1, nu au fost corecte.

În ultima perioadă, practic după condamnarea lui Liviu Dragnea, PSD nu a mai fost în prim planul vieţii politice. A fost eclipsat şi de apariţia AUR, iar efectul desemnării doamnei Dăncilă pentru a reprezenta PSD la prezidenţiale a fost catastrofal. Partidul a suferit o lovitură de imagine ca o lovitură la plex. S-a cocârjat, s-a înmuiat atât de mult încât nici criticile lui din perioada pandemiei nu au mai avut vreun efect.

Campania internă a liberalilor, în ciuda aparenţelor, este o acţiune de strategie, de PR, menită să menţină PNL în atenţia opiniei publice. PSD aproape că nu se mai vede.

În acest context, după multe ezitări, Marcel Ciolacu, un politician cu puţine idei explozive, a decis să joace o carte mare: adunarea de semnături pentru organizarea unui referendum de demitere a primarului Sectorului 1, ales pe listele USR PLUS.

PSD nu-şi asumă această acţiune, dar se implică în adunarea de semnături. Nu ia pe cont propriu acţiunea pentru că doreşte să mobilizeze şi electoratul altor partide, în special electoratul PNL.

În acest fel se poate produce o ruptură între PNL şi USR PLUS. De asemenea, una dintre echipele PNL, poate susţinătorii lui Orban, poate ai lui Florin Cîţu, este posibil să intre în acţiune şi să militeze pentru suspendarea primarului prin referendum.

Nu se ştie dacă se vor aduna destule voturi pentru suspendare, dar aici importantă este acţiunea în sine. În acest mod, ca imagine publică, adunarea de semnături în sine este o lovitură politică fără precedent într-o localitate mare.

Acest lucru poate crea un precedent periculos în întreaga ţară. În orice municipiu reşedinţă de judeţ se poate organiza un referendum de demitere a primarului în urma unei greşeli, a unei întâmplări cu impact la public.

Acel primar, chiar dacă nu este demis, este compromis în ochii alegătorilor. Partidul din care face parte este, de asemenea, pus într-o situaţie jenantă. PSD a ezitat prea mult. Acţiunea trebuia demarată cu mult înainte de a se rezolva problema gunoiului lăsat pe străzi. Dar nici acum nu este târziu.

Campania pentru adunarea de semnături din Bucureşti va conduce la o scădere drastică în sondaje a USR PLUS. Deja unele sondaje plasează formaţiunea lui Dan Barna şi Dacian Cioloş pe poziţia patru, după PSD, PNL şi AUR.

O nouă  ierarhie a partidelor se poate produce după alegerile din 25 septembrie. În cazul în care PNL se fracţionează, nu se va mai putea vorbi despre un mare partid de dreapta. Dacă la congres şi după congres rezultatul va fi interpretat în funcţie de apartenenţa delegaţilor la fostul PDL şi la fostul PNL, ruptura este inevitabilă. Cele două partide, relativ mari, prin fuziune nu şi-au adunat alegătorii la un loc. S-au unit doar vârfurile, bazele au rămas separate, mare parte a electoratului PDL şi PNL a migrat spre USR PLUS.

Un referendum organizat la Bucureşti în preajma congreselor PNL şi USR PLUS este echivalentul unei explozii într-un loc supraaglomerat. Un referendum este oportun partidelor de opoziţie, PSD şi AUR, dar şi societăţii civile, de a da o lovitură puternică, poate în plină pandemie, dacă vine valul 4, a relaţiei destul de şubrede dintre PNL şi USR PLUS.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Florin Dragomir: "Poezia o iubesc cu sufletul!"

Poezia o iubesc cu sufletul!

Drept dovadă am scris această carte care stă mărturie a iubirii mele față de ea.
Poezia este și ea o minune pe lume, un loc unde, dacă e să căutăm puțin mai în adâncul ei, îl găsim pe Dumnezeu!
Poezia are puteri nebănuite...
Poezie înseamnă artă, trăire, emoție.
Stăpânește imaginația și dă formă gândirii.
Poezia mai înseamă dragoste, iubire, visare, patimă, dorință, refugiu... Ea poate să însemne și iertare, împăcare, rugăciune, alinare!

Niciodată răzbunare, ură!
Poezia adună, contopește, îmbină, niciodată nu dezbină!
Cred cu tărie ca poezia asimilează puterea câmpului, a zărilor, a râurilor, a mărilor, a stâncilor, a munților, a stelelor cu tot cerul din ele.
Slăvit să fie Dumnezeu întru tot și întru toate câte s-au făcut, că pe toate cu mare Înțelepciune Le-a făcut!
Muzica este un alt har primit în dar, pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi.
Muzica și poezia pot să facă bună casă împreună.
Atât cântatul, cât și scrisul ființează sub același legământ sau logos, și anume prin cel al Cuvântului.
Muzica umblă înaintea cuvintelor.
Acolo unde muzica se termină și se așterne liniștea, de acolo începe poezia!
Când Muza dă onorul, cerneala din stilou moare, născând cuvântul, care este scris!
Cuvântul stă mort pentru o vreme, acolo unde este scris.
În mod înfloritor renaște ori de câte ori este citit.
Astfel cuvântul prinde viață, se bucură, se dăruiește pe sine, valsează dimpreună cu celelalte cuvinte în subconștient, cumulează, comunică simțămintele timpului tău, trăirile tale, realitățile tale, de unde, la rândul lor, scânteiază și pornesc mai departe în lume, dar nu se pierd niciodată!

 Pe lume există o singură Poezie, care toooot face pui...

Vasile Dîncu: "Impunerea vaccinului obligatoriu face parte din arsenalul cu care progresiștii vor să controleze societățile"

 

Liderul Consiliului Național PSD, Vasile Dîncu, a declarat la GoldFM că în opinia sa impunerea vaccinului obligatoriu face parte din arsenalul cu care progresiștii vor să controleze societățile.

„Eu cred ca aceasta bulibășeală mondială legată de obligativitatea vaccinării face parte din încercarea progresiștilor de a face managementul societății. Adică a încerca sa impui anumite comportamente împotriva voinței oamenilor. Încet, încet, asa se înfrânge voința oamenilor. Am învățat un lucru extraordinar de la un meseriaș de circ, care spune în felul următor: un cal, cat ar fi el de puternic, se smucește numai de 3 ori, după ce l-ai legat. Primele 3 ori trebuie sa fie legat foarte bine de un țăruș puternic. A 4-a oara îl poate duce un copil în circ. Eu cred ca acest lucru se face și în domeniul managementului social”, a declarat Dîncu.

Vasile Dîncu a spus că s-a vaccinat, dar nu pentru că ar fi crezut că ajută împotriva bolii.

Sursa: NapocaNews

„România dizolvată” sau știrea care ar fi trebuit să zguduie întreaga țară. Dar e liniște!

 

Presa zilei de azi consemnează, oarecum în treacăt, o afirmație a ministrului Muncii, Raluca Turcan legată de demografia României: mai mulți copii născuți anul trecut în rîndul diasporei române decît în țară. O spusă care, dacă ar fi adevărată, ar trebui să declanșeze o alarmă, la vîrful statului și nu numai, de asemenea proporții încît marele proiect ”România educată” al președintelui să devină o glumă proastă. Dar e liniște pe subiect, și culmea, nu de ieri, de azi.

Ministrul Muncii, Raluca Turcan (foto), a anunţat că în acest an sunt mai mulţi copii născuţi în străinătate din părinţi români decât s-au născut în România, precizând că acest lucru este dramatic, iar autorităţile sunt obligate să ia măsuri pentru a-i aduce pe cetăţenii români înapoi în ţară.

“Am avut deplasări în străinătate, ultima deplasare pe care am avut-o a fost în Spania şi acolo deja sunt comunităţi de români decise să rămână în Spania, au copiii deja incluşi în sistemul de educaţie. Cea mai apropiată perspectivă pe care ei o au de a se întoarce în România este la pensie. Lucru care ar trebui să ne dea foarte mult de gândit şi pentru prima dată anul acesta avem mai mulţi copii născuţi în străinătate decât în ţară. Ceea ce pentru noi este dramatic” a spus ministrul Muncii ieri, într-o conferință de presă.

De aici, problema îmbracă două aspecte: ori Raluca Turcan bate cîmpii, și există argumente solide în favoarea acestei ipoteze, ori spune adevărul, caz în care e de neînchipuit lipsa de consecințe și de reacții a unei asemenea informții.

Să o luăm metodic.

Faptul că anul trecut s-ar fi născut, în premieră, mai mulți copii în diaspora decît în interiorul granițelor nu s-a rostit ieri prima dată.

A spus-o la jumătatea lunii iunie și liderul PSD, Marcel Ciolacu, la dezbaterea proiectului de lege cu privire la susținerea familiilor tinere cu copii.

”Pentru prima oara, numarul de copii romani nascuti in strainatate a depasit numarul de copii nascuti in Romania. Este cel mai grav indicator, iar toti politicienii, indiferent daca sunt la guvernare sau in opozitie, trebuie sa gaseasca solutii sa readuca acesti romani cu copii in tara, unde cu totii avem obligatia de a creste nivelul de servicii si de a stimula revenirea lor in tara”, a afirmat Marcel Ciolacu.

Dar nici el nu a fost primul.

Politicianul care a lansat cu adevărat în premieră informația respectivă a fost ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac, în luna mai a anului 2017, iar cifrele s-ar fi înregistrat la nivelul anului 2016, conform Eurostat.

La acea vreme Eurostat nu doar că a dezmințit informația, dar a atras atenția asupra unui aspect: pentru ca cifra copiilor români născuți în diaspora să o bată pe cea din țară ar însemna ca rata natalității în străinătate să fie de peste 4,5 ori mai mare decît cea din interiorul granițelor și să se plaseze pe locul întîi la nivel mondial, alături de campioanele absolute, Mali și Nigeria. În plus, Eurostat arăta că statisticile sale nu conțin și naționalitatea exactă a copiilor născuți în țările europene, consemnînd doar dacă sunt sau nu străini. Dezmințiri similare au venit și de la Institutul Național de Statistică.

Sunt toate șansele, deci, ca și Raluca Turcan, care nu a catadicsit să prezinte și sursa explozivei situații, să fi dezinformat, intenționat ori ba.

Pe de altă parte, însă, cel puțin în acest moment ea ar trebui să aibă, oficial, prezumția de nevinovăție, mai ales în ochii colegilor de la putere, din guvern, parlament ori de la președinție.

Iar informația să fie luată de bună pînă se dovedește contrariul.

În aceste condiții, vorbim de cea mai groaznică informație imaginabilă, relevînd o situație unică pe mapamond și, foarte probabil, în istoria lumii: o țară în care se nasc mai mulți copii în rîndul celor emigrați decît în interiorul ei.

O țară care se scurge și recompune, practic, în afara ei însăși.

Ceva ce nu se întîmplă nici măcar pe la foarte mare distanță în țările cu cele mai mari emigrații, precum India sau Mexic.

Dacă asemenea cifre au parvenit recent la nivelul statului român, de unde le-ar fi preluat și ministrul Muncii, ar fi trebuit să se ajungă la gesturi radicale, de la sesiune extraordinară a parlamentului la ședințe speciale de guvern și ale CSAT, plus o mobilizarea națională și fără precedent a organizațiilor non-guvernamentale, a societății civile în ansamblu.

Cu o unică agendă: ce e de făcut pentru contracararea rapidă a acestui fenomen înfiorător.

În România de azi, însă, CSAT se convoacă peste rînd doar pentru aprobarea de achiziții de armament, sesiuni extraordinare în parlament se cer doar pentru desființarea SIIJ, iar ședințe speciale de guvern avem doar pentru adoptarea proiectului ”România educată”.

Nu are nimeni timp de fleacuri precum criza copiilor, resursa cea mai importantă a oricărei nații.

Doar că pînă vom avea ”România educată” riscăm să avem ”România dizolvată”.

Nu e nevoie de cifrele, în mod cert false, ale Ralucăi Turcan pentru a se produce, totuși, seism la vîrful statului, în ultimii ani. Sunt grave și cifrele reale, de data asta, chiar dacă mai blînde nițel.

E cît se poate de documentat, bunăoară, că anul trecut am avut cea mai scăzută natalitate: doar 178.124 de copii. Astfel de date au mai fost înregistrate în 1877, cînd erau de patru ori mai puțini români. ”În 1886, cînd pe teritoriul țării erau puțin peste 5 milioane de români, s-au născut 212.820 de copii, cu 35.000 mai mult decât anul trecut” conform Digi24.

Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) releva exact acum doi ani că după integrarea în UE și după imigrația masivă, 630.000 de copii români se născuseră în străinătate. Un al doilea mare oraș, după București, practic.

300.000 de copii români se născuseră pînă în decembrie 2018 doar în doar 4 țări europene de la intrarea țării in UE: Spania, Italia, Germania și Marea Britanie.

La sfîrşitul anului 2019, aflam că mai mult de 708.300 de români erau rezidenţi în Germania și aproape 93.400 erau copii cu vîrsta de pînă la 10 ani.

Și tot atunci ne mai venea o știre amară: numai 7% din copiii români născuţi în Italia vorbesc româna, iar părinții au început să prefere nume italienești pentru odrasle.

Problema natalității s-a dovedit suficient de serioasă pentru ca Nicolae Ceaușescu să o abordeze pe larg în cadrul congreselor PCR.

În România, știrea – repetăm, cea mai gravă care se poate închipui – cu natalitatea mai mare în diaspora decît în țară, relansată de curînd, abia dacă a mișcat nițel presa, necum clasa politică.

 

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: corectnews.com

Declaraţia zilei - Massimo Cacciari

 „Vaccinul trebuie să fie o alegere liberă și nu există libertate fără conștientizarea riscurilor sale”.

Coaliția deraiază din cauza șefului CFR

 

Atitudinea oficialilor în cazul trenului rămas blocat ore în șir, lângă București, și care transporta turiști de la mare, printre care mulți copii, a inflamat spiritele în coaliția de guvernare.

De ce s-au enervat liberalii

Surse din PNL au declarat pentru ȘTIRIPESURSE.RO că este de neînțeles cum ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă (CFR), nu l-a demis pe loc pe directorul CFR, fiind vorba de o un episod cu mare impact emoțional în spațiul public.

Mai mult, Drulă este acuzat că nu ar fi livrat ce a promis.

„Bugetul la întreținerea infrastructurii feroviare este mai mare cu 200 de milioane anul acesta, față de anul trecut. Scuza că nu sunt bani nu merge. Pur și simplu reforma întârzie la CFR Călători. Subvențiile sunt la fel ca anul trecut, încă un semn că la Transporturi nu s-au redus cheltuielile nici măcar la Metrorex. După 7 luni nu e nicio reformă importantă la Transporturi”, spun surse din PNL.

Liberalii spun că USR se comportă irațional cu atât mai mult cu cât premierul Florin Cîțu i-a transmis clar ministrului Transporturilor să-l dea afară pe șeful CFR. „Dacă directorul CFR ar fi lucrat la Guvern, acum era acasă”, a scris Florin Cîțu, în scandalul afirmațiilor șefului CFR despre cazul pasagerilor rămați blocați ore în sir.

USR acuză lipsa de colegialitate

Surse din USR au declarat pentru ȘTIRIPESURSE.RO că atitudinea liberalilor este „necolegială”.

„Dan Barna nu a vrut să facă nicio declarație despre documentul cu antetul Guvernului, pentru că este un gest de eleganță să nu te amesteci în problemele interne ale partenerului de guvernare. Acum, Florin Cîțu ar trebui să aibă decența să ne trateze în același mod”, au declarat sursele citate.

Potrivit USR-iștilor, liberalii s-au grăbit să emită judecăți de valoare, fără să se informeze mai întâi despre ce s-a întâmplat.

„Dacă guvernăm după ce se anunță la televizor, nu o să ajungem prea departe”, spun sursele citate.

Vicepremierul Dan Barna a spus joi seară, la Digi24, că a vorbit cu directorul CFR Călători, Ovidiu Vizante, și i-a luat apărarea acestuia. Barna susține că replica lui Ovidiu Vizante e nefericită, dar spune că „oamenii trebuie judecați prin ceea ce fac, nu printr-o declarație”. Directorul CFR o să fie analizat la șase luni de la mandat.

 

Sursa: stiripesurse.ro