A
crescut fantastic birocrația. Fiecare guvern a mai adăugat câteva foi la dosar.
Trebuie să dai mai multe declarații, situații de plată până la recepția finală.
Dar până la recepție, este drum lung. Omul nostru este supărat pe faptul că
toate partidele politice sunt extrem de săritoare în campania electorală, dar
după ce trece furtuna nu te mai cunoaște nimeni. Nici cei din partidul din care
faci parte. Umbli pe la uși, ți se fac promisiuni, apoi îți scoate un tabel în
care se arată că bugetul este subțire. Descurcă-te! Pe oameni nu-i convinge
șeful de partid, ci ceea ce faci pentru ei, spune primarul.
Omul din
fața mea se lovește de o realitate căreia noi nu-i sesizăm detaliile. De pildă,
parlamentarii își dau cu părerea, votează legi, multe dintre ele aeriene, apoi
constată că nu se pot aplica. Și se așează praful și pe sufletul satelor. Este o
problemă foarte serioasă. Nu se culeg stări de fapt din țară, care dor, iar
oamenii nu știu cui să se adreseze. Merg la primar, iar acesta este, de cele mai
multe ori, încurcat tocmai în legi. Spunea interlocutorul meu că a avut mare
speranță în tineri bine pregătiți. Mai ales pentru a întocmi proiecte europene.
Și-ar fi dorit o facultate care să instruiască tineri pentru a se descurca în
stufărișul de documente. Acești tineri isteți ar fi adus, cu mai multă
eficiență, Europa pe ulița noastră.
Da, doar
acești tineri învățați pot mișca primăriile, cu mai mult folos, spre fonduri
europene. Ici, colo se mai face Europă prin satele noastre. Toată lumea știe că
zona aceasta este în suferință, dar nimeni nu face mare lucru. Apoi mă duce,
domn primar, pe coridoarele ministerelor. Unde durează foarte mult verificarea
proiectelor. Acum, cu restructurarea guvernului, s-au încurcat multe dosare
prin diferite sertare.
Abordăm
și o altă durere a satelor, lipsa acută de meseriași. Faci apel la firme
simandicoase de prin orașe, care au prețuri piperate. Și nu vin pentru lucruri
mărunte. Cred că este nevoie urgentă de școli profesionale. Vorbim foarte
frumos, sub semnul urgenței, despre salvarea satului românesc. Dar trebuie
salvați oamenii lui. Adică tinerii, care pot realiza stabilitatea comunității.
Trebuie ajutați, să le oferi condiții să rămână aici. De vorbe ne-am săturat.
Și eu, dar și interlocutorul meu. Care a făcut, cât a fost posibil, câte ceva
pentru cei care l-au ales. Este aproape de consătenii lui, caută să le rezolve
problemele. Își aduce aminte de fenomenul POSDRU. S-au cheltuit miliarde de
euro și pentru cursuri de calificare. Unde sunt acei oameni? Departe de țară.
Ne
lipsește coerența în proiectele multor sate. Da, domnule primar, din dialogul
nostru am reținut aceste aspecte, pe care le întâlnim în multe locuri. Cunosc
cât de greoi este drumul pentru acordarea titlului de proprietate. În
Maramureș, sunt mii de dosare care zac sub semnul indiferenței, al amânării
nejustificate. Omul așteaptă, privește spre orizontul dinspre care ar putea
răsări soarele. Dacă tot am adus în discuție numele continentului pe care
suntem așezați, doream a spune că, pentru mine, spiritul european înseamnă
civilizație și muncă. Și banii cuveniți nouă, din acordurile Uniunii. Așa cred
că poate veni Europa pe ulița noastră. Credința în valorile noastre, în
cultură, omenie le avem la îndemână. Trebuie ținute în viață. Oricum, și lumea românească
se schimbă. Primăriile au mare rol important pentru a păstra înfățișarea
satului, apropiată de spiritul nostru. Dar fiecare generație cu icoana ei.
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu