Am debutat
oficial în domeniul literar de specialitate cu tehnoredactarea și
colaborarea în demersul realizării cărții „Bisericile de lemn din Țara
Beiușului
– Tezaur arhitectural al județului Bihor”, Editura Primus, lansată la
Oradea în decembrie 2018 și la Beiuș în ianuarie 2019. Totodată
sunt tehnoredactor și traducător pentru aceeași carte, ediția a II-a în limbile
română
și
engleză,
activitate în curs de săvârșire.
Am apărut
în Antologia „Dicționarul de Reliefuri Literare Românești” al doamnei scriitor
Mariana Moga, volumul al II-lea, colecția „critica”, editura „eCreator” 2019.
Am apărut
în Antologia „Muzica Gândului” al doamnelor Mioara Baciu, Garofița
Jianu și
Vasilica Mitrea, Editura „PIM”, Iași 2019.
Am apărut
în Antologia „În Curtea Domnului” al doamnei Mariana Moga, editura „Armonii
Culturale” 2019.
Am apărut în
Antologia „Întomnarea Cuvântului” al domnului Romeo Ioan Roșiianu, editura
„eCreator”, Baia Mare 2020.
Am apărut
cu poezii în revista culturală trimestrială „Revista AC” nr.
6/2019 a Asociației Culturale „Cartea, izvor de cultură”.
Am apărut
cu poezii în revistele culturale „Revista Solitudinea” (11 dec. 2019,
„Confluențe Literare” (ed. 3264 din 8 dec. 2019); cu un Medalion Literar pe
blog-ul d-lui Dragoș Gelu (10 mar. 2020).
Am
apărut
cu poezii în revista polianuală a C.N. „Onisifor Ghibu” Oradea,
intitulată
„Porți
Deschise”, în numerele decembrie 2018, iunie 2019, cu apariții
în continuare. Tot în această revistă am publicat articole-reportaje științifice
în 2017, 2018, 2019.
Sunt
membru al Cenaclului Internațional „Prietenii Poeziei”, înrudit cu Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec, coordonat de poeții
Ionuț
Caragea și
prof. univ. dr. Dan Horațiu Popescu.
Am
colaborat cu revista orădeană de cultură și știri din învățământ „OviDan”,
administrată de Ovidiu Dan Moise, în numărul special de Centenar 197. Tot în
cadrul revistei am avut și alte apariții.
Am inițiat și
condus, în cadrul C.N. „Onisifor Ghibu” Oradea, mini-cenaclul literar „Clubul
de Literatură Aplicată și Artă a Comunicării” alături de colegul meu poet Alexandru Lascu și
d-l. profesor de limba și literatura română Alexandru Popoviciu, în mai 2018.
În
cadrul blogului „LOGO Paper”, cel mai apreciat și vizualizat blog al elevilor pe plan național,
am colaborat cu numeroase articole pe teme și scopuri diverse, în nume propriu și în
joncțiune
cu alți
colegi, variind de la reportaje mediatice la anunțuri, dezbateri, opinii, impresii, creație
literară
și
multe altele.
Am
creat un sistem propriu și inovator de analiză a ființelor literare (personaje literare),
conceptual simplu și accesibil, bazat pe critică literară și psihologie. Acesta a fost aplicat în
colectivul clasei mele de liceu și dovedit general viabil.
În
cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice a Universității din Oradea am
prezentat și
contribuit cu un articol științific care a fost apoi publicat în anuarul nr. 9 al sesiunii,
intitulat „Științe Exacte și Științe ale Naturii”.
Am
obținut
rezultate la concursuri liceale de creație literară, de pildă C. Regional „Din Zestrea Străbunilor”
2019 (Premiul III), C. Național de creație literară în limba engleză „Shakespeare School
Essay Competition” 2018, C. județean de scriere literară
„Creație
literară
și
teatru” 2016 (Premiul II).
Cele
mai notabile reușite competiționale școlare au fost dublele victorii (locul I)
succesive în cadrul prestigiosului Concurs Național Interdisciplinar „Cultură și
Civilizație”
în România, edițiile XX și XXI care s-au desfășurat în orașele Galați și
respectiv Iași. În cadrul acestor concursuri am creat și
performat două piese de teatru dramatic etnografic, scenariul fiind integral
creație
proprie.
Am participat
la Concursul Național de Literatură ASCIOR 2019, al Asociației
Pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR), unde am câștigat
premiul special.
Am participat
la Concursul Național de Poezie „Martha Bibescu” (ed. a II-a) a Asociației Culturale
„Lespezi-2004” Comarnic.
Am
participat în multe proiecte liceale cu rol principal de textier, cele mai
bine-cunoscute și de succes ajungând să fie premiate național și
subiecte de presă locală în repetate rânduri.
Am
activitate de traducător în și din limba engleză.
Am
activitate culturală în societățile culturale Asociația
Vatra Românească (filiala Bihor) și în Asociația Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia
Oradea.
Am
participat la Festivalul-Concurs „Visul Inimii” (ed. I) în orașul
Arad (08.2019), unde am prezentat artistic un moment bazat pe repertoriul meu
literar.
Am participat
cu o prezentare poetică etnofilă din repertoriul propriu, în cadrul Taberei Literare Naționale
„Muzica Gândului”, la Festivalul Național de Folclor pentru Copii și
Tineret „Magia Sfinxului” de la Bușteni, Septembrie 2019.
Imperatrix Mundi
Ce frumos a fost să cred,
un adevăr de regulă
statornic...
Vrut-am și-am sperat, ce
văd
să îmbuneze o soartă deja
blândă.
Tind să cred că nu am
trădat
un gest nechibzuit, o perfidă
râvnă,
Perioada s-a stricat în
șirul ei cel perfect.
Am avut încrederea
oțelită de vremuri și...
de data asta...
...
Mă bucur că încă trăiesc,
am dorința de a căuta
următoarea gâză din
sistem!
Un întreg albatros de
vremuri ce vor veni
din al viitorului poate
finit dos.
zic mulțam și zic la
mulți ani,
astăzi îmi este o zi de
renaștere.
Mă aplec smerit,
credincios,
Sărut Dreapta
Preasfinției Voastre.
„Mâine”
Mâine, te topești în azi,
în mine, santinelă a
speranței...
Și după toate acestea îmi
spui,
întreaga iubire este o
melismă de adio.
Începută dinainte de
naștere,
colorată în liliac și
zambile,
surâs sincer de dulce
iasomie,
am aflat că mi-ai spus nu
numai mie,
știe și ieri și ziua de
poimâine,
întreaga iubire este o
melismă de adio
Așa, vom muri, și nu va
mai fi...
cine să te strige,
mâine...
„Mitraliorul”
Când o briză îmi umple nările
cu viață și dorință de a stârni alt vânt,
încep a meșteri la trupul unui nou gând.
Mă așez sfidător față de orizont
și încep, cu mișcări karajanice,
să propun forme cu dalta judecății,
dar acum am o manivelă în mâini,
mitraliez liniștea acestui tărâm.
Din variante învârtite
de scenarii în foc oțelite,
ies cuvinte ce înoată ușor,
bolborosesc un siaj de idei.
Unele își cresc aripi,
se împrietenesc cu lumea în spirale aurite,
altele își găsesc canini,
să sape în adâncurile mortalității,
caută neghioabele un necontenit divin.
Și câteva se împrăștie hadronic,
creează nebuloase și căi
prin care te invit să ajungi din nou la mine.
atunci mă ridic spre ceruri și,
cu orizontul, devin o cruce în neant.
Doresc mult a simți dulce gustul glontelui,
semn că lucrul meu nu este în zadar,
că s-a înnobilat în drum spre mine,
că ceea ce fac este făcut cu har uman –
de a deveni mereu și mereu
o frântură din mine ce tinde neobosit
spre a se defini mai bine.
Stihul, atom fiind,
iar viața este materie
organică,
conform Axiomei unui
geniu Divin:
hidrogenul, primordiala
emoție,
învăluie carbonul –
gândul aform
întrucât gândul aidoma
carbonului
face lanțuri cu el însuși
la infinit,
iar ceilalți din tabelul
periodic
sunt modelatori ai
universului holistic.
Spus drept, poezia este
însuși viața
pe o scară de la infim la
nesfârșit.
Scriu cu creionul grafic
un stih antic,
las carbon pe hârtie și
vers în plină vrie,
să sporească viața
grabnic,
în surdul vid
monosemantic,
și din două banale rime
să nască epopei de sute
de mii de cuvinte.
Energia vine de la
Providență,
iar bătrânii nu sunt de
lăsat singuri
cât timp mai au urmași.
În jurul Marii Scântei
suntem cu toții atrași.
Nu vei muri niciodată,
soarta-ți-e
de-a pururi să renaști.
Luca, Goldi, ai noștri
nași...
Lux Aeterna
Puteai sa fi tu, Lumină,
cea care suflă viața în
mine,
energie în cascada
faptelor mele,
promisiunea suavă a zilei
de mâine...
Trebuia sa fi tu,
dragoste,
sabia care spintecă
lanțurile timpului fugar,
anii din care puteam ieși
- să fim mereu și mereu...
Esență de tămâie în
altarul sufletului,
trezește-mi spiritul care
te aștepta mocnit,
suflă viața în barba
feței mele,
sculptează-mi din nou
irișii, dă-mi din nou Lumina...
Umbra necontenită
Mă urmăresc din viitoarea zi de
ieri,
ochi transcendental încredințat
de către Cei de Sus,
privire blândă aștern pe
fruntea mea, căci știu că sunt om –
Providența iartă, dar a mea
este cea mai râvnită iertare.
Mă vânez prin răstimpuri ce vor
urma a trece,
din cotele infinite ale unui
ison parfumat de tămâie,
rostesc cuvinte precum un
bătrân unui prunc, căci știu că voi asculta –
trebuie doar să știu să ascult
nuanțele din fusuri și arhitrave de catedrală.
Este oare umbra mea necontenită
o proiecție adevărată în viitor,
este oare viitorul pânza care
trebuie să mă conțină?
Unele lucruri le știu din mine,
să fiu drept prin timp și spațiu și prin viața mea –
să fiu doar eu sau să fiu și
ei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu