PNL, un partid izolat

Au început negocierile pentru instalarea  celui de-al doilea guvern de dreapta. Sau poate că mai degrabă au început negocierile pentru căderea guvernului Cîţu?

Situaţia PNL nu este deloc comodă. Pe de o parte doreşte să guverneze, pe de altă parte se simte obligat să forţeze organizarea alegerilor parlamentare anticipate.

Pentru ambele situaţii are explicaţii. PNL doreşte să rămână la guvernare pentru că are convingerea că o nouă guvernare de stânga ar fi un dezastru şi mai mare pentru România.

În acelaşi timp, PNL doreşte să se ajungă la alegeri anticipate pentru a obţine o majoritate parlamentară care să asigure implementarea unui program reformator pentru România.

Intenţia este onorabilă. Şi ar fi şi mai onorabilă dacă toate partidele şi-ar dori o guvernare reformatoare pentru România.

Nu există nicio îndoială că toate partidele doresc binele României. PSD are obiceiul să spună „binele românilor”. Stânga, în general, vorbeşte despre „oameni”, trecând în plan secundar ţara. Aşa se explică de ce, fără să ţină seama de forţa economică, PSD a propus majorarea pensiilor cu 40%, dublarea alocaţiilor pentru copii după ce au fost dublate la propunerea PNL.

Dincolo de viziunea fiecărui partid, este o chestiune de timp. PNL vrea schimbări cât mai repede, şi din această cauză vrea să se organizeze alegeri anticipate în câteva luni.

PSD vrea alegeri la timp. Îşi face socoteala că dacă PNL rămâne la guvernare până la toamnă nu va putea majora pensiile în septembrie şi din această cauză va pierde alegerile.

S-ar părea că nici partidele mici nu-şi doresc anticipate din acelaşi motiv. Din motive separate, ALDE şi Pro România se opun anticipatelor. Partidul lui Tăriceanu are probleme cu pragul electoral, iar Victor Ponta aşteaptă să se accentueze criza în PSD.

Nu-şi doresc anticipate nici UDMR şi PMP, tot din motive diferite. Dacă parlamentarele vor fi organizate simultan cu localele UDMR crede că va fi o prezenţă mai mare la vot şi astfel o să-i scadă rezultatele proprii.

PMP vorbeşte despre criză, dar adevărul este că alegerile la timp oferă şansa partidului de a se organiza mai bine şi a obţine rezultate mai bune.

Desigur,  Alianţa USR-PLUS vrea anticipate, dar relaţiile cu PNL nu sunt foarte bune.

Ar rezulta de aici că PNL este un partid izolat, asediat din toate părţile. Pe de o parte, preşedintele Klaus Iohannis forţează nota cu anticipatele, pe de altă parte el însuşi nu pare să fie dispus să negocieze cu alte partide acest lucru. Nu are relaţii cordiale nici măcar cu USR-PLUS. Nu încearcă o atragere a lui Tăricenau spre partidele de dreapta. Nu încetează criticile la adresa PSD, nu se consultă cu fostul preşedinte Traian Băsescu, iar cu Victor Ponta nu are niciun fel de dialog. Mai mult, nu este un apropiat al UDMR, nici al grupului Minorităţilor. Pe scurt, preşedintele Iohannis lasă PNL să se descurce singur.

Aflat singur împotriva tuturor, ce şanse are PNL să-şi impună punctul de vedere? Reîncep, mai precis se repetă audierile miniştrilor din cabinetul Cîţu. Un singur ministru propus nu a fost audiat data trecută când Ludovic Orban şi-a dus întregul cabinet la audieri.

Este o formalitate care induce ideea de comedie. Şi totuşi, la a doua încercare şansa de a se ajunge la vot este mai mare.  În cazul în care nici guvernul propus de Florin Cîţu nu ajunge să fie votat se vorbeşte că va interveni Curtea Constituţională care va da o decizie conform căreia guvernul propus a căzut de două ori şi astfel se declanşează alegerile anticipate.

Cu sau fără alegeri anticipate, România trece printr-o perioadă de criză. Nu-i ştim încă proporţiile şi consecinţele. Ce se întâmplă în ţară, pe termen scurt pare o comedie, iar pe termen lung, o tragedie.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Satu-Mare