Prima licărire de program de guvernare

 După negocieri ceva mai aplicate cu ALDE, UDMR şi USR, premierul desemnat este încrezător că la începutul săptămânii viitoare se va putea prezenta în faţa parlamentului pentru votul de învestitură.

Negocieri s-au purtat şi cu PMP, dar Eugeniu Tomac a declarat că premierul desemnat a refuzat cele două condiţii pe care le-a pus partidul lui Băsescu: un minister pentru Republica Moldova şi ordonanţă de urgenţă pentru organizarea alegerilor de primari şi preşedinţi de consilii judeţene în două tururi.

Cu toată supărarea PMP, Ludovic Orban este încrezător că guvernul său va trece de parlament.

Nu s-a bătut palma nici cu Pro România. Victor Ponta joacă tare, la două capete, cu un ochi la majoritatea care nu se poate realiza fără el, cu altul la PSD. Ştie că fără voturile partidului său nu trece guvernul, dar este conştient şi că dacă votează un guvern de dreapta îşi închide uşa spre votanţii PSD.

Ambiţia lui este de a-şi rotunji partidul cu ce poate lua de la PSD, în special parlamentari, primari şi consilieri, oameni bine văzuţi de alegători.

Dacă are de câştigat mergând alături de PSD-ul pe care l-a trântit de la guvernare, are de câştigat şi dacă susţine un guvern care se angajează să dreagă ce a stricat guvernul Dăncilă. Despre celelalte două guverne PSD conduse de Grindeanu şi Tudose are păreri bune, cei doi foşti prim miniştri fiindu-i apropiaţi.

Cum va finaliza Ponta jocul acesta de-a guvernarea? Logica politică îi dictează să voteze guvernul Orban. Logica electorală îl îndeamnă să nu supere foarte tare electoratul PSD.

Până la luarea unei decizii, unul dintre partide, USR, a prezentat o schiţă de program de guvernare.

Punctele acordului cu PNL care condiţionează votul pentru învestitura guvernului au o puternică încărcătură de dreapta. USR propune o reformă reală pe justiţie, economie, administraţie.

Propunerile avansate de Dan Barna sunt absolut necesare dacă se doreşte o reparaţie capitală a maşinăriei politice anacronice, stângiste, a ultimelor guverne.

Ultimul raport MCV demonstrează că politica PSD în materie de Justiţie a fost greşită. Bulgaria scapă de monitorizare, în timp ce România rămâne singura ţară din UE care va fi în continuare monitorizată.

Este nevoie de măsuri nu doar radicale, ci şi urgente. Viitorul guvern trebuie să facă exact ce s-a încăpăţânat PSD să nu facă. Iată, pe scurt, propunerile USR. Pe Justiţie: implementarea recomandărilor MCV, punerea în acord a legilor Justiţiei cu recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO.

În administraţie: alegeri în două tururi, profesionalizarea salariaţilor, eliminarea numirilor politice, dar şi „guvernanţă corporativă reală pentru companiile de stat”. Nu ca la TAROM.

Tăierea pensiilor speciale, reducerea impozitării pe salariul minim, susţinerea investiţiilor pentru proiectele mari de infrastructură, dar şi stoparea tăierii pădurilor… Sunt lucruri despre care s-a tot vorbit în ultimii ani.

Uşor de pus pe hârtie, greu de făcut. Înţelegem că Ludovic Orban a fost de acord, în principiu, cu toate propunerile. De ce s-ar opune? Nu s-a opus nici la propunerile venite de la ALDE şi UDMR, unele în totală contradicţie cu acordul semnat cu USR.

PNL a mai fost la guvernare şi ştie ce trebuie să faci pentru a obţine susţinerea celorlalte partide.

Ludovic Orban este un politician experimentat, dar, ca şi ceilalţi lideri ai PNL, nu excelează în respectarea principiilor.

Ca alţi politicieni versaţi, din toate partidele, ştie că trebuie să te faci frate cu dracul până treci puntea.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Fotografia zilei - Simona Halep

Foto: HEPTA

Expoziţie şi lansări de carte la Uniunea scriitorilor, Filiala Cluj

 Joi, 7 noiembrie 2019, ora 12, sunteţi invitaţi de Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj, să participaţi la:

• Expoziția Laurei Poantă, Vederi, viziuni, vedenii, la Galeriile Steaua. Pictură și grafică
• Lansarea volumului de debut al lui Dan Breaz, Un an crescut la loc. Prezintă: Virgil Mihaiu, Ion Mureșan, Andrei Doboș, Vasile G. Dâncu.
• Lansarea cărții lui Etienne Ruhaud, Mici Fabule, în traducerea Alinei Pelea și cu ilustrații de Laura Poantă.

Prezintă: Rodica Baconsky, Diana Adamek, Constantin Tonu, Alexandra Blendea.

                                                                                                    N.N.

Aforismul zilei - Tiberiu Petre

Vizită sindicală internațională la Consiliul Județean Maramureș

 Vineri, 25 octombrie 2019, în Cabinetul Președintelui Consiliului Județean Maramures, Gabriel Zetea, a avut loc întâlnirea cu o delegatie sindicală internațională prezentă în județul nostru pentru a participa la Seminarul internațional cu tema "Rolul sindicatelor în reprezentarea transfrontalieră a membrilor lor", manifestare organizată în ziua de 26 octombrie 2019, la Ocna Șugatag.

Grupul de oaspeți condus de Mircea Ciocan, Președinte al CNSLR “Frăția” filiala Maramureș si vicepreședinte național al Federației Sanitas, a cuprins o delegație a Confederației Generale Italiene a Muncii (CGIL) condusă de Michele Carrus și delegația sindicală din Republica Moldova condusă de dr. Aurel Popovici, la întâlnire mai fiind prezenți Leonard Bărăscu - președintele Confederației Naționale CNSLR Frăția și Cristina Tanco angajată a CGIL, în cadrul biroului pentru străini din Regiunea Sardinia.

Din partea Consiliului Județean au fost prezenți Somogyi Attila – consilier personal al Președintelui CJMM și Dumitru Dumuța – administrator public al județului Maramureș. În timpul întâlnirii au fost abordate diverse teme privind viața și activitatea românilor din Italia, în special a celor din Regiunea Sardinia, problematica cu care se confruntă aceștia în raport cu angajatorii și autoritățile locale.

Cei prezenți au agreat privind nevoia luării de măsuri concrete vizând identificarea și punerea în practică a unor parteneriate între sindicatele din Romania și Confederația Generală Italiană a Muncii, de natură a asigura asistența și reprezentarea intereselor romanilor din peninsulă, precum și a cetățenilor italieni care lucrează în România. O problematică similară a fost identificată și în ceea ce privește nevoia de reprezentare a intereselor moldovenilor care lucrează în Italia, în condițiile în care ei nu au statut de cetățeni comunitari, motiv în plus pentru a se avansa ideea unei înțelegeri între toate părțile prezente la întâlnire.

Dupa discuții deschise și productive, părțile au  identificat prioritățile viitoarelor posibile colaborări, pe termen scurt si mediu, reprezentanții CNSLR Fratia urmând să avanseze părților implicate o agendă de acțiune pentru perioada  2019-2020. La finalul întrevederii, Michele Carrus- reprezentantul Confederației Generale Italiene a Muncii a lansat și ideea realizării unei colaborări directe între autoritățile locale din Sardinia și Maramureș, în domeniile economic, social și cultural, menționând în acest sens interesul liderilor din provincia Nuoro pentru realizarea unor infrățiri între comunități locale din Regiunea Sardinia si Județul Maramureș.

                                                                                      CJMM

Comunicat de presă nr.76

                                                                          

                                                                        Purtător de cuvânt: Dan Bucă,

                              Tel.: 0755-112726

Festivitatea de premiere a celei de a doua ediții a proiectului educațional ”Arta de a conduce”

               Cea de a doua ediție a proiectului educațional ”Arta de a conduce” s-a desfășurat în holul Palatului Administrativ, astăzi, 29 octombrie a.c., unde au fost premiați elevii selectați să ocupe pentru o zi funcția de prefect al județului Maramureș, președinte al Consiliului Județean Maramureș și inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș.

              ”În cadrul acestui proiect educațional au participat până acum peste 1000 de elevi. Împreună cu ceilalți parteneri,  Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Asociația Elevilor din Maramureș și Consiliul Județean al Elevilor Maramureș au fost desfășurate activități și diseminate informații referitoare la rolul și atribuțiile autorităților administrației publice locale, respectiv serviciilor publice deconcentrate. Elevii selectați în etapa a doua a proiectului pentru a ocupa aceste funcții și-au desfășurat activitatea împreună cu noi, au acumulat cunoștințe și abilități, dar în același timp au avut oportunitatea de a lua decizii și de a se confrunta cu problemele care apar pe parcursul desfășurării activității din instituție”, a spus prefectul Vasile Moldovan.

             La implementarea cu succes a proiectului care are rolul de a promova creșterea gradului de implicare civică a adolescenților și tinerilor prin asumarea de responsabilități în domeniul politicilor publice, implementate de instituții deconcentrate, administrative şi educaționale și-au adus contribuția directori de unități de învățământ liceal, consilieri educativi, diriginți, profesori, dar și părinți. Elevii selectați în a doua etapă a proiectului sunt: ”Prefect pentru o zi” – elevul Mihai Lăcătuș de la Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” Baia Mare; ”Președinte CJ pentru o zi” – elevul Darius Boitor de la Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” Baia Mare; ”Inspector școlar general pentru o zi” – elevul Ionuț Caba de la Liceul cu Program Sportiv Baia Mare. Toți cei trei elevi au primit din partea conducătorilor celor trei instituții publice plachete, iar directorii unităților de învățământ implicate în proiect diplome. 

            Instituția Prefectului - Județul Maramureș

1 Noiembrie - ZIUA TUTUROR MORȚILOR

                      

                                      

                                                      

   Mai veche decât vechimea, rămas de pe vremea începuturilor noastre, cultul comemorării  morţilor  ne-a însoţit şi ne va însoţi mereu vremelnica  existenţă, pentru că mereu şi mereu vom avea pe cineva drag nouă plecat să-şi veşnicească somnul sub coasta unui deal, în umbroase ţintirime din frumosul, doritul şi pătimitul nostru Ardeal. Acolo, neuitaţii noştri îşi torc somnul de veci, dimpreună cu toţi cei pe care neamul acesta i-a avut, născând şi umplând din fântâna timpului acea neştiută lume pe care noi ne-o dorim mai bună şi mai frumoasă decât cea în care vieţuim acum.

                Pe ei, lăcrimaţii noştri cei dragi îi purtăm mereu în umbra tăinuitului gând, cerându-le cu creştinească smerenie şi sfiiciune iertare dacă le-am greşit cu ceva, iar în rugile noastre cele curate şi adevărate înălţate la Măritul, nădăjduim ca El, Iertătorul nostru cel bun, să-i  fi pus pe toţi în raiurile Sale cele fără de sfârşit, spre veşnica lor odihnă.

               Şi poate tocmai de aceea în datina noastră străbună s-a statornicit din neam în neam, ca în miez de toamnă, lor, celor plecaţi spre necuprinsele ceruri, să le fie hărăzit o zi anume de cinstire, zi în care noi, norocoşii cei vii să-i căutăm pe ei veşniciţii nemuririi, pentru a sta o clipită vremelnică împreună. Şi acolo, la umbra crucii lor, în boaba lacrimilor venite din fântâna sufletului nostru, să punem rugă şi iertare, smerenie şi recunoştinţă pentru tot şi toate câte ei ne-au dat şi ne-au lăsat în trecătoarea lor viaţă prin această mincinoasă şi nemernică lume, să ne mai povestim în gând de câte le-am mai făcut şi desfăcut pe-aici în mişcătoarea vreme cea plină de trudă şi nenoroc. Şi aşa, împăcaţi că ne-am făcut datoria creştinească, să nădăjduim  că vom fi pentru o clipă parte din marea bunătate cerească, cea din care izvorăsc toate cele pe care Măritul le aşteaptă să le facem în faptele noastre cele de zi cu zi.

               Iar dacă noi, cei întomnaţi în vreme suntem îmbucuraţi de Domnul cu nepoţi, să-i ducem şi pe ei la însfinţitele morminte, pentru a-i învăţa că neamul nostru dimpreună cu toți cei mutați la ceruri, trebuie cinstit şi preţuit pentru toate câte a făcut pentru noi în această lume, pentru toate comorile de gând şi faptă pe care ni-i le-au lăsat, pentru mierea de învăţătură strânsă din florile timpului lor, pentru tot şi toate cele câte nu au murit odată cu ei. Iar mai presus de toate să-i învăţăm pe nepoți a simţi că pe umerii lor stăm noi şi vor sta deopotrivă şi ei, că din firava lor urmă am făcut astăzi cărarea vieţii noastre, că exemplul lor ne dă îmbărbătarea, curajul şi tăria trebuincioasă pentru a trece prin cumpene de vreme. Lor le destăinuim în taină necazurile şi nevoile prin care trecem şi uneori de la ei aşteptăm povaţa cea salvatoare care să ne scoată la liman. Dacă toate astea fi-vor învăţate de urmaşi, să fiţi siguri că vom fi mereu legaţi de însfinţita noastră ţărână, de bunii şi străbunii noştri, cei mereu trăitori aici în veşnicia locului care ne va nemuri peste veacurile ce vor veni, că fără ei, fără această sfântă avere ce ne-au lăsat-o, noi am fi nimicuri, rătăcită turmă în furtuna vremilor cele mereu schimbătoare.

                 Făce-ţi-vă aşadar dreapta şi cuvenita voastră datorie faţă de memoria acelor  care până mai ieri mai erau prin preajma voastră, bucuroşi că viaţa îi mai ţine prin acestă lume, pentru că nu se ştie când veţi fi şi voi în lumea lor. Şi dacă în fierbinţela lacrimi voastre va fi şi-o rugă de iertare faţă ei, fiţi siguri că, în bunătatea lor, cei duşi la ceruri vă vor ierta, sărutându-vă sufletul vostru cel bun cu un dulce mângâiat şi o descătuşare creştinească ce va veni să vă-mbuneze viaţa şi numai pentru o clipă.

                                                                                  Mircea Dorin Istrate

APARIȚIE EDITORIALĂ

ZODII DE REZERVĂ-2
În cartea,de poezii,proaspăt scoasă de sub tipar (a șasea),ZODII DE REZERVĂ-2 ,editura Amanda Edit Verlag ,București,poetul jurnalistul prof,Baki Ymeri redactor șef al revistei ALBANEZUL,notează :
”Vasile Dan Marchiș atrage atenția și prețuirea cititorilor, intrând în imperiul poeziei cu volumul Zodii de rezervă – 2 (Editura Amanda Edit, București 2019). Autorul călătorește prin spațiul liric, venind în fața noastră cu vorbe bune, demne de citit și admirat. Scriitorul dăruiește impresii și meditații despre regatul mirării, populat de gesturi frumoase, inspirate și fermecate: Dumnezeu a făcut Cerul Soarele Pământul.../ Iar prin felul cum oamenii/ se miră pe toate aceste lucruri/ existăm deoarece Dumnezeu/ se miră la nesfârșit de mirarea noastră. Pe acest fascinant itinerar, purtăm totdeaună în minte imaginea cu iubirile mele de dorul minunilor. Când? Atunci când muza m-a dus/ în palatul ei în care se găseau/ cele mai interesante obiecte de uz literar/ și altele care te puteau inspira. Urmează și alte subiecte, demne de comentat. Precum cel despre Tatăl Ceresc: Cum să pot zbura mai presus/ de aripa-mi pereche-fericirea/ că doar împreună cu aceasta/ pot forma zborul suprem. Pentru vântul care s-a pornit iar pe străzi bezmetic ca un uituc, pentru Pământul care a devenit/ un laborator de proporții nemăsurate/ în care fiecare om/ este un Yeti (om al zăpezilor)/ mai mult sau mai puțin evoluat... Etc., etc., etc. *

Prof. Baki Ymeri

Ivan Sergheevici Turgheniev şi ubicuitatea lui artistică

   În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.

    Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor.

    Cu paşi rari şi neauziţi, el străbate terasa până la şezlongul pe care cade umbra deasă a copacilor seculari din uriaşul parc al conacului. Se aşează cu un geamăt uşor în scaunul confortabil, apoi îşi pune palmele cu degetele lungi şi albe pe braţele acestuia şi timp îndelungat urmăreşte pe cerul înalt al verii mişcările lenevoase al norilor alburii şi schimbători, în timp ce urechile i se desfată ba cu trilurile privighetorilor, ba cu ţârâitul greierilor.

    Deodată tresare şi întoarce uşor capul spre dreapta, unde simte prezenţa Daimonului, aşezat la rândul lui într-un fotoliu confortabil.

Daimonul: Te-ai speriat, Ivan Sergheevici? Şi eu care credeam că te-ai obişnuit într-atât cu mine, încât apariţiile mele nu mai au cum să te surprindă...

I.S.Turgheniev (cu mâna la frunte şi vocea obosită): O, da, de obicei aşa este. Dar asta-i o situaţie atât de neobişnuită! Doar mă aflu în casa părintească, la ceasul amintirilor.

Daimonul (cu o strâmbătură dispreţuitoare şi un gest de lehamite): Mda, să fiul al naibii dacă n-am uitat că asta-i marea belea cu voi oamenii! Una-două vă înmuiaţi ca nişte cârpe atunci când vă năpădesc amintirile. Dacă nu-i cu supărare, iubite Ivan Sergheevici, care-s mult duioasele amintiri ce ţi-au răscolit inima: să fie amintirea despoticei tale mame, sau cele din şcoală, ori poate cele de mai târziu, când mai mult stăteai în străinătate?

I.S.Turgheniev (cu ochii aburiţi de lacrimi şi palmele încleştate pe braţele şezlongului): Toate, amice, toate sunt nespus de duioase pentru mine. Dar ce ştii tu ce spune glasul inimii, tu cel care le ştii pe toate mai presus de cât îi stă în putinţă vreunui om? Da, ai dreptate. Din inimă încolţeşte şi se hrăneşte slăbiciunea umană întruchipată ba în dragostea dusă până la jertfă, ba în mila sfâşietoare, ba în nobila generozitate. Dar tocmai această formulă divină după care se realizează aliajul indestructibil dintre puterile inimii şi ale minţii, cu atât de necesara supremaţie a sentimentelor în anumite momente cheie din istoria omenirii, tocmai ea îl înalţă pe om şi-i conferă şansa izbăvirii. Însă ce folos să-mi deschid inima înaintea ochilor tăi sfredelitori, căci a încerca să mă fac înţeles de tine la acest capitol este ca şi cum m-aş confesa în faţa unui automat.

Daimonul: Măi să fie! Nu cumva te-ai aşteptat să fiu un nerod sentimental? Asta v-o las vouă, ruşilor.

I.S.Turgheniev: Şi bine faci. Nicăieri în lume nu vei întâlni o cultură mai tristă şi mai îmbibată cu duioşie ca cea rusească. De altminteri, personajul principal al literaturii ruseşti este însuşi sufletul rusului. Iar sufletul lui, după ce crezi că s-a modelat în decursul istoriei noastre încărcate de restrişte asiatică şi de ţarism despotic? După însuşi chipul nesfârşitei noastre stepe...

Daimonul: Nu spun că nu ai dreptate, acum când stau şi mă gândesc la operele marilor scriitori ruşi din vremea ta şi de mai târziu, pe care i-am cunoscut tot atât de bine ca pe tine. Apropo de operă, Ivan Sergheevici, care dintre cărţile tale îţi este cea mai dragă?

I.S.Turgheniev (după o lungă pauză): Crezi că un părinte dă dovadă de înţelepciune atunci când îi favorizează pe unii dintre copiii săi, nedreptăţindu-i în acest mod pe ceilalţi? La care dintre degetele mâinii vei consimţi să renunţi, pe motiv că în multiplele funcţii ale palmei, nu au toate importantul rol al degetului opozabil, ori pe cel al arătătorului?

Cărţile scrise înseamnă pentru autor mult mai mult decât degetele de la mână, căci ele se cheamă copiii lui spirituali. Ori creaţia spirituală este singura lucrare care-i conferă omului statutul de demiurg, fie şi pentru aceea că ea este rezultatul unui proces de autofecundare, ceea ce înseamnă că în acel formidabil puseu al facerii situat dincolo de coordonatele spaţio-temporale a tot ce este pieritor, are loc refacerea unităţii primordiale dintre cele două sexe...

În pofida tuturor reţinerilor mai sus-amintite, mărturisesc că mi s-a lipit de suflet cartea de tinereţe pe care am intitulat-o Povestirile unui vânător. N-aş putea, însă, să precizez care-i principala cauză a ataşamentului faţă de această carte. Să fie din pricina pasiunii mele pentru vânătoare, pasiune moştenită de la tatăl meu, graţie căreia am colindat prin atâtea şi atâtea locuri locuite de ruşi, unde ochiul meu începea să se formeze şi să înregistreze nu doar fragmente din copleşitorul tablou al naturii, ci mai ales aspecte de neuitat din cutremurătorul tablou social al vremii? Ori poate că acest ataşament se datorează succesului înregistrat de povestirile mele vânătoreşti, publicate iniţial în foileton, apoi integral în anul 1852?

Daimonul: Aşa te vreau, Ivan Sergheevici! Ce rost ar avea să ne ascundem după deget, când ştim prea bine – iar criticii şi istoricii literari o ştiu şi mai bine – că Povestirile unui vânător reprezintă nu atât piatra de încercare a întregii tale creaţii, cât mai ales piatra unghiulară a viitorului tău edificiu cultural. Ce nu găsim în această carte? Găsim personaje memorabile, aşa ca Hori şi Kalinîci din povestirea cu acelaşi nume, ori ca cei doi moşieri: Viaceslav Harionovici Hvalînski şi Mardari Apolonîci Stegunov, fraţi buni cu nemuritorii Ivani ai lui Gogol (unul Ivanovici, celălalt Nikiforovici), apoi facem cunoştinţă cu doctorul de plasă şi incredibila lui poveste de dragoste, cu băieţii ce-şi pasc caii în lunca Biejei şi se dovedesc neîntrecuţi povestitori despre domovoi şi vodianoi, o cunoaştem deasemenea pe buna moşiereasă Tatiana Borisovna şi pe parazitul de nepotu-său, după care ni se înfăţişează moartea liniştită şi simplă a unui ţăran în povestirea Moartea, pentru ca spre finalul cărţii să fim înştiinţaţi despre aiurelile şi sărăcia lucie a straniului moşier Certophanov şi apoi despre moartea sa. Adică o vastă panoramă a societăţii ruseşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

I.S.Turgheniev: Da, numai că tot de la ea mi se trag ponoasele cu ţarul Nicolae I. Că doar nu-i de crezut că arestarea ordonată de ţar şi apoi exilarea mea la moşia Spasskoe-Lutovinovo pentru o perioadă de 21 de luni, s-ar fi datorat doar acelui necrolog scris la moartea lui Gogol, în care făceam aluzii la asprimile regimului.

Daimonul: Cu siguranţă că ăsta-i adevărul, de vreme ce în Povestirile unui vânător nu te-ai ferit să spui lucrurilor pe nume în acea panoramă dezolantă a Rusiei autocratice, cu înspăimântătoarea sărăcie a cătunelor şi a ţăranilor aflaţi în înjositoarea situaţie a unor sclavi...

Hei, dar văd că te-ai întristat, iubite batiuşka, după această evocare. Ca să mai prinzi niţică inimă, îţi aduc la cunoştinţă victoriile repurtate de op în decursul timpului. Prima este aceea că ei i se datorează în bună măsură urgentarea de către ţar în anul 1861 a reformei agrare (abolirea iobăgiei), iar cea de-a doua se cheamă seria nesfârşită a traducerilor în nenumărate limbi. În paranteză fie spus, una dintre cele mai izbutite traduceri ale acestei cărţi în limba română i se datorează lui Mihail Sadoveanu, el însuşi iscusit scriitor şi pasionat vânător. Respectiva traducere dobândeşte un plus de savoare cu contribuţia sadoveanismelor azvârlite cu delicioasă socoteală în paginile cărţii: pâne, câne, cucoş, vrai, iai, sară, samă, matasă etc.

*

Între timp s-a lăsat noaptea. Cei doi interlocutori tac şi poate că, pătrunşi de adâncurile nopţii de vară, fiecare dintre ei caută să-şi reamintească unele dintre cele mai reuşite tablouri care împodobesc discret Povestirile unui vânător. Iată unul dintre ele, magistral realizat din câteva tuşe viguroase în Pădurea şi stepa, comentariul poetic cu care se încheie cartea: „Soarele a asfinţit; luceafărul s-a aprins şi pâlpâie în marea de foc a apusului...Dar vâltoarea păleşte; cerul se face albastru; umbrele se contopesc; văzduhul se întunecă.”

Şi de data asta tăcerea este întreruptă de către Daimon.

Daimonul: Constat, iubite Ivan Sergheevici, că iar te-ai cufundat în stele şi în nori şi-n ceruri nalte, ca să-l citez pe Eminescu, remarcabilul tău contemporan. Nu cumva te-a cuprins aleanul după fermecătoarea cântăreaţă de operă Pauline Viardot?

I.S.Turgheniev: Nu ţi se pare firesc ca acuma ea să fie dulcele izvor al melancoliei mele, după ce tot ea a fost în întreaga mea viaţă doamna sacră a gândurilor mele?! Da, am urmat-o pretutindeni în străinătate, cu indicibila fericire de-a fi mereu alături de ea, căci am iubit-o cu patima năvalnică a aceluia care în copilărie a avut parte doar de firimituri din această miraculoasă hrană. (Foarte tulburat, îşi strânge tâmplele cu palmele, pieptul îi tresaltă spasmodic şi printre buzele contractate se scurge un geamăt de durere.) Dar te întreb pentru a doua oară: Ce poţi tu să ştii de deliciosul chin al dorului după cineva şi de adorabila durere a inimii, ce stă gata-gata să plesnească ba de bucurie şi speranţă, ba de jale şi restrişte?

Daimonul (cu o strâmbătură de nemulţumire după acest afront): Poate că ştiu mult mai multe la acest capitol decât îşi poate închipui vreodată cineva. Căci la drept vorbind, cine dacă nu eu, sub diverse întruchipări, mă apropii de fete şi femei din toate mediile sociale, fie pentru a le pune la încercare virtutea sau fidelitatea, fie pentru a le pune pe tavă  - fireşte, celor care o merită – întreaga gamă a desfătărilor izvodite de Amor. Crezi că există vreo urmaşă a Evei, vorbesc de cele sănătoase la trup şi minte, care să reziste ispitei de-a se destrăbăla măcar în gând? Straşnic mă amuză să le pun pe jăratec pe călugăriţele tinere şi cu sângele încă neprefăcut în bragă. Să le vezi, bietele de ele, cum se canonesc, cât pe-aci să se rupă în două, căci ochii minţii se desfată cu ceea ce le este cu desăvârşire interzis, nu însă şi cu desăvârşire neştiut, în timp ce buzele tremurânde rostesc rugăciuni pripite, pe care nici măcar propriile lor urechi nu le mai aud.

(Se opreşte atunci când sesizează un gest de dezgust schiţat de Turgheniev.)

Bine, bine. Admit că eu sunt Ispititorul şi că stârnirea a ceea ce voi oamenii numiţi păcat, reprezintă însuşi modul meu de-a fi. Logic vorbind, voi de fapt ar trebui să-mi fiţi profund recunoscători pentru ceea ce fac. Nu zâmbi cu dispreţ, batiuşka, pentru că e la mintea oricui că fără mine, voi oamenii aţi fi incapabili să stabiliţi distincţii clare şi precise între perechile de noţiuni fundamentale cu care operaţi în acest răstimp al decăderii voastre morale: bine-rău, sacru-profan, adevăr-minciună, virtute-păcat etc. Necunoscându-le şi neaplicându-le ceas de ceas şi clipă de clipă, aţi mai fi oameni în adevăratul înţeles al acestui cuvânt? Adică fiinţe muritoare şi înzestrate cu raţiune, care suferă cumplit în timpul popasului ce le este menit pe Pământ, dar care totodată se purifică prin suferinţă, şi astfel îşi câştigă dreptul de-a spera la mântuire şi la pătrunderea în viitorul regat al nemuritorilor. Vezi, aşadar, că sunt perfect edificat cu întreaga filosofiei a existenţei voastre, din interiorul căreia se înalţă nu doar palavrele cu misiunea ce-o aveţi de îndeplinit în această viaţă, ci în cazul unora se înalţă cu dreptate chiar măreţia vieţii lor atotumane.

Ah, iubitul meu interlocutor, văd prea bine că eşti sătul până peste cap de trăncăneala mea. Însă fă-mi, te rog, hatârul şi mai ascultă-mă niţel. Timp avem berechet amândoi, căci ce influenţă mai poate să aibă timpul asupra acelor ce cu voie sau făr’ de voie i-au scăpat din mîna necruţătoare? Oricât ţi s-ar părea de paradoxal, îţi mărturisesc cu toată sinceritatea de care sunt capabil că ştiam dinainte că mă voi simţi straşnic stând împreună la taclale, motiv pentru care am admis să-mi iau o scurtă vacanţă pentru a şedea în tihnă de vorbă. Că mă crezi au ba, adevărul este că am obosit alergând de-atâtea eternităţi pe întregul rotund al Pământului şi, aşa cum just afirmă Lermontov, m-am cam scârbit de-atâta rău. Gândeşte-te numai, mereu acelaşi şi acelaşi lucru: ici o crimă, dincolo o hoţie de rang ministerial, într-un loc o minciună cât roata carului, în altă parte o încăierare pe viaţă şi pe moarte! Pfui, ce scârboşenii! Dar asta-mi este meseria, şi oricât m-am zbătut, încă n-am putut găsi nici măcar nişte ajutoare mai acătării, necum un înlocuitor pe care să mă pot bizui ca pe mine însumi. Ba nu, făcând această afirmaţie m-am pripit. Fiecare secol mi-a dăruit câte ceva. Dar de la secolul 20 am obţinut recolta cea mai bogată. Mă rog, este şi acesta un indiciu al evoluţiei omului...

(Deodată cade pe gânduri şi dacă ar fi singur, pesemne că ar şi ofta).

Şi când te gândeşti că dacă te iei după cuvântul Bibliei, zilele mele sunt numărate. Ei, ce să-i faci? Mă împac cu gândul că mai am de trăit un fleac de câteva cvadrilioane de ani, după care mort-copt va veni mult-aşteptatul sfârşit, iar eu mă voi putea odihni pe săturate.

Sincer să fiu, în lunga şi anevoioasa mea lucrătură n-am avut parte doar de plictiseală şi monotonie, ci s-au ivit ba întâlniri memorabile , precum cea cu Iov, cu El în pustie şi cu Faust, ba interesante divertismente, aşa ca întâlnirea mea cu Ivan Karamazov, întâlnire închipuită şi găzduită de confratele tău F.M.Dostoievski în paginile celebrului său roman Fraţii Karamazov.

Dar iată, am încheiat-o cu confesiunile. Mă simt acuma mult mai în formă ca la începutul întâlnirii noastre, aşa că după acest intermezzo, cu voia ta, scumpe maestre, putem să ne întoarcem la firul agreabilului nostru dialog.

I.S.Turgheniev: La presupusa ta sinceritate voi răspunde cu întreaga mea sinceritate: Ai venit aici fără ca măcar să-mi treacă prin minte să te invit. Cu toate astea, considerându-mă ca întotdeauna o gazdă bună, nu-ţi voi întoarce spatele şi nu te voi pofti afară. Ar fi, de altminteri, complet inutil, dat fiind faptul că te situezi în fruntea acelor creaturi pe care le dai afară pe uşă, iar ele îţi intră pe fereastră. Iată de ce promit să te ascult în continuare şi să-şi răspund într-un mod politicos, cu toate că, după vechiul tău obicei, mi te-ai vârât în suflet şi mi-ai ucis bucuria dialogului intim cu amintirile.

Daimonul:Şi eu care credeam că te voi flata cu încrederea degajată de confesiunile mele! Ei, nu-i nimic, oricum m-am obişnuit cu neîncrederea şi nerecunoştinţa, nu doar a oamenilor, ci a tot ce există şi are vreodată şansa să mă scuipe în faţă. Mă rog, fie şi aşa...

Iubite maestre, după concesia admisă în raport cu cărţile ticluite, sunt curios să ştiu dacă în mulţimea personajelor plăsmuite, ai măcar unul care se bucură de un spor de afecţiune din partea ta.

I.S.Turgheniev: În linii generale, comentariile făcute în legătură cu cărţile sunt valabile şi pentru personaje. Spun „în linii generale”, întrucât majoritatea personajelor, cu deosebire cele pozitive, nu sunt decât multiplicări ale eu-lui autorului, respectiv extrapolări ale unor cazuri luate din realitate, care, după înveşmântarea lor cu însuşiri împrumutate foarte adesea din propria panoplie moral-spirituală, sunt puse în mişcare pe calea regală a tipizării lor artistice.

Daimonul: Ce te face să crezi că lucrurile nu stau la fel şi în ceea ce priveşte creionarea personajelor negative, când ştiut este că în orice om stăruie atât piscuri ale elevaţiei, cât şi hăuri ale abjecţiei umane? Deoarece sunt înzestraţi peste medie, artiştii n-au cum să facă excepţie de la regulă. Exemplul cel mai frapant în acest sens îl constituie Dostoievski, cu memorabilele lui personaje ce-şi pendulează însuşirile şi defectele între elevaţie şi abjecţie.

I.S.Turgheniev: Rămân la părerea mea dintâi,cum că un creator de mare forţă artistică este un demiurg în afirmare, care cu uneltele sale specifice, caută să recreeze lumea în sensul perfecţionării ei. Or, e clar că mesajul moral-spiritual al unei opere valoroase nu poate fi orientat decât pe direcţia dinspre rău spre bine, dinspre păcat spre virtute, chiar atunci când autorul apelează la mijloace artistice din gama oribilului şi hidosului, care par să acrediteze ideea că năzuinţele sale se îndreaptă în sens opus. Sunt absolut convins că indiferent de mijloace întrebuinţate, scopul culturii şi al adevăratului om de cultură nu poate să vizeze decât valorile cardinale: binele, adevărul, frumosul, justul şi sacrul, mulţumită cărora atât făuritorul culturii cât şi consumatorul ei au şansa unică de-a deveni din buni mai buni, din săraci - posesorii unor bogăţii “pe care nu le mănâncă moliile şi nu le fură furii”, din nefericiţii efemerului – preafericiţii cunoscători ai atotumanului îndrăgit de Absolut.

Iar acum să-ţi răspund la întrebare. Da, am vreo câteva personaje, nu doar mai bine conturate decât altele în virtutea poziţiei lor de personaje centrale, ci chiar reprezentative prin sarcinile cu care le-am investit în marea dezbatere de idei dintre intelectualii reformatori şi raznocinţi, privind schimbarea vechilor rânduieli şi triumful democratismului asupra aristocraţiei, respectiv nevoia presantă de orientare a Rusiei pe calea progresului inspirat de modelul occidental.

Fac precizarea că sunt întru totul de acord cu afirmaţia distinsului meu prieten Gustave  Flaubert: „Eu sunt doamna Bovary!” Da, un personaj feminin poate să-l reprezinte pe autor la fel de bine ca unul masculin...Dintre toate personajele mele feminine, cea mai aproape de năzuinţele mele  conceptuale şi artistice se situează Elena. Asta nu o spun prin prisma popularităţii de care s-a bucurat romanul În ajun publicat în anul 1860, ci datorită frumoaselor însuşiri cu care mi-am înzestrat eroina: curajul femeii neînfricate de a-şi alege propriul drum în viaţă alături de cel pe care-l iubeşte şi-l urmează fără umbră de şovăială, ceea ce – desigur – a făcut ca Elena să devină prototipul personalităţii eroice, atât de necesar pentru societate în acel moment.

Tot curajoasă şi iubitoare se arată şi Liza din romanul Un cuib de nobili, însă curajul ei se manifestă în sens invers, înspre înăbuşirea definitivă a dragostei de-abia înmugurite între ea şi Lavreţki, atunci când află că fosta soţie a acestuia n-a murit.

Dintre personajele masculine, figura cea mai reprezentativă este aceea a medicului nihilist Bazarov din romanul Părinţi şi copii (1862), copilul meu preferat care reproduce trăsăturile lui Dimitriev, un tânăr medic de provincie cunoscut de mine.

Daimonul: Din romanul Desţelenire (1877) nu incluzi pe nimeni în categoria personajelor reprezentative?

I.S.Turgheniev: Dintre toate personajele acestui ultim roman al meu în două părţi, Solomin se apropie cel mai mult de ceea ce consider eu a fi un personaj reprezentativ...

Daimonul: Romanul Fum (1867) a generat nenumărate discuţii îndată după apariţia sa. Lev Tostoi şi Dostoievski, Goncearov şi Tiutcev au respins romanul de pe poziţii diferite: unii pentru tendinţa lui politică, alţii pentru lipsurile sale artistice. În schimb Pisemski şi Pleşceev au apreciat romanul cu mult entuziasm. Te-au afectat opiniile acelora care au găsit că cugetările lui Potughin jignesc sentimentele patriotice ale unora dintre cititori?

I.S.Turgheniev: Nu poţi să le faci tuturor pe plac. Dar chiar dacă unii dintre cititori s-au simţit ofensaţi, nu retractez nimic din cele scrise. De altminteri am prevăzut o atare reacţie, motiv pentru care am pus în gura lui Potughin următoarele cuvinte: „Slavofilii m-ar spânzura cu plăcere pentru asemenea erezie, dacă n-ar avea inima aşa de gingaşă”.

Daimonul: Multe aş mai avea să te întreb, iubite maestre. Dar iată că se face de îndată ziuă şi eu mă grăbesc la treburile mele. Ne vom despărţi după ce-ţi voi cunoaşte părerea în delicata chestiune a iubirii, temă prezentă, dacă nu mă înşel, în cam tot ce ai conceput şi scris. Ba una din scrierile tale chiar a-i botezat-o Prima iubire.

În romanul În ajun faci referire la cele două tipuri de dragoste, despre care Schopenhauer vorbeşte adeseori: dragostea desfătare şi dragostea jertfă. După lunga discuţie avută şi din mesajul întregii tale opere, de asemenea, orientându-mă după marea dragoste a vieţii tale, cunosc dinainte răspunsul la această ultimă întrebare: Dintre cel două tipuri de dragoste, care trebuie să deţină întîietatea în orice împrejurare a vieţii omului?

I.S.Turgheniev: Fireşte, dragostea jertfă.

În clipa aceea, undeva departe se auzi cucurigatul unui cocoş, şi Daimonul dispăru de pe terasă ca luat de adierea dimineţii. Se face ziuă”, murmură Tugheniev după ce rămase singur. Apoi se adânci în binecunoscuta-i melancolie şi, odată cu roua florilor, el se lăsă absorbit de primele raze ale soarelui de vară.

Sighetu Marmaţiei,                                                   George PETROVAI

     

"Get spooked in the Transylvanian Alps"

Romania’s twisting, mile-high Transfăgărășan Road traces a north-south route between the country’s two highest peaks. Vlad the Impaler, the prince who inspired Bram Stoker’s Dracula, is perhaps the region’s greatest claim to fame, and tourists can stop at the ruins of 700-year-old Poenari Castle after a scenic drive past the Arges River, the crescent-shaped rim of Vidraru Dam, and the emerald Vidraru Lake. Stop off at the 20-story Bâlea Waterfall to catch a red cable car up to Bâlea Lake, with two year-round chalets and anice hotel built from scratch each winter.

Travel tip: As if crossing 27 bridges and aqueducts, navigating an unlit tunnel, and keeping an eye out for errant flocks of sheep in the road wasn’t challenging enough—treacherous weather conditions mean Transfăgărășan Road is only reliably open from late June through mid-October.

https://www.nationalgeographic.com/travel/lists/transportation/scenic-road-trips-around-the-world/

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Natura&optiune=Carpa%C5%A3ii&optiune2=Muntii+Fagarasului

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Comunicat de presă nr.64

                                                                                          Purtător de cuvânt: Dan Bucă,

                                                                                            Tel.: 0755-112726

Plan de măsuri pentru perioada sezonului rece

              În ședința extraordinară a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, desfășurată astăzi, 28 octombrie a.c, la Palatul Administrativ s-a aprobat planul de măsuri pentru sezonul rece și planul de activități al CJSU pentru anul viitor.

             Planul de măsuri pentru sezonul rece include: activități specifice de prevenire, dar și de intervenție în cazul producerii unor situații de urgențe specifice, funcționarea serviciilor de utilitate publică, limitarea factorilor de risc, actualizarea planurilor de măsuri și acțiuni specifice la nivelul unităților administrativ-teritoriale, asigurarea tehnicii și resurselor umane pentru intervenție, diseminarea măsurilor de prevenire, derularea activităților de prevenire la instituții și operatori economici, instruirea serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență, identificarea spațiilor pentru persoane blocate în trafic, respectiv în zilele cu temperaturi extreme negative, întocmirea/actualizarea bazelor de date cu evidența pacienților care necesită tratament de specialitate, asigurarea unităților medicale cu produse farmaceutice de primă necesitate, remedierea operativă a defecțiunilor din rețelele de comunicații și utilități publice, asigurarea practicabilității sectoarelor de drumuri publice.

              ”Împreună cu Serviciul Poliției Rutiere s-a procedat la vericarea stocurilor de material antiderapant și carburant la districtele și bazele de lucru ale Secției de Drumuri Naționale, respectiv SC Drumuri-Poduri Maramureș. Acestea au în stoc peste 4000 tone de sare, dar și clorură de calciu și nisip pentru a efectua deszăpezirea sectoarelor de drumuri publice, respectiv combaterea poleiului și gheții. Am solicitat semnalizarea corespunzătoare cu indicatoare rutiere a drumurilor județene care vor fi închise pe perioada de iarnă”,  a spus prefectul Vasile Moldovan.

             Pentru a preveni prăbușirea unor arbori amplasați în zona de protecție a unor sectoare de drumuri publice și a evita blocarea traficului rutier, va fi constituită prin ordin de prefect o comisie mixtă, care se va deplasa în teritoriu pentru marcarea arborilor de către personal specializat și care va proceda la îndepărtarea/tăierea acestora. Planul de măsuri pentru sezonul rece se actualizează în funcție de evoluția fenomenelor hidrometeorologice și situația operativă din județ.

        

            Instituția Prefectului - Județul Maramureș

Colţul specialistului

JOCURI CU CARACTER RECREATIV,

TEHNICI DE ANIMARE A GRUPULUI ÎN ORELE DE JOC ȘI MIȘCARE/ MUZICĂ ȘI MIȘCARE

            Fiecare dintre noi are o amintire speciala din copilărie legată de o anume experiență de joc. Imaginea este descrisă in detalii bogate și vii. Când vorbim despre acele momente plăcute rememorăm sentimente – de libertate, de bucurie și de intimitate cu prietenii. Mulţi dintre noi am avut locuri secrete despre care povestim ca și cum timpul și locurile respective ar fi încă palpabile. Ne amintim suflul vântului, atingerea ierbii, scârțâitul unor scări, mirosul unui pod prăfuit.

Joaca reprezintă o experienţă semnificativă și unică. Oferă satisfacție și plăcere copiilor, o evadare pe care ei o caută cu nerăbdare și una pe care o găsesc captivantă la nesfârșit. Oricine i-a observat pe copii în timp ce se joacă a văzut cât de profund sunt aceștia antrenați în joc și cum iau totul in serios.

            Cercetările arată ca jocul are multe beneficii pentru copii, familie si comunitate. De asemenea, este evident că multe dintre competențele pe care le vizăm a fi atinse la diferite discipline se pot realiza prin conceperea unor activități atractive pentru copii, de fapt niște jocuri, în care noi împachetăm lucruri care altfel ar fi mai greoaie. Maniera integrată de abordare a  obiecte de studiu face posibilă învățarea/consolidarea, prin jocuri dinamice, a alfabetului, cifrelor, denumirii animalelor, fructelor, legumelor etc. Acestea sugerează că accesul copiilor la joc poate:

- să crească stima de sine, respectul de sine și autoconștientizarea;

- să îmbunătățească și să mențină sănătatea fizică și mentală;

- să le ofere posibilitatea de a intra în legătura cu alţi copii;

- să respecte regulile stabilite;

- să le crească încrederea prin dezvoltarea de competenţe noi;

- să le dezvolte imaginaţia, independenţa si creativitatea;

- să ofere oportunităţi copiilor, indiferent de abilităţile pe care le au, să se joaca împreună;

- să ofere oportunităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi de învăţare;

- să consolideze capacitatea de adaptare prin asumarea de riscuri şi provocări, rezolvarea de probleme;

- să înțeleagă ce însemnă să câștige, dar să accepte mai ușor și înfrângerea, ca formă a insuccesului;

- să ofere oportunităţi de a învăţa despre mediul în care evoluează şi comunitatea în care trăiesc.

Dreptul la joacă și la recreere informală, pentru toți copiii și tinerii de până la 18 ani, este reglementat in articolul 31 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului. Guvernul are datoria de a proteja si de a promova oportunități de joacă pentru toți copiii si tinerii.

Sigmund Freud spunea că fiecare copil care se joacă "se comportă ca un scriitor creativ, prin faptul ca el îşi creează o lume proprie, sau mai degrabă, rearanjează lucrurile din lumea sa într-o maniera nouă care îi face plăcere... Scriitorul creativ face acelaşi lucru ca şi un copil care se joacă. El creează o lume a fanteziei pe care o ia foarte în serios şi în care investeşte foarte multă emoţie."

Ca urmare a situațiilor favorabile sau nefavorabile cu care se confruntă copilul în timpul jocului, el va trăi o gamă largă de stări afective – bucurie, tristețe, mulțumire, entuziasm, plăcere. Copilul are ocazia să cunoască aceste stări, să le înțeleagă și să învețe să le controleze, astfel încât să aibă un comportament echilibrat, la școală și în societate.

Societatea în care trăim este predispusă spre sedentarism, iar mulți dintre copii sunt obezi sau cu tendință în acestă direcție. Cunoaștem situații în care părinții își îndeamnă copiii să nu participe la orele de Educație fizică de teamă să nu transpire, pentru ca mai apoi să nu se îmbolnăvescă.  Există un număr din ce în ce mai mare de copii cu grave probleme de concentrare la sarcinile care le sunt impuse, precum și dintre aceia pe care pur și simplu nu îi mai interesează nimic. Creierele lor tinere au primit o așa de mare cantitate de impulsuri de la aparatura care le este “prietenă” ziua și, uneori, noaptea, încât stimulii cu care încercăm noi, cadrele didactice, să îi atragem îi plictisesc. Sunt provocări pentru noi, pentru familii, pentru societate la care trebuie să găsim rezolvări.

            Cercetătorii care militează pentru importanţa jocului pentru dezvoltarea copiilor, sunt îngrijoraţi ca aceştia nu mai au acces la joaca în aer liber, în mediul natural, fără constrângeri şi supraveghere. Părinţii sunt tot mai preocupaţi de siguranţa copiilor, iar acestora le este îngrădită posibilitatea de a experimenta, de a se manifesta plenar în joc, din cauza siguranţei.

Jocul și mișcarea și Muzica și mișcarea, două dintre disciplinele recent redenumite și regândite ca programe, au un numitor comun: MIȘCAREA. Cei ce au gândit aceste două discipline au avut în vedere, în mod sigur impunerea mișcării, deoarece corpul omenesc este conceput pentru a fi în mișcare.

Criteriul care ar da cea mai corectă şi cuprinzătoare sistematizare a jocurilor este criteriul sarcinilor de rezolvat. Clasificarea jocului de mişcare pe baza criteriului sarcinilor pe care le rezolvă prevede:

1. jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative; jocuri pentru alergare; jocuri pentru săritură; jocuri pentru aruncare; jocuri pentru căţărare; jocuri pentru târâre; jocuri pentru escaladare;

2. jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice ramurilor sportive: a. jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive: jocuri pregătitoare pentru fotbal; jocuri pregătitoare pentru handbal; jocuri pregătitoare pentru baschet; jocuri pregătitoare pentru volei; jocuri pregătitoare pentru badminton; b. jocuri pregătitoare pentru gimnastică la aparate (sportivă), acrobatică şi sărituri; c. atletism.

3. jocuri pentru educarea sensibilităţilor motrice şi dezvoltarea calităţilor motrice de bază: jocuri pentru dezvoltarea simţului de orientare în spaţiu; jocuri pentru dezvoltarea simţului ritmului; jocuri pentru dezvoltarea simţului echilibrului; jocuri pentru dezvoltarea vitezei; jocuri pentru dezvoltarea îndemânării; jocuri pentru dezvoltarea forţei;

4. jocuri pentru educarea atenţiei.

Eficienţa jocurilor de mişcare este dată de gradul de realizare a scopului propus, de gradul de implicare a jucătorilor. În funcţie de obiectivele pe care le urmărim, de vârsta jucătorilor şi particularităţile morfo-funcţionale şi psihice; nivelul dezvoltării şi pregătirii fizice, starea de sănătate; particularităţile de sex (dacă este cazul); condiţiile materiale privind locul de desfăşurare şi inventarul de materiale de care dispunem, putem selecta şi adapta jocul/jocurile pe care le considerăm potrivite pentru realizarea sarcinilor stabilite.

La finalul fiecărei activităţi care implică folosirea unui joc propunătorul trebuie să facă aprecieri asupra modului în care elevii s-au comportat în timpul activităţii, care vor avea ca rezultat o mai bună coordonare a colectivului de elevi.

,,Muzica este o revelaţie mai mare decât toată înţelepciunea şi filozofia. Muzica este solul în care spiritul trăieşte, gândeşte si creează.” (Ludwig van Beethoven)

            Cât  adevăr exprimă cuvintele celui care vibrează în inimile noastre! Puterea muzicii de a transmite sentimentele oamenilor este de necontestat, de aceea, încă din antichitate, ea a fost folosită în şcoală pentru educarea tineretului.

            Prin excelenţă emoţională, educaţia muzicală captivează interesul copiilor de la cea mai fragedă vârstă, datorită specificului său prin care se adresează vieţii afective a copilului.

            Cercetările muzicale în acest domeniu au ajuns la un stadiu destul de înaintat, chiar dacă exprimă idei diferite. Aşadar, nu prin vorbe despre muzică, ci intrând în ,,lumea muzicii’’, primindu-i chemarea, însuşindu-i limbajul şi redându-l cu acelaşi farmec cu care

l-am primit, aşa trebuie începută şi continuată educaţia muzicală a copiilor. Muzica este un produs artistic. Atunci când ea devine materie de studiu, condiţia este să fie predată în concordanţă cu particularităţile psihice ale elevului şi  să se aplice strategii care să declanşeze starea activă de receptare conştientă a mesajului artistic, devenind astfel ecou al sufletului, act mintal şi afectiv. Disciplina Muzică şi mişcare dezvoltă sensibilitatea, siguranţa de sine, autodisciplina, concentrarea şi relaţionarea pozitivă cu ceilalţi.

            La vârsta de mic şcolar, activităţile muzicale formează impresii, trezesc interesul pentru muzică, contribuie la formarea gustului muzical şi stimulează simţul estetic, imaginaţia şi creativitatea, dezvoltând auzul muzical al copiilor, simţul ritmic şi memoria muzicală. Mişcarea armonioasă ce izvorăşte din ritmul cântecelor pentru copii, favorizează dezvoltarea unei culturi a mişcării. La această vârstă, cântarea este în strânsă legătură cu mişcarea, cele două dezvoltându-se prin efectul reciproc.

            În clasele a III-a şi a IV-a, utilizând repertoriul de prenotaţie din clasele I-II, completat cu cel nou, se trece la etapa scris-cititului muzical, la prima încercare de solfegiere şi recunoaştere scrisă a cântecelor din manual( fragmente cu mici dicteuri ritmice, melodice, melodico-ritmice).

             În cadrul orelor le modelăm copiilor auzul muzical constatat iniţial la ei, le dezvoltăm sensibilitatea, interesul şi puterea empatică muzicală prin cântec( după auz şi solfegiu), joc didactic muzical şi audiţie muzicală. Pentru ca elevii să-şi însuşească mai uşor noţiunile muzicale şi să opereze cu ele, se folosesc diverse jocuri didactice. Se numeşte joc didactic muzical (pe suport muzical sau fără suport muzical) acea activitate ce contribuie la exersarea, consolidarea curriculumului şcolar sau a programei şcolare sau modelează comportamentul elevului în faţa muzicii sau a oricărei sonorităţi din lumea vie ce-l înconjoară pe copil.

Jocurile muzicale se clasifică, în funcţie de mijlocul cu care se combină, în: jocuri cu cântec, jocuri-exerciţiu, jocuri-audiţie, iar în funcţie de elementele muzicii, de deprinderile muzicale ce urmează a fi formate, în: jocuri melodice, jocuri ritmice, jocuri armonico-polifonice.

Jocul cu cântec este „ un cântec simplu, care angajează pe cei mici într-o activitate multilaterală: cântatul în grup, dialogul, mişcările şi gesturile, acompaniamentul ritmic”( Liviu Comes). Elementele de joc înlătură crisparea şi transformă cântatul într-o activitate vie, complexă şi deosebit de plăcută copiilor. Se pot folosi şi jocuri muzicale fără cântec: „Ghiceşte instrumentul”, ”Mergi cum bat”.

Prin intermediul ghicitorilor, copiii descoperă date referitoare la modalitatea de scriere a pauzelor şi a notelor muzicale, precum şi asupra duratei lor. După ce elevii au învăţat şi au înţeles aceste ghicitori, recunosc uşor în exemplele muzicale duratele şi pauzele,  scriu simbolurile grafice ale duratelor muzicale.

Lipsa jocului, sau înlocuirea lui cu ascultarea vorbelor, scrierea şi rezolvarea multor exerciţii monotone, stresul indus cu cele mai bune intenţii pentru creşterea performanţelor duce la blocarea energiilor care susţin dezvoltarea.

Dacă elevii sunt antrenaţi în activităţi de joc muzical acestora li se dezvoltă pe lângă deprinderi muzicale, o serie de laturi ale personalităţii, voinţă, activism, creativitate, sociabilitate care conduc spre o dezvoltare autonomă. Acest lucru se poate realiza rămânând în permanent contact cu ceea ce ne-a dat natura ca prim instrument pentru cunoaştere şi dezvoltare: jocul. Alături de celelalte tipuri de jocuri cu bogate valenţe educative, jocul muzical prezintă o importanţă covârşitoare, întrucât este o activitate care produce satisfacţii şi plăceri, îi atrage şi îi interesează, prilejuind copiilor trăiri emoţionale din cele mai puternice. Jocul ritmic contribuie la dezvoltarea capacităţii de a percepe şi executa diferenţele de durată, de a marca şi recunoaşte structuri ritmice din cântece.

Pentru a determina copilul să efectueze improvizaţii în clasă, este necesar să fie antrenat în diferite activităţi muzicale, în care să se poată manifesta cât mai degajat, întocmai ca în jocurile sale independente.

Improvizaţiile ritmice se pot realiza în momentul când copiii şi-au însuşit duratele pe care le exprimă prin silabele ritmice şi le recunosc sub formă de dictare. De la dictările ritmice se trece uşor la improvizaţii ritmice. De exemplu: învăţătorul bate din palme şi cere elevilor să spună prin silabe ritmice duratele pe care le-au auzit. Un elev care bate din palme o altă formulă ritmică formată din câteva durate aşa cum îi vine în gând, adică ,,spune o ghicitoare”, pe care elevii trebuie să o dezlege.

Cântarea individuală, în mici grupuri, în colectiv, cu asocierea unor elemente de mişcare şi a acompaniamentului instrumental,  interpretarea vocală a cântecelor, cu utilizarea percuţiei corporale,  aplauzelor ritmice, bătutul din picior,  jocurile interpretative muzicale - dialog  solist/cor sau între grupuri, ştafeta, împărţirea sarcinilor şi diferenţierea mişcărilor (cântarea melodiei/acompaniament, ritmul melodiei/măsură),  acompanierea cântecelor cu orchestra de jucării muzicale, percuţia corporală sunt alte modalități de a-i atrage pe elevi către muzică.

Jocul axat pe cântec presupune dinamizarea activităţii prin cântare prin îmbogăţirea ei cu diverse mişcări şi procedee de interpretare:

a. Stabilite prin indicaţii de desfăşurare. Exemple: „Iarnă să te duci cu bine”, „Ghicitorul”, „Hora”, „A-nceput petrecerea”, „Merge barca”, „Alunelul”.

b. Jocuri cu indicaţii de regie. Exemple: „Capra”, „Ursul”, „Sorcova” (din repertoriul folclorului de iarnă), „Grădinarul şi florile”, „La plug”.

c. Jocuri muzicale sugerate de ritm. Exemple: „Lanţul”, „Licuriciul”.

d. Jocuri muzicale sugerate de melodie. Exemplu: „Sultănica” (joc vocal cu tempo de horă)
e. Sugerate de textul cântecului. Exemple: „La pădure”, „De-a ursul şi cerbul”.

În concluzie, putem afirma că jocurile, indiferent de natura lor, sunt  metode cu mari beneficii în educaţia elevilor, mai ales la clasele mici. Alegerea jocului potrivit, la momentul potrivit, lucru ce ține de talentul cadrului didactic și de plăcerea lui de a se juca, pot crește semnificativ randamentul activității didactice, lucru remarcat și de cercetările recente în domeniul educației.

                                            Prof. inv. primar MERCIU DOREL

BIBLIOGRAFIE:

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1976.

2. Barbu, H., Popescu, E. Şerban, F., Activităţi de joc recreativ şi recreativ - distractiv, E.D.P., Bucureşti, 1993.

3. Cârstea, Gh., Programarea şi planificarea în educaţia fizică şi sportivă şcolară, Editura Universul, Bucureşti, 1993.

4. Marolicaru, M., Tratarea diferenţiată în educaţia fizică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986.

5. http://www.parents.com/fun/sports/exercise/the-importance-of-play/

6. http://www.playengland.org.uk/about-us/why-is-play-important.aspx

7. Munteanu Gabriela,  ,,Didactica educației muzicale”, Editura Fundației România de mâine, Bucureşti, 2005.
8. Munteanu Gabriela,  ,,Jocul didactic muzical”, Academia de muzică, București, 1997

9. Schiopu Ursula,  ,,Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor”, E.D.P., București, 1970, p. 200
10. Vasile Vasile: „Metodica educației muzicale”, Ed. Muzicală, București, 2004;