Mergem mai departe, România!

          Pe vremea când colacii mai aveau cum să fie legați de coada câinelui, mult mai mulți stră, stră, stră, stră, străbunici de- ai noștri, s- au gândit, s- au frământat, s- au pus pe calculat, pentru a vedea cum pot șterge din istorie dictonul latin „dezbină și stăpânește”.

       
 Tot analizând, unele calcule le- au dat cu virgulă și au înțeles că istoria poate fi înger și demon, dar nu s- au descurajat.

        Nu au mers nici pe mâna hazardului. Au dorit să facă lucrurile ca pentru generații întregi. Au sperat. Au suferit. Au muncit. Au iubit. Au înghițit, dar până la urmă le- a ieșit: ROMÂNIA.

      „Un copil” mult așteptat, binecuvântat de Dumnezeu, frumos la chip, sănătos la trup, băftos de avere, numai bun de înfiat de alții.

        Creșterea și educarea lui, a depins de mulți factori care l- au calit, l- au făcut mai puternic, l- au învățat vrute și nevrute și, iată, că l- au împins și spre prima lui sută de ani.

        A trăit într-o sută de ani, câți alții într- o mie și tot nu le- a văzut, încă, pe toate.

        Una peste alta, privind în spate, înțelegem fiecare ce vrem și cât putem, din ce a fost și unde a ajuns acest „copil” și este suficient.

       De fapt, este un nou început. Cu fiecare zi.

       La mulți ani, România!

       Atât!

                                

                                     Sebastian Cătălin Hogea, preot păcătos