Medalion literar - Andrei OROS

                                                                         CV Literar

Am debutat oficial în domeniul literar de specialitate cu tehnoredactarea și colaborarea în demersul realizării cărții „Bisericile de lemn din Țara Beiușului – Tezaur arhitectural al județului Bihor”, Editura Primus, lansată la Oradea în decembrie 2018 și la Beiuș în ianuarie 2019. Totodată sunt tehnoredactor și traducător pentru aceeași carte, ediția a II-a în limbile română și engleză, activitate în curs de săvârșire.

Am apărut în Antologia „Dicționarul de Reliefuri Literare Românești” al doamnei scriitor Mariana Moga, volumul al II-lea, colecția „critica”, editura „eCreator” 2019.

Am apărut în Antologia „Muzica Gândului” al doamnelor Mioara Baciu, Garofița Jianu și Vasilica Mitrea, Editura „PIM”, Iași 2019.

Am apărut în Antologia „În Curtea Domnului” al doamnei Mariana Moga, editura „Armonii Culturale” 2019.

Am apărut în Antologia „Întomnarea Cuvântului” al domnului Romeo Ioan Roșiianu, editura „eCreator”, Baia Mare 2020.

Am apărut cu poezii în revista culturală trimestrială „Revista AC” nr. 6/2019 a Asociației Culturale „Cartea, izvor de cultură”.

Am apărut cu poezii în revistele culturale „Revista Solitudinea” (11 dec. 2019, „Confluențe Literare” (ed. 3264 din 8 dec. 2019); cu un Medalion Literar pe blog-ul d-lui Dragoș Gelu (10 mar. 2020).

            Am apărut cu poezii în revista polianuală a C.N. „Onisifor Ghibu” Oradea, intitulată „Porți Deschise”, în numerele decembrie 2018, iunie 2019, cu apariții în continuare. Tot în această revistă am publicat articole-reportaje științifice în 2017, 2018, 2019.

            Sunt membru al Cenaclului Internațional „Prietenii Poeziei”, înrudit cu Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec, coordonat de poeții Ionuț Caragea și prof. univ. dr. Dan Horațiu Popescu.

            Am colaborat cu revista orădeană de cultură și știri din învățământ „OviDan”, administrată de Ovidiu Dan Moise, în numărul special de Centenar 197. Tot în cadrul revistei am avut și alte apariții.

Am inițiat și condus, în cadrul C.N. „Onisifor Ghibu” Oradea, mini-cenaclul literar „Clubul de Literatură Aplicată și Artă a Comunicării” alături de colegul meu poet Alexandru Lascu și d-l. profesor de limba și literatura română Alexandru Popoviciu, în mai 2018.

            În cadrul blogului „LOGO Paper”, cel mai apreciat și vizualizat blog al elevilor pe plan național, am colaborat cu numeroase articole pe teme și scopuri diverse, în nume propriu și în joncțiune cu alți colegi, variind de la reportaje mediatice la anunțuri, dezbateri, opinii, impresii, creație literară și multe altele.

            Am creat un sistem propriu și inovator de analiză a ființelor literare (personaje literare), conceptual simplu și accesibil, bazat pe critică literară și psihologie. Acesta a fost aplicat în colectivul clasei mele de liceu și dovedit general viabil.

            În cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice a Universității din Oradea am prezentat și contribuit cu un articol științific care a fost apoi publicat în anuarul nr. 9 al sesiunii, intitulat „Științe Exacte și Științe ale Naturii”.

            Am obținut rezultate la concursuri liceale de creație literară, de pildă C. Regional „Din Zestrea Străbunilor” 2019 (Premiul III), C. Național de creație literară în limba engleză „Shakespeare School Essay Competition” 2018, C. județean de scriere literară „Creație literară și teatru” 2016 (Premiul II).

            Cele mai notabile reușite competiționale școlare au fost dublele victorii (locul I) succesive în cadrul prestigiosului Concurs Național Interdisciplinar „Cultură și Civilizație” în România, edițiile XX și XXI care s-au desfășurat în orașele Galați și respectiv Iași. În cadrul acestor concursuri am creat și performat două piese de teatru dramatic etnografic, scenariul fiind integral creație proprie.

Am participat la Concursul Național de Literatură ASCIOR 2019, al Asociației Pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR), unde am câștigat premiul special.

Am participat la Concursul Național de Poezie „Martha Bibescu” (ed. a II-a) a Asociației Culturale „Lespezi-2004” Comarnic.

            Am participat în multe proiecte liceale cu rol principal de textier, cele mai bine-cunoscute și de succes ajungând să fie premiate național și subiecte de presă locală în repetate rânduri.

            Am activitate de traducător în și din limba engleză.

            Am activitate culturală în societățile culturale Asociația Vatra Românească (filiala Bihor) și în Asociația Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradea.

            Am participat la Festivalul-Concurs „Visul Inimii” (ed. I) în orașul Arad (08.2019), unde am prezentat artistic un moment bazat pe repertoriul meu literar.

Am participat cu o prezentare poetică etnofilă din repertoriul propriu, în cadrul Taberei Literare Naționale „Muzica Gândului”, la Festivalul Național de Folclor pentru Copii și Tineret „Magia Sfinxului” de la Bușteni, Septembrie 2019.

Imperatrix Mundi

Ce frumos a fost să cred,

un adevăr de regulă statornic...

Vrut-am și-am sperat, ce văd

să îmbuneze o soartă deja blândă.

Tind să cred că nu am trădat

un gest nechibzuit, o perfidă râvnă,

nici nemulțumire, ci doar o privire de copil.

Perioada s-a stricat în șirul ei cel perfect.

Am avut încrederea oțelită de vremuri și...

de data asta...

...

Mă bucur că încă trăiesc,

am dorința de a căuta

următoarea gâză din sistem!

Un întreg albatros de vremuri ce vor veni

din al viitorului poate finit dos.

zic mulțam și zic la mulți ani,

astăzi îmi este o zi de renaștere.

Mă aplec smerit, credincios,

Sărut Dreapta Preasfinției Voastre.

„Mâine”

Mâine, te topești în azi,

în mine, santinelă a speranței...

Și după toate acestea îmi spui,

întreaga iubire este o melismă de adio.

Începută dinainte de naștere,

colorată în liliac și zambile,

surâs sincer de dulce iasomie,

am aflat că mi-ai spus nu numai mie,

știe și ieri și ziua de poimâine,

întreaga iubire este o melismă de adio

și eu doar astăzi am aflat de la tine.

Așa, vom muri, și nu va mai fi...

cine să te strige, mâine...

„Mitraliorul”

Când o briză îmi umple nările

cu viață și dorință de a stârni alt vânt,

încep a meșteri la trupul unui nou gând.

Mă așez sfidător față de orizont

și încep, cu mișcări karajanice,

să propun forme cu dalta judecății,

dar acum am o manivelă în mâini,

mitraliez liniștea acestui tărâm.

Din variante învârtite

de scenarii în foc oțelite,

ies cuvinte ce înoată ușor,

bolborosesc un siaj de idei.

Unele își cresc aripi,

se împrietenesc cu lumea în spirale aurite,

altele își găsesc canini,

să sape în adâncurile mortalității,

caută neghioabele un necontenit divin.

Și câteva se împrăștie hadronic,

creează nebuloase și căi

prin care te invit să ajungi din nou la mine.

Altele înconjoară universul și mă străpung prin spate,

atunci mă ridic spre ceruri și,

cu orizontul, devin o cruce în neant.

Doresc mult a simți dulce gustul glontelui,

semn că lucrul meu nu este în zadar,

că s-a înnobilat în drum spre mine,

că ceea ce fac este făcut cu har uman –

de a deveni mereu și mereu

o frântură din mine ce tinde neobosit

spre a se defini mai bine.

„Odă Științei”

Stihul, atom fiind,

iar viața este materie organică,

conform Axiomei unui geniu Divin:

hidrogenul, primordiala emoție,

învăluie carbonul – gândul aform

întrucât gândul aidoma carbonului

face lanțuri cu el însuși la infinit,

iar ceilalți din tabelul periodic

sunt modelatori ai universului holistic.

Spus drept, poezia este însuși viața

pe o scară de la infim la nesfârșit.

Scriu cu creionul grafic un stih antic,

las carbon pe hârtie și vers în plină vrie,

să sporească viața grabnic,

în surdul vid monosemantic,

și din două banale rime

să nască epopei de sute de mii de cuvinte.

Energia vine de la Providență,

iar bătrânii nu sunt de lăsat singuri

cât timp mai au urmași.

În jurul Marii Scântei suntem cu toții atrași.

Nu vei muri niciodată, soarta-ți-e

de-a pururi să renaști.

Luca, Goldi, ai noștri nași...

Lux Aeterna

Puteai sa fi tu, Lumină,

cea care suflă viața în mine,

energie în cascada faptelor mele,

promisiunea suavă a zilei de mâine...

Trebuia sa fi tu, dragoste,

sabia care spintecă lanțurile timpului fugar,

anii din care puteam ieși - să fim mereu și mereu...

Esență de tămâie în altarul sufletului,

trezește-mi spiritul care te aștepta mocnit,

suflă viața în barba feței mele,

sculptează-mi din nou irișii, dă-mi din nou Lumina...

Este o zi fără de martie...

Umbra necontenită

Mă urmăresc din viitoarea zi de ieri,

ochi transcendental încredințat de către Cei de Sus,

privire blândă aștern pe fruntea mea, căci știu că sunt om –

Providența iartă, dar a mea este cea mai râvnită iertare.

Mă vânez prin răstimpuri ce vor urma a trece,

din cotele infinite ale unui ison parfumat de tămâie,

rostesc cuvinte precum un bătrân unui prunc, căci știu că voi asculta –

trebuie doar să știu să ascult nuanțele din fusuri și arhitrave de catedrală.

Este oare umbra mea necontenită o proiecție adevărată în viitor,

este oare viitorul pânza care trebuie să mă conțină?

Unele lucruri le știu din mine, să fiu drept prin timp și spațiu și prin viața mea –

mă apropii de răscrucea Luminii și mă rog să aleg corect:

să fiu doar eu sau să fiu și ei?