Dacă
politichia se erijează în centrul vital al unei comunități sau națiuni,
încât se consideră coloana vertebrală nu
numai a trupului, ci chiar a spiritului acesteia prin doctrine, acte normative și țeluri,
atunci tot ea trebuie să-și asume
răspunderea pentru lacrima dostoievskiană de pe obrazul unui copil și pentru zbuciumul din inima fiecărui om ajuns la
disperare.
Dar
politica eminamente aparențială
și diversionistă de pe
aceste meleaguri n-a făcut-o nici în
perioada bolșevică și n-o face nici acuma! Dimpotrivă, prin obsesiva
preocupare de coaja unei democrații găunoase (proletaro-sterilizantă în bolșevism, originalo-ruinătoare în postbolșevismul cu față inumană), lesne se constată o atroce continuitate a
fondului, ba în sensul bătutei pe loc, ba în cel al învârtirii în jurul cozii
până la amețeală, ba în spiritul
unui leninism adaptat la vremuri și năravuri (un pas înainte, doi pași înapoi).
Cu
următoarea diferență de nuanță, care face ca spusa „Aceeași Mărie, cu altă pălărie” să fie la noi mereu actuală:
înainte eram pisați de
propaganda oficială cu pericolul occidental în plan economico-strategic și cu cel unguresc în plan geografic, astăzi cârmuitorii,
în bună parte necalificați și în întregime ticăloșiți, agită
cu înverșunare marota statului
paralel și a abuzurilor procurărești, în acest mod urmărind ca, prin vânzarea la grămadă a
iluziilor, să abată atenția
grosului românilor de la gravele probleme (corupția, inflația,
scumpirile, șomajul) cu care ne
confruntăm atât din pricina marilor furtișaguri nerecuperate, cât și a habarniștilor de la guvernare.
Iată, de
pildă, frapanta asemănare dintre mitingurile „spontane” din după-amiaza zilei
de 11 iunie 1948 întru susținerea
naționalizării decretată de
Partidul Muncitoresc Român și
recentul miting pesedisto-aldist din București (sigur, la fel de spontan ca cele din urmă cu 70 de
ani!), la care asistații zilelor
noastre și-au lozincărit ura
proletară față de nebulosul stat
paralel al unor foști
jucători (ce contează că de circa un an Florian Coldea a fost
eliminat/pensionat?) și în urma
cărora au rămas mormane de gunoaie, dacă nu spre liniștea, măcar spre satisfacția necușerilor
cu rol decizional în stat...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
13 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu