În Dicționarul Explicativ, termenul „transportator” sau
„transportor” are atât sensul de „cel care duce”, cât și acela de „raportor”, adică de „persoană care face un
raport pentru a-l susține în fața unei adunări sau în fața superiorului”. Cum „comisarul transportator”, sintagma
suplă și sugestivă a oficialului
care răspunde (sic!) de transporturile europene, are legătură cu această foarte
intensă activitate a civilizației
moderne prin faptul că duce/transportă rapoarte pe care apoi le prezintă în fața Comisiei Europene, socot conotația „raportor” singura adecvată în cazul de față.
Da, căci
Ursula Gertrud von der Leyen, de la 1 noiembrie 2019 președinta acestei Comisii, nu are trebuință nici măcar de specialiști în domeniu, necum de cele trei propuneri ale Cabinetului
Dăncilă, atâta timp cât niciuna dintre ele n-a făcut dovada unei consistente
credibilități politico-morale, n-a
fost avizată de președintele
României și n-a primit undă
verde din partea unui Parlament care de curând, prin moțiune de cenzură, a dat de pământ cu guvernanții pesediști.
Mă rog,
nu e rău că românii au șansa să
contribuie prin comisarul desemnat (și cu atâta trudă acceptat) la aparenta cârmuire a Uniunii
Europene (UE). Cică asta exprimă democrația internă a conglomeratului suprastatal și ilustrează egalitatea politică (firește, nu și
cea economico-financiară) a țărilor
membre...
Nostimada
acestui demers este următoarea: având în vedere starea dezastruoasă a tuturor
transporturilor românești
postdecembriste (drumurile și
autostrăzile ce refuză să se autoconstruiască cu miliardele de euro puse pe
tavă de UE, declinul tot mai pronunțat al
infrastructurii feroviare, rolul de figurant economic al transporturilor
pe apă și aeriene), făcătura cu
sarcina ce-i revine României de a propune oficialilor europeni un comisar
admisibil mi se pare mai degrabă o bășcălie decât o treabă cu adevărat serioasă într-o Europă
doar formal unitară, adică ceva
asemănător cu armătura politică a viitorului Parchet supranațional, care va fi păstorit de dubioasa Laura Codruța Kövesi.
Iată de
ce nu poți să nu te întrebi cu ce
naiba va contribui un atare comisar-politruc la progresul transporturilor
europene, de îndată ce el nu-i de meserie. Vasăzică, nu numai că unul ca ăsta
nu-i bun nici măcar de ministru al transporturilor românești, deoarece pentru punerea lor pe picioarele normalității (drumuri modernizate și bine întreținute, rețea
panromânească de autostrăzi fără cusur, trenuri sigure, confortabile și rapide, refacerea flotei fluviale și maritime, dezvoltarea transporturilor aeriene,
încurajarea tuturor formelor de transport nepoluant) respectivul demnitar
trebuie să aibă minte cu carul și
simțire românească cu toptanul,
dar la o adică (a se citi „când îi cer interesele personale și/sau de clan”) el nu va ezita să-și trădeze țara ce-l plătește regește,
fie prin implicare de fațadă în
probleme de interes național, fie
prin definitiva ei crucificare după încasarea arginților de la hrăpăreții care fac tot ce le stă în putință ca treburile României să fie cât mai încurcate, așa încât grosul românilor tot mai nevoiași să depindă de mâna lor necușeră.
N.B.:
Să fie o pură întâmplare că, în plină campanie pentru funcția supremă în stat, Guvernul Dăncilă este dărâmat de
opoziție (PNL, PMP, USR, ALDE,
UDMR) cu ajutorul stângiștilor de
la Pro România și că
Guvernul Orban n-are șanse să
fie învestit tocmai pentru că pontaurii, antidăncilești la moțiune,
doresc să cârmuiască împreună cu pesediștii?...
Și iată cum searbăda noastră campanie prezidențială, cu Klaus Iohannis favorit la cîștigarea celui de-al doilea mandat (posibil chiar din
primul tur, o premieră postdecembristă), este practic pusă în umbră de actuala
criză guvernamentală: Cabinetul Dăncilă încă nu poate să plece (și cine știe
cât va mai sta ca un bărzoi într-un picior), Cabinetul Orban încă nu poate să-și pună gheara liberalo-minoritară pe butoanele puterii (și cine știe
când/dacă va izbuti s-o facă)!
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
1 nov. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu