Nu fac parte dintre cei care vânează evenimente conflictuale, mai ales când îmi dau seama că stau sub semnul intrigii gratuite. Nu-mi încarc textele cu ură, cu vorbe răzbunătoare și urâte. Când este nevoie, stau de veghe cu cuvântul. Am fost educat, de părinți, de dascăli și lecturi să-mi apreciez aproapele după calități, după valoarea umană. Să prețuiesc neamurile după purtarea și cultura lor. Cred în unirea românilor! Și mai cred că vremea statelor naționale nu a trecut. Acum un veac neamul românesc s-a împlinit. Apoi au venit vecini care au mai rupt bucăți din teritoriul lui. Unele s-au întors acasă, altele au rămas pe margine. Un subiect activ este Transilvania. Anul acesta, împlinindu-se secolul de la Tratatul de la Trianon, am auzit voci care nu s-au împăcat cu istoria. Cu faptul că Transilvania s-a unit cu România.
Vocile, după cum știți, se aud de la Apus. Liderii maghiari, nu poporul, au formulat pretenții care nu corespund timpului european pe care-l trăim. Dar am recepționat și opinii mai lucide, raționale. Fără a renunța la gânduri ascunse. Recent, fostul lider UDMR, Marko Bela, a acordat un interviu presei maghiare, care a fost tradus și în românește. Spune cum vede viitorul Transilvaniei, cui îi va aparține ea în timpul ce vine. Fostul lider UDMR a enunțat câteva idei, nu neapărat pe placul Budapestei. Iată ce declară: „Transilvania nu poate să revină Ungariei, deoarece românii sunt în majoritate demult. Astăzi aici locuiesc douăzeci și ceva la sută maghiari și șaptezeci și ceva la sută români. Situația este complicată și de faptul că cei douăzeci și ceva la sută maghiari nu au o distribuție omogenă, deoarece în estul Transilvaniei, în partea mai îndepărtată de granița ungară, în cele două județe din Secuime, se concentrează populația maghiară. Toate acestea, în sine, fac inutilă această amărăciune.”
Totuși Marko Bela crede că Transilvania ar trebui să obțină un statut administrativ specific, referindu-se, evident, la autonomie. Citez din declarație: „Desigur este un alt subiect faptul că ceea ce este astăzi, este rău, iar pentru Transilvania ar trebui creat un statut administrativ specific. Pentru acest statut ar trebui să se lupte.” Nu știu ce l-a îndemnat să divulge o întâlnire de taină a unor reprezentanți udemeriști cu puterea românească din 1990. El afirmă că atunci s-ar fi trădat interesele maghiarilor. O delegație formată din Borbely Laszlo, Frunda Gyorgy și Tokay Gyorgy a participat la o întâlnire secretă, la Neptun, unde ar fi semnat un pact cu reprezentanții puterii românești. Nu ni s-a spus în ce a constat trădarea. Dar treaba a fost atât de secretă că o organizație americană a anunțat în fața întregii lumi că a avut loc întâlnirea, adică au stat la aceeași masă românii și maghiarii, cu scopul de a preveni eventuale alte conflicte interetnice.
Ușor de bănuit după ce evenimente a avut loc întâlnirea. Fostul lider udemerist a lăsat să se înțeleagă că relația dintre guvernele român și maghiar s-a restrâns foarte mult. Este îngrijorat și de faptul că în timp ce influența guvernului român crește la Bruxelles, scade influența conducerii maghiare, aflată în conflict cu Uniunea Europeană. Își aduce aminte când Ungaria era socotit statul cu cel mai mare prestigiu în regiune, care a dat un imbold imens intereselor maghiarilor din Transilvania. Spune fostul lider: „Dacă astăzi la Bruxelles s-ar ivi un dezacord româno-maghiar, în foarte mare măsură românii ar primi dreptate.” Mi se pare un punct de vedere mai echilibrat. Asta mi-a adus aminte de opinia istoricului maghiar Balasz Ablonczy, care apără interesele poporului său, fără a nega pe ale altora.
Cu prilejul Centenarului de la Trianon, a declarat că nu dorește să repete lupte vechi. A făcut apel la guvernele maghiar și român să găsească o voce comună, rațională. De acord, mai ales când este vorba despre Transilvania.
P.S. Nu uit că anul 1940 a fost anul cel mai tragic al României moderne. Prin Diktat, România a cedat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța (28 iunie). Apoi, Transilvania de Nord-Vest (3o august) și Cadrilaterul (7 septembrie). Aviz acelor lideri politici, din zilele noastre, dispuși la jocuri cu strigoii trecutului. Se plătesc scump! Cum s-a întâmplat în urmă cu 80 de ani. Prin Diktatul de la Viena, experiența Transilvaniei și raporturile româno-ungare au oferit o astfel de mărturie dramatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu