Nu
am irosit timpul, ci mereu l-am privit ca dar de la Dumnezeu. Dacă nu am avut
altceva ce face, am scris ... modest, simplu, fără pretenții de poet, fără
pretenții în ceea ce privește regulile gramaticale ... doar pentru că modestia
îmi e o calitate.
* * *
Am
scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri, despre
oameni ce-au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde am trecut ...
pentru că așa am simțit.
* * *
Am
început a scrie versuri, cu ceva vreme în urmă, și am privit acest lucru ca
,,un joc”, M-aș bucura dacă ,,pe sfert”, poeziile mele și-ar pune amprenta în
sufletul tău, dragul meu cititor. Poeziile sunt rodul unor frământări, sunt
rezoltatul unor clipe, fapte de necontestat, care ne-au marcat într-un fel sau
altul viața. Poeziile, sunt cele care-mi eliberează, și deopotrivă, îmi umplu
sufletul cu energie și putere, ajuns fiind în prag de bătrânețe. Ironiile și glumele nu ar trebui
să ne lipsească din viața de zi cu zi.
* * *
Am
început să scriu despre sat și despre viața din interiorul acestuia. Întâi
despre biserica noastră strămoșească și despre preoții care s-au perindat prin
sat de-a lungul timpului, dăruindu-le câte o strofă, uneori, câte o poezioară,
alteori. Am scris despre marile iubiri din viața satului – împărtășite sau
neîmpărtășite, împlinite sau neîmplinite - știind cum era viața, traiul și
lumea ,,mai de demult!”. Am scris despre verdele pădurii, despre apele
izvoarelor din zonă, unde te opreai, gustai și-ți potoleai setea din suflet,
și-apoi plecai mai departe gândindu-te ... amintindu-ți ... ba câte un sărut,
ba câte un ,,fost drăguț”, pentru care relația ,,nu a fost să fie”.
* * *
Nu
știu ce îmi va rezerva viitorul, căci ce e trecut a devenit amintire, și l-am
trăit și văzut, prezentul, este acum, se derulează sub ochii noștri, viitorul
... ? Nu știm cui aparține, sau dacă aparținem lui. Cert este un lucru ...
doresc să rămână, toate acestea, și mai bune și mai puțin bune, ca o amintire a
trecerii mele pe pământ. Așa, consider că mi-am împlinit un rost.
Nu căutați vorbe sau cuvinte mărețe. Nu le veți găsi
aici. Totul se întâmplă sub zodia simplității și a bunei cuviințe. uneori mi-au
iești rimele, alteori nu.
Trăiește în
sat Plopiș - Maramureș;
Căsătorit,
pensionar;
Activitate
literară:
2019
- Poezii din Fisculaș, Editura Contraste Culturale, Giurgiu,
2019, coautori Augustin NEAGA și Vasile BELE, (volum colectiv);
- Poezii populare, Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, (volum personal);
Publică poezie populară în:
- revista DIN VATRA SATULUI, Baia Mare;
- revista CONTRASTE CULTURALE, Giurgiu;
- revista MOLDOVA LITERARĂ, Iași;
- revista IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE, Baia Mare;
- revista ARMONII CULTURALE, Adjud;
- blogul MOARA LUI GELU;
- facebook –
nelu danci;
În curs de apariție:
- versuri
populare - vol. II;
- împreună cu
Vasile Bele, volumul ,,DIALOGURI
LITERARE”, versuri, pornind de la un subiect dat, comentarii pe margine de
text;
MÂNDRA MEA ...
(Plopiș, 19 ianuarie 2019)
Ca și mândra
mea din deal,
Nu găsești
numa-n Chioar,
Așa înaltă și
frumoasă
Și cu mine
drăgăstoasă.
Mai am una în
Ciocotiș,
Iară alta în
Plopiș
Și nu știu cu
care oare,
Să rămân măi
frățioare?
Cea din
Plopiș e mai micuță,
Ca focu' de
hărnicuță,
Ciocotișeanca,
bat-o vina,
Nicicum nu-i
găsesc pricina.
Și nu știu
cum ar fi bine,
Pe care s-o
iau cu mine,
Amândouă sunt
frumoase,
Al dracului
de drăgăstoase.
Bătrânit-am,
știu eu bine,
Cu micuța oi
rămâne,
Că cea înaltă
e mai grea
Și n-oi
putea-o ridica.
Că de-amu mai
pt'ic așa,
Să n-o am pe
mândruța
Și mă țin
junghiuri în șale,
Nu pot ridica
prea grele.
BATĂ-L NOROCU' DE BADE ...
(Plopiș, 3 decembrie 2018)
Bade-al meu,
bată-l norocu',
Niciunde
nu-și are locu',
Dimineața se
trezește,
Numai lucră
și cosește.
Pe la mândre
nu mai mer(g)e,
Că de-amu are
muiere
Și
o-mbătrânit și el,
De-amu nu e
tinerel.
Și puterile
îl lasă,
Stă mai mult
pe lângă casă
Și mai are
gânduri, el,
De când era
mai tinerel.
Cum mer(g)e
pe la mândruțe,
Tinerele și
drăguțe,
Care, frumos,
îi cântau
Și frumos îl
dezmierdau.
Amu șade
liniștit,
Face foc,
c-o-mbătrânit,
Câte un gând
nu-i dă pace,
Se gândește,
n-ai ce face!
Și-i lasă pe
tinerei,
Să umble cu
mândre, ei,
Cum umbla el
mai demult,
Când multe
mândre-o avut.
OCHI CĂPRUI ...
(16 septembrie 2019, Plopiș)
Mândra mea cu
ochi căprui,
Fură inima
oricui.
A furat-o și
pe-a mea,
Nu am
liniște, noaptea.
Când din
somn, eu, mă trezesc,
Tot la ochii
ei gândesc,
Cum de numai
c-o privire,
Mi-a rănit
inima-n mine?
Și nu pot ca
să mai dorm,
M-a făcut din
om, neom,
De nu pot
noaptea dormi,
Tot de dorul
mândruții.
Și uite așa
cum vă spun,
Umblu noaptea
tot pe drum,
Poate cumva o
întâlnesc,
Să îi spun la
ce gândesc.
Cum cu ochii
ei căprui,
M-a făcut să
merg hai-hui,
Cât în vale,
cât în deal,
Iară ea n-are
habar.
LEGĂNA-M-AȘ, LEGĂNA ...
(Plopiș, 12 decembrie 2018)
Legăna-m-aș,
legăna,
Sub zadie la
mândra,
Ea, să-mi
zâmbească duios,
Eu, să îi
vorbesc frumos.
Despre zile
petrecute,
Cu ea mergând
sus în munte,
După flori și
floricele,
Cum îi
placeau mândri mele.
De găseam, de
nu găseam,
Noi frumos ne
dezmierdam
Și ședeam pe
iarbă, jos,
Unde era
locul mai frumos.
Când amurgul
se lăsa,
Cătrea casă,
ea, pornea,
Fericită,
mulțumită,
Că frumos a
fost iubită.
A doua zi,
mândruța, iară,
Tot ieșea pe
ulicioară,
Că poate ne
întâlnim
Și frumos iar
să vorbim.
Ca lumea să
nu ne vadă,
Cum
ne-ntâlnim prin livadă
Și culegem
câte-o prună,
Cu mândruța,
împreună.
DUSU-M-AM ...
(Plopiș, 16 februarie 2019)
Dusu-m-am și
m-am tot dus,
Pe cărare-n
jos și-n sus,
Să văd de
este zăpadă,
Pe la mândra
prin ogradă.
Că e singură
săraca
Și-i este
frică noaptea,
Nu cumva
lupul să vină,
Noaptea când
e lună plină.
Și s-o atace,
cumva,
Când ea este
singurea,
De aia umblu
eu turbat,
După lup
înfometat.
Nu cumva ca
să o prindă,
Eu să rămân
fără mândră,
Mai bine
prindă-mă pe mine,
Că eu mă
descurc, știi bine!
Și nu mă tem
că m-or mânca,
Umble ei
chiar și cu haita,
Că am cuțitul
la mine,
Ascuțit și
taie bine.
Și-i jupoi pe
toți, pe loc
Și-i fac la
mândra cojoc
Și apoi n-or
mai veni altu',
La mândra nici
ei, nici altu'.
DIN MĂGURICE-N MOGOȘA ...
(Plopiș, 11februarie 2019, ora 03.06)
Din
Măgurice-n Mogoșa,
Nu-i mândruță
ca a mea,
E micuță de
statură,
Se ridică
de-mi dă gură.
Asta mai
demult era,
Când era mai
tinerea
Și mergea la
fân și sapă,
Eu mergeam
și-i duceam apă.
Când lucru îl
termina,
La umbră se
așeza
Și bea apă
din canceu,
Apă care-am
dus-o eu.
Apoi se apuca
de horit
Și apoi chiar
de iubit,
C-atunci
tânără era
Și nimic nu o
durea.
Amu că a
îmbătrânit,
S-a cam lăsat
de iubit
Că o ține că
de la păcate,
Cred eu că de
la păcate.
Care le-o
făcut cu mine
Și nu le-am
povestit la nime(ni)
Și nici un
junghi nu avea,
Ori unde se
așeza.
ZORI DE ZIUĂ ...
(Plopiș, 1 februarie 2019)
Zori de ziuă
de revarsă,
Eu cu mândra
tot în casă,
Toată noaptea
n-am dormit,
Tot am stat
și-am povestit.
Despre iarna
asta mare,
Când se va
duce, ea, oare?
Să vină iar
primăvara,
Să crească
frumos iarba.
Să ies cu
mândra pe Șes,
La locul
frumos ales,
De mine și de
mândra,
Când era mai
tinerea.
Și amintiri
să depănăm,
Cu vorbe să
ne dezmierdăm,
Cum făceam
mai de demult,
Când nicio
grijă n-am avut.
C-amu părul
ne-a albit,
Buni suntem
de povestit,
La copii și
la nepoți,
Când vor fi
acasă toți.
CER SENIN ...
(Plopiș, 29 august 2019, ora 23:07)
Cer senin și
plin de stele
Și o noapte
ca de vis,
Sunt ochii
mândruței mele,
Ce se pierd
parcă-n abis.
Gânduri multe
mă frământă,
Dacă eu nu
pot să dorm,
Mă gândesc la
a mea mândră,
Orice fac tot
nu am somn.
Dar voi merge
la potică,
Mâine când
s-a lumina,
Să-mi spună
că n-am nimică,
Ori poate îmi
dă ceva!
Și la noaptea
care vine,
Poate o să
dorm și eu,
Fără mândra
de mi-i bine,
Singur, în
pătucul meu.
Gânduri, eu,
să nu mai am,
Mai bine un
vis frumos,
Cerul ce în
gând îl am,
Cu stele
multe, luminos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu