Motto:
Prin egoism și înarmare,
în lume pacea șanse n-are...
Cât de
ușor este să vorbești și să faci ceea ce fac cei mai mulți dintre preoți
(bunăoară, să fii ipocrit, zgârcit și să aduni averi pe care le mănâncă moliile
și le fură hoții), dar cât de greu este să faci ceea ce l-a îndemnat
Mântuitorul pe tânărul bogat: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce
ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă” (Matei 19/21). Întrucât tânărul , „pentru
că avea multe avuții”, a plecat foarte întristat, Iisus le-a spus ucenicilor
Săi: „Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea
acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19/24).
Prin urmare,
dacă este atât de greu în cazul unui individ „plin de bani, cu vâlfă mare”,
vorba lui G. Coșbuc, pentru o societate putredă în plan moral-spiritual din
pricina belșugului material în care se bălăcește și se sufocă (precum întregul
Apus, mai cu seamă nord-americanii), practic este o blasfemie să viseze la așa
ceva. Dar, oare (evident, cu anumite excepții), îmbuibații ăștia găunoși și cei
asemeni lor de pe întregul Pământ, căci pragmatismul face din ce în ce mai
mulți bogați săraci lăuntric, mai sunt în stare să mediteze la fragila condiție
umană și la propria lor mântuire, când lamentabilul lor efort zilnic vizează
doar vremelnicia întruchipată în belșug material (purcoaie de bani, case
fățoase, mașini bengoase), putere trecătoare, plăcere degradantă și faimă
îndoielnică?!...
De
pildă, populația Statelor Unite nu reprezintă nici măcar 5% din totalul
pământenilor, însă ea consumă circa un sfert din resursele planetare. Și nu
oricum, îmi spunea cu ceva timp în urmă un prieten stabilit de câteva decenii
în Atalanta, ci în condiții extrem de încurajatoare pentru sfidătoarea
demo(no)crație americană a consumului, confortului și comodității, un galon de
benzină (galonul american=3,785 litri) putând fi cumpărat la acea vreme
(presupun că nu numai în Georgia) cu...un dolar!
Sigur că
în aceste condiții, adică pentru a le crea și întreține naivilor iluzia că
Statele Unite constituie garantul (sic!) democrației planetare, chit că
democrația pe plan internațional se cheamă voința celor puternici, corifeii/conducătorii
politici și economico-financiari ai yankeilor au făcut, de la începuturile lor
sfertoseculare, tot ce le-a stat în putință ca să tragă spuza omenirii pe turta
intereselor americane.
Iată
câteva elocvente dovezi în acest sens (lista lor este mult mai lungă, atunci
când nu sunt omise atrocitățile la care s-au dedat primii „americani” împotriva
amerindienilor, întru jefuirea acestora de aur și întinsele lor teritorii,
respectiv războaiele purtate de urmașii acestora împotriva francezilor, spaniolilor
și mexicanilor pentru a înșfăca Luisiana, sudul Californiei, Arizona, Texas,
Florida, Hawaii etc.):
1) Scrisoarea
trimisă de Roosevelt lui Stalin prin doi emisari evrei în luna februarie 1943,
adică imediat după victoria rușilor la Stalingrad, în care erau trasate sferele
de influență (firește, America să fie ferită de o notabilă influență
bolșevico-stalinistă) cu mult înainte de ticăloasele întâlniri ale celor trei
lighioane la Teheran și la Ialta.
2) Nedreptele
intervenții militare americane în Coreea și Vietnam, de unde pe urmă au plecat
cu coada între picioare (în pofida armamentului modern producător de mari
profituri pentru companiile de resort), lăsând în urmă nenumărate suferințe
(morți, răniți, traumatizați) și incalculabile dezastre materiale.
3) Protestele
politico-diplomatice ale americanilor împotriva intervenției militare sovietice
în Afganistan și „plămădirea” de către ei a lui Osama bin Laden, cu rol de
apărător al dreptei cauze afgane. Apoi, după retragerea rușilor și invadarea
Afganistanului de către yankei, bin Laden este declarat de întreaga presă
occidentală „cel mai primejdios terorist al lumii” și în cele din urmă va fi
ucis de forțele speciale ale gardienilor/jandarmilor „democrației” planetare.
4) Sub
pretextul că-și apără aliații din zona Golfului Persic (în principal Arabia
Saudită și Kuweit), americanii întrețin de mai mulți conflictul
saudito-iranian, cu catastrofale consecințe pentru populația civilă din Siria,
Yemen și Liban.
5) Pe
baza mincinoasei mărturisiri a unui irakian (cercetător spălat pe creier de
CIA) la Organizația Națiunilor Unite, cum că Saddam Hussein și ciracii lui
fabrică în mare secret arme de distrugere în masă, Irakul este invadat de
trupele americane, „dictatorul” este prins și executat, iar martorul recunoaște
după câțiva ani că a mințit cu nerușinare. Numai că răul era deja făcut, viața
milioanelor de irakieni este în continuare dată peste cap și nevinovații
continuă să moară ca muștele. Dar ce importanță are acest „fleac”, din moment
ce americanii se înfruptă pe rupte din petrolul irakian?...
6) Curajoasa
carte Confesiunile unui asasin economic
a lui John Perkins spune foarte multe despre nelegiuitele strategii
politico-economice ale cîrmuitorilor americani: scopul acestor asasini este
acela să corupă guvernanții țărilor din America de Sud și Orientul Mijlociu, să
le sărăcească și astfel să sporească dependența lor de Washington.
7) Consecința
imediată a lichidării de către americani (desigur, la ordinul Trumpului) a
sinistrului general iranian Soleimani, cică noul tartor al teroriștilor arabi,
o constituie năprasnica moarte a celor 176 de pasageri din avionul doborât de
două rachete iraniene, la puțin timp după decolarea acestuia de pe aeroportul
din Teheran. Să dea bunul Dumnezeu ca acest nenorocit conflict
americano-iranian să nu se extindă în timp și în spațiu!
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu