vineri, 7 decembrie 2018

Cine trebuie educat e Klaus Iohannis

                    

               de Alina Mungiu-Pippide

Aflu cu stupoare că președintele susținut de mine în 2014, Klaus Iohannis, s-a prezentat, cu ce i-a mai rămas din susținătorii din campanie (eram puțini și atunci, acum s-a ajuns la vreo cinci, adică Oana Pellea și Victor Rebengiuc), să lanseze România educată și, odată cu ea, îndemnul să fie dat jos guvernul zilele astea, în pragul președinției europene și, pe când dna Dăncilă era la dl. Jean Claude Juncker, să discute programul. Ieșirea sa a convins pe orice om de bună credință – vezi declarația lui Mircea Miclea, omul care a patronat raportul despre educație sub președinția Băsescu, cel mai bun – că totul e făcut doar pentru campania electorală. De altfel Miclea nu era acolo și nimeni reputat care a publicat vreodată ceva despre educație nu era. Nouă nu ne place educația, probabil, de asta ne-am făcut profesori universitari. Nici nu s-a circulat vreun draft pentru inputs, cum e obiceiul. Și singura știre a fost că șeful statului chiar încearcă, în preajma Crăciunului, să dea jos Guvernul, ceea ce nu i-a ieșit tot anul: în discursul despre educație s-a vorbit despre penali și s-a refuzat semnarea numirii unor miniștri, ca să poată fi blocat guvernul. Dar nu numirea dnei Andronescu, pe asta a semnat-o fără probleme, deși dna Andronescu e cea care subminase legea Educației precedentă, cu intervenții mai proaste sau mai bune, dar masive.
Klaus Iohannis nici nu s-a ostenit măcar să spună pe cine ar pune prim-ministru dacă ar da-o jos pe dna Dăncilă. La educația lui, el crede că trebuie să fie luat pe dăiboj, adică dați-i voi jos și pe urmă vă comunic eu voința mea.
Nici despre ministrul din umbră al Educației nu s-a spus vreo vorbă. Demersul consensual pica din prima, că nu au fost ieri aliniați pe două rânduri rectori, sindicaliști și șefi ai educației din ambele tabere. O fi consens cu Oana și Rebengiuc, plus Tudor Chirilă și cine a mai rămas pe acolo. Dar pe ce?
In 2015, i-am prezentat președintelui pe Solomon Marcus, Nicolae Zamfir și Radu Gologan, ca să ducem la alt nivel discuția asta despre educație. Ultimul email al academicianului Marcus, înainte de a muri, către mine a fost să nu așteptăm nimic de la oamenii politici, să reconstruim educația de la firul ierbii, cu copiii, practic, pentru că șefii de stat „nu sunt educabili”. Mi-a prezis că îmi pierd vremea și va urma o dezamăgire.
Eu însă nu l-am crezut. În fond, am văzut toți filmul de Oscar în care regele Angliei bâlbâit învață să vorbească cu un logoped, forțat fiind să ajungă pe tron mai devreme decât credea, înghițindu-și mândria și complexele, dar cu succes. Se poate.
E cu putință KI să fi rezistat atâția ani la sfaturile celor care îi spuneau că îi trebuie un ajutor ca să învețe să vorbească, să pună pauzele semnificative, nu ca să cucerească populația, ci ca să nu distrugă orice mesaj ar da, prin decuplarea afectivă de conținut, care dă impresia unui robot defect? Nu e nimic dramatic; limba e corectă și face față dacă nu e pus să spună totalitarism și din astea. Dar, pentru un președinte care se vrea al educației, acest exemplu de dicție e un dezastru, un elev de școală primară poate citi mai cu sens orice text al președintelui. Și au vrut mulți să ajute, știu. Nici nu se pune problema.
Poate fi educat cineva al cărui orgoliu e mai mare decât al unui rege, care nu admite că poate învăța?
Și care nu învață sau ar fi învățat că un șef de stat nu spune singur că țara lui nu e pregătită de președinția Europei, că guvernul actual trebuie dat jos și că el va candida la anul, și asta când îi cere interviu o publicație despre prioritățile Președinției Europene. Păi acelea sunt despre Europa, nu despre România. Care e soluția preferată de noi cu refugiații? Cu bugetul zonei euro? Cu provocările dintre ucraineni și ruși? Care sunt scenariile de Brexit preferate de noi? Ce facem cu scoțienii și cu catalanii? E adevărat că eu nu am televizor, dar, dacă ținea pe undeva șeful statului un discurs programatic cu miez, cred că nu îmi scăpa, l-ar fi publicat careva.
O fi fost eficientă lansarea asta cu educația-moțiunea măcar din punct de vedere electoral? A entuziasmat pe careva? E musai să îl realegem pe Klaus, ca să mai facă război civil din ăsta cu consensuri și alte comportamente disociate? Eu nu cred că plagiatorul și îndrumătorul lui de doctorat sau cei care au dat adeverințe pușcăriașilor de lux cum că au scris opere academice în pușcărie pot avea vreun consens cu noi. Consensul fusese ideea lui Klaus. Și consens și este: să nu se implementeze recomandările din raportul OECD sau ale noastre, din CUC. Să fie lăsată acreditarea să nu facă nici o diferență, ca și cum nu ar fi. Și dacă se taie vreo rentă cuiva – teste cu grilă, mai puține manuale subvenționate – să urle toată lumea, că e consens ca unii educatori să aibă rente și educația să rămână cum a fost.
Cred că era mai reușită lansarea dacă se ducea să pună gresie în toaleta unei școli din cele două mii care nu au – sunt și pe aproape, prin Ilfov. Că ăsta era un gest, îl ținea lumea minte. Avea concretețe, claritate și modestie, ceea ce ar trebui să transmită un lider celor care l-au votat. Dacă ar învăța un pic care sunt așteptările oamenilor de la el. Ieșea și de un clip bun.
Sau așteptările europenilor de la el. Nu ne place că suntem reprezentați de guvernul Dăncilă, în care destui membri nu par să aibă o bună pregătire europeană, dar, la cum învață șeful statului, e sigur măcar că el a fost educat cum trebuie pentru președinția Consiliului? A admis că trebuie să învețe? Păcat, mare păcat, Klaus Iohannis pe care l-am cunoscut părea un om modest. Dar, cum zicea Gușă despre Băsescu, li se întâmplă ceva când intră acolo și, din ziua a treia, uită personalitatea cu care au câștigat și devin needucabili și de-a dreptul periculoși. Nu știu de la ce grad de cultură încolo ai putea avea un președinte/o președintă care își păstrează normalitatea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu