Firimituri în apa resemnată
”limba fierbinte a subconștientului
adună firimiturile de peste zi
scrie în noapte de iunie
te dezmierd
întinsă pe patul creierului meu
tremurătoare dimineață
ierburile din grădină
mă afundă
în îndoiala pașilor
tăi repezi
când mi-e lumina mai dragă
iar dragostea noastră
sub cheie
tu vezi că pot să merg
printre ruinele vieții
mele
că pot să mă țin
drept
să beau această apă resemnată
și să visez
în gura mare
fără semne de punctuație
printre cimbru
mărar busuioc
ești amintirea poeziilor scrise
cum spune ovidiu
nici nu știi
când ți-ai îmblânzit suferința
ești amintirea poeziilor
scrise
ai jucat
un rol secundar
de cărăuș al cuvintelor
chiar și ce ți-a plăcut
te-a îmbătrânit ”
Semnele zilnice de la unul la altul
”nici nu mai vorbim despre trecerea timpului
și ca să înțelegi mai bine
puțină apă
în pumni ți-am turnat
scrie în parabola pietrei
ai însă încredere în anticorpii civilizației
cum spune marius
singur așteptând
mai presus de orice dorință
simțul datoriei
să-ți coboare ca plumbul în
tălpi
toate se schimbă
și iată anii aceia fierbinți
nu mai sunt
nedescifrate și
hotărâte din veci
semnele zilnice irepetabile
cei fără de teamă
nu se vor pierde
dacă rămân în bunătate și
blândețe
unde suntem
ne întreabă magistrul
și tot el ne răspunde
trupul e un extatic zălog
pe care cu voluptate-l mutăm
de la unul la altul
puțină apă
în pumni ți-am turnat
apoi degetele adună firimiturile
în mici grămăjoare
asemeni vulcanilor stinși”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu