NELU DANCI – poet popular
Plopiş, Maramureş
- MEMBRU LIGA SCRIITORILOR DIN
ROMÂNIA - filiala Cluj-Napoca;
ACTIVITATE LITERARĂ:
2019
- POEZII DIN FISCULAȘ, Editura Contraste Culturale,
Giurgiu, în cooperare cu alți doi autori;
- POEZII POPULARE, Editura Armonii Culturale,
Adjud-Vrancea, (volum personal);
- TIMP ȘI ROUĂ. DIALOGURI LITERARE. (poezie populară, catrene, urări), Editura Armonii
Culturale, Adjud;
- PAȘI DE FEMEIE PRIN ROUĂ ȘI LACRIMĂ, (versuri),
Editura Armonii Culturale, Adjud;
ÎN CURS DE APARIȚIE:
- SUNT TRECĂTOR PRIN MINE, (versuri populare, dialoguri lirice);
2020
- coordonează ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ OPREȘTE-MĂ, LA TINE,
MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, împreună cu prof. GELU DRAGOȘ și
VASILE BELE.
APARIȚII IN ANTOLOGII COLECTIVE:
- PARADISUL IUBIRII, Colecția Antologica, Editura ECREATOR, Baia
Mare, coord. I. R. ROȘIIANU;
- METAMORFOZĂ. ANTOLOGIE LIRICĂ, vol. 10, Editura ANAMAROL,
București, coord. Rodica Elena LUPU;
- ANTOLOGIA ,,CONDEIERI DE SECOL XXI – TRIUMFUL TIMPULUI PRIN SCRIS”,
STARPRESS 2020, Editura Olimpias, Galați, coord. Ligya DIACONESCU;
- ANTOLOGIA ,,ROMÂNIA, ȚARA MEA DE GLORII! ROMÂNIA, ȚARA MEA DE DOR!”,
STRAPRESS, 2020, Editura Olimpias, coord. Ligya DIACONESCU;
- ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ – ÎN CURTEA DOMNULUI, coord. Mariana
MOGA;
Publică poezie populară în:
- revista DIN VATRA SATULUI, Baia
Mare;
- revista CONTRASTE CULTURALE,
Giurgiu;
- revista MOLDOVA LITERARĂ, Iași;
- revista IZVOARE CODRENE ȘI
CHIORENE, Baia Mare;
- revista ARMONII CULTURALE, Adjud;
- blogul MOARA LUI GELU;
- revista BIBLIOTHECA
SEPTENTRIONALIS, Baia Mare;
- facebook – Nelu Danci;
- revista MĂRTURII MARAMUREȘENE,
Ulmeni;
Mărturisiri ale autorului…
Nu am irosit
timpul, ci mereu l-am privit ca dar de la Dumnezeu. Dacă nu am avut altceva ce
face, am scris... modest, simplu, fără pretenții de poet, fără pretenții în
ceea ce privește regulile gramaticale... doar pentru că modestia îmi e o
calitate. Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini,
neamuri, despre oameni ce-au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde
am trecut... pentru că așa am simțit.
Am început să scriu
despre sat și despre viața din interiorul acestuia. Întâi despre biserica
noastră strămoșească și despre preoții care s-au perindat prin sat de-a lungul
timpului, dăruindu-le câte o strofă, uneori, câte o poezioară, alteori. Lucruri
simple, punctuale, actuale nimic complicat, în concordanță cu viața tradițională
a satului românesc. Așa am simțit că trebuie să fac, și asta am făcut, repet,
la început, totul fiind luat în râs, nimic în serios, în glumă sau șagă".
Am scris despre
marile iubiri din viața satului – împărtășite sau neîmpărtășite, împlinite sau
neîmplinite - știind cum era viața, traiul și lumea ,,mai de demult!”. Deja
sunt legende căsătoriile de interes, sau sintagma ,,dacă ți-o plăcut, amu taci
și rabdă!”, așa cum tot legendă au ajuns și soacrele cele acre și amare care
își persecutau nurorile – tinere, neștiute, neînvățate. Am scris despre cum aș
vrea să fim ca oameni, unii în fața altora – săritori, omenoși, niciodată
urâcioși. Am scris despre verdele pădurii, despre apele izvoarelor din zonă,
unde te opreai, gustai și-ți potoleai setea din suflet, și-apoi plecai mai
departe gândindu-te... amintindu-ți... ba câte un sărut, ba câte o îmbrățișare,
un ,,fost drăguț”, pentru care ,,nu a fost să fie”. Erau oameni care trăiau
simplu și modest și le era totul îndeajuns. Erau oameni cu credință și cu frica
lui Dumnezeu, azi, Doamne, să mă ierți... ce lume o fi asta?
Am scris despre
sat, despre oamenii din el, despre jocurile din sărbători, despre fârtați și
frații de cruce – obiceiuri gata uitate. Păcat! Mare păcat, dar asta este lumea
în care trăim. Nu vă așteptați la cine știe ce minunății de lucruri, nici
vorbă. Veți găsi poeziile simple (așa ca mine, repet), dar fiecare având o
bază, o rădăcină în pornirea ei. Locuind toată viața în sat, la ,,țară”, cum se
spune, având o vârstă, (sunt un pensionar, care îmi doresc să am doar sănătate,
eu și toată familia mea), consider că sunt un OM împlinit, trecut ,,mai mult
încolo decât încoace”, dar vă rog să-mi înțelegeți pasiunea pentru poezii și
pentru scris.
Am scris despre
oameni și locuri pe unde am trecut, locuri prin care nu am mai fost și mi-aș
dori să mai trec, oameni care și-au pus amprenta asupra devenirii mele, asupra
mea. Am simțit că asta trebuie să fac și așa am făcut, în felul meu, deși
fiecare poate să facă. Am scris cu mult drag despre neamurile – surori,
verișori, unchi (unchiu Găvrilă din deal), despre prieteni și prietene, oameni
cu care într-un anumit punct al vieții am luat contact, am râs împreună, ne
leagă ceva, cel puțin... o amintire. Am scris despre locuri – Ciocotiș,
Trestia, Chiuzbaia, Lucăcești – locuri pe unde am fost, unde am copilărit
(Trestia), care nu au cum să fie uitate. Și așa va fi, le voi duce cu mine...
deși ele vor rămâne aici. Am venit de ginere în Plopiș - sat care a dat multe
personalități puternice – oameni învățați, care nu și-au uitat rădăcina –
preoți, stareți de mănăstire, episcopi, profesori și mulți intelectuali în
diverse funcții. M-am bucurat pentru ei, știind că sunt de-al lor, și ei sunt
ai noștri, iar fiecare revedere, a fost un prilej de mare bucurie.
NELU DANCI -
Plopiș - Maramureș
PAȘI DE FEMEIE PRIN ROUĂ SI LACRIMĂ - înspre inima cititorilor
(versuri populare)
Poezia este lumina
care naște rouă, răsărit de curcubeu în lut frământat de vânt, sunet și
limpezime de izvor. Dar poezia mai poate să fie și umbră de vânt, urcare de
rouă, urme prin praful de stele... dacă are muzicalitate atunci devine
,,poezie-cântec ". Dacă o simți cu sufletul atunci este
,,poezie-lacrimă", iar dacă are iubire atunci este ,,poezie-patimă".
Dacă are și vis, visare, atunci poate deveni ,,poezie-stea". Așa este și
în cazul poetului popular Nelu Danci, din Plopiș (MM), cel care scrie poezie de
suflet, pentru oameni cu suflet. Poemele lui Nelu Danci le poți încadra, în
acest context, în regula modestiei, a simplității și a descărcărilor
sufletești, fiind răsărite din viața și trăinicia care ți-o poate oferi satul
tradițional, pe care îl iubește, îl răsfață cu aceste minunate versuri.
NELU DANCI - o nouă
surpriză literară, în vers popular, așa cum ne-a obișnuit, deja, se află pe
,,drumul cel bun". Prolific, poetul-pensionar, dar a ținut și vremea (sau
vremurile?) cu el. După ce debutează în volum colectiv (POEZII DIN FISCULAȘ, 2019, Editura Armonii Culturale, Adjud) iar în
volum personal - POEZII POPULARE,
(2019), aceeași editură, iată-l în vara asta cu încă o ispravă literară de
cinste și (de ce nu?), spre slavă, precum o salbă.
Ne leagă o
prietenie sinceră, începută virtual, (deja, să fie câțiva ani buni!), și
trebuie să recunosc faptul că minunatul nostru poet popular, ne uimește cu
fiecare poezioară răsărită.
Aș recomanda drept
titlu să fie PAȘI DE FEMEIE PRIN ROUĂ ȘI
LACRIMĂ - și am în vedere roua unei dimineții petrecute în tihna care ți-o
oferă viața de la țară. Întâi mă gândesc la, PAȘI PRIN LACRIMA ȘI ROUA satului
Plopiș, (acolo unde locuiește autorul), un sat cu oameni harnici, credincioși,
înrădăcinați în ancestralitate.
Eternul și frumosul
sat, își adună și păstrează veșnicia inclusiv în poemele populare, izvorâte din
sufletul nobil și hâtru al autorului, un voinic aflat în ascensiune literară.
Dacă am crezut din prima clipă în talentul și talantul său, această nouă și frumoasă
apariție editorială, îmi confirmă faptul că am avut dreptate, că nu m-am
înșelat crezând astfel, ba chiar susținând și apreciind valorile noastre
spirituale, atât cât mi-a fost cu putință. L-am încurajat și o voi face în
continuare. Spun mereu că nu există o vârstă la care (până la care!) să îți
faci debutul, dar când vine vorba de poezie și poet, aceste două lucruri ,,nu
au vârstă", sunt mereu ,,tinere" - și poezia și poetul.
L-am încurajat și o
să îl încurajez pentru a-și continua visul, (deși autorul nu mai este
,,visător"), apreciind cum se dedică poezie, văzând cum radiază bucurie în
jurul său. Am participat la ședințe de Cenaclu literar - lucruri noi, pentru
Nelu Danci, dar care l-au atras și i-au dat siguranță și plăcere - am citit
acest lucru pe fața dumnealui. A legat, repede, noi și inspirate prietenii, cu
poeți și scriitori autentici, din zonă. Am susținut și încurajat intrarea
dumnealui în rândul membrilor Ligii Scriitorilor din România, devenind, altfel,
membru ,,cu acte în regulă", ca mulți colegi talentați, din această
breaslă.
Azi, îl sfătuiesc
să își urmeze drumul, calea în literatură, pentru că este o voce care spune și
ar fi păcat să nu fie așa. Dacă așa nu ar fi, nu cred că astăzi eram aici,
girând pentru autor și carte, girând pentru poet și poezie, pentru aceste
minunate, emoționante, interesante poezii care cuprind în esența lor întreaga
viață spirituală a satului românesc, aflat în sărbătoare.
Din drag pentru
poezia populară, din respect pentru autor, din stimă și prețuire profundă
pentru munca depusă, am dorit promovarea, susținerea și sprijinirea acestora
(poet și poezie) și am făcut acest lucru cu încredere deplină, convins fiind că
acolo unde este, sau afli, puritate, o dărui așa cum o găsești, fără
alteritatea cotidiană, care i-ar distruge esențialitatea și existența de sine.
Așa stând lucrurile având acceptul deplin al autorului, am postat în diverse
reviste virtuale creațiile sale, (fie și ca test!), să văd dacă am sau nu am
dreptate, iar ecourile pozitive nu au întârziat să apară.
Cuvintele de laudă,
de felicitare ori susținere literară au fost multe și prețioase. Clar, scopul a
fost atins, iar concluzia este doar una - poetul și creațiile sale vor fi pe
placul publicului cititor, acest lucru dându-i o oarecare siguranță sau
certitudine, că fiecare - și poezia și poetul, sunt pe drumul bun. Iată-l, azi,
aici, apare, pentru a doua oară în volum personal.
Dar să nu uităm și
volum colectiv, TIMP ȘI ROUĂ. DIALOGURI
LITERARE (poezie populară, catrene, urări), apărut la Editura Armonii
Culturale, Adjud, 2020, ISBN 978-606-746-601-1, pag. 242, un sumum de catrene,
de poezii-replici-poetice după ,,temă" dată. Citindu-i poeziile se poate
observa apartenența autorului la viața cotidiană, la ,,zilnicia", sau
cotidianul satului tradițional, fără a face rabat de la cutumele locale.
Ana BLANDIANA,
spunea în context literar, că ,,Poezia nu
este o succesiune de experiențe, ci o succesiune de viziuni", lucru ce
se dovedește a fi real și în cazul poetului popular Nelu Danci. Fără greș, este
un distins domn trecut prin viață, are experiența vieții și pentru că este la o
vârstă care cere respect știe ce înseamnă viața - de aici rădăcina superbă a
poeziilor, ele în sine fiind ușor de citit și de reprodus, au acel umor
necesar, care le garantează substanța și le aduce gramul de succes. Doar citite
cu atenție îți poți da seama de toate acestea, iar adunate, așa cum a procedat
autorul nu sunt decât un sublim deliciu rural, zic eu, păcat ar fi fost să nu
fie așa.
Exact așa este și
în cazul acestui volum, în care găsim o ,,succesiune de viziuni",
personalizate, cu un specific aparte. Poezia lui Nelu Danci ne oferă un
spectacol al ruralului, al veșniciei și al eternității, puse în vers, așezate
în rimă când împerecheată, când încrucișată, rima fiind ,,identitatea sunetelor
la sfârșitul a două sau mai multe versuri", și tot rima este cea care ne
dă muzicalitatea strofei, a poeziei, a volumului în sine.
Acolo unde avem o
rimă perfectă și muzicalitatea ne este pe măsură. Nu pot trece cu vederea,
totuși, unele scăpări sau ieșiri din rimă, sau mai pe înțelesul tuturor, o
,,forțare” de așezare a rimelor, dar astea sunt convins că se pot
,,rezolva" în viitoarele volume ce vor apărea. Scriitorul Ioan Draga
afirmă că ,,cititul înalță sufletul spre
infinit, deschide orizonturi noi spre lumină, care este identitatea gândului.
Cititul îți umple sufletul de pace și te ajută să evadezi în dimensiunea
cunoașterii din existența ta. Atunci când citești, înțelepciunea aprinde nuanța
caldă a Luminii Divine din tine și îți netezește drumul în viață".
Poemele populare
cuprinse în acest volum, căruia i-am recomandat drept titlu PAȘI DE FEMEIE PRIN ROUĂ ȘI LACRIMĂ,
(este doar o recomandare, repet!), îți înalță întocmai sufletul și devin ,,deschiderea"
la care făcea referire I. Draga, una spre ,,lumină", și aici ar trebui să
recunoaștem adevărata luminozitate, îndreptare, parte dintre poeme devenind în
lumina reflectoarelor spirituale, adevărate capodopere.
Am stat de multe
ori și m-am întrebat ce-i dă poetului forța de a scrie? Cine este ,,în
spatele" acestuia? Cine este cu adevărat? Poeziile sunt o oglindă a
sufletului! Lacrimile sunt fructul poeziilor. Inspirația este muza și lumina
lăuntrică, adusă de această dată, cu mare pricepere și multă experiență,
înaintea ochilor cititorului, ochi-oglindă, ochi-viziune, lumină-pricepere,
spirit și mir.
Revin, un pic, la
rima folosită în exprimare. Întâlnim, în poemele populare rimă împerecheată, cazul în care primul vers, rimează cu al doilea,
iar versul trei cu al patrulea - multe, foarte multe din poeme au această
construcție de rimă. Recomand sau amintesc,
DE FLORII, FIE LENA SAU LENUȚĂ, FOAIE VERDE SĂLCIOARĂ și putem merge așa
mult în esența textelor.
Mai întâlnim, în text, rimă
încrucișată - când primul vers rimează cu al treilea, iar versul doi al
catrenului/strofei cu al patrulea. Dau, la fel, tot 3 exemple: TINEREȚEA NU MAI VINE,
(,,Tinerețea nu mai vine,
Nici acum, dar nici la vară,
Nici la mine, nici la tine,
Nici la mândra bălăioară"), PRIN PĂDUREA DE SALCÂM
(,,Prin pădurea de salcâm,
Se plimba o copiliță,
M-am dus flori ca să adun,
Ea, vine și-mi dă guriță"), sau IERI, SPRE SEARĂ, M-AM GÂNDIT
(,,Ieri, spre seară, m-am gândit,
Să mă pun ușor în pat,
Dar cineva mi-a șoptit,
Du-te omule prin sat!").
Pentru început este
bine, dar sunt convins că, acolo unde se întâmplă ca rima să nu fie perfectă,
în viitor se va munci pentru buna ei așezare, și o perfectibilitate ,,ca la
carte", vorba românului optimist și ,,foarte citit". Glumesc, dar
spun adevăr!
De curând am
finalizat un proiect literar de amploare. Este vorba despre volumul de ,,ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ,
LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!", un volum în care
munca a fost în echipă – prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și eu. De
ce amintesc în acest context acest lucru?! Tocmai pentru că am sesizat
dragostea și plăcerea cu care a lucrat autorul din acest volum - a întrebat
mereu, acolo unde Domnia sa găsea ceva în neregulă, atenția cu care ,,se
apleca" spre textele cu pricina dar și ușurința de comunicare. Mi-au
plăcut toate acestea și le-am admirat. Implicarea în totalitate, în reușita
literară, a dus la apariția unui volum de excepție... o spun și eu, mândru fiind
de asemenea ispravă, și au spus și ceilalți participanți, antologați, care au
apărut în volumul antologic. O dovadă că poezia, pentru autor este respirație,
gând și cuget curat, este simțire și izvor de mir,
este binecuvântare…
Vasile BELE – 8 iunie 2020
redactor-șef revista DIN VATRA SATULUI (fondată 2009);
membru al Cenaclului Literar ,,NICHITA STĂNESCU”, aparținător Centrului
Cultural al MAI;
membru L.S.R. – filiala Cluj-Napoca;
membru Asociația Scriitorilor Baia Mare;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu