ALT OCTOMBRIE FĂRĂ TINE...

 

IN MEMORIAM AVRAM (BELE) GAVRIL

sau

TE-AI IMBRĂCAT ÎN ANOTIMPUL PLECĂRII...

 

Te-ai îmbrăcat în anotimpul plecării,

apusul nu va mai înflori niciodată!

Nici răsărit nu va mai exista...

strugurii nu mai au mirosul toamnei,

pașii de rouă nu se mai văd în umbră,

casa ți-ai mutat-o în veșnicia pământului

din care am fost zămisliți, la Facere

și-n care ne întoarcem la Marea Plecare...

 

Te-ai făcut cărare spre stele,

te-ai făcut râu de lacrimi,

te-ai îmbrăcat în umbră de vânt

și-ai ales să pleci mult prea devreme

pe drumul fără de întors.

Trist! Durere! Neuitare!

Atunci a fost curmată durerea

s-a oprit suferința

și-a început amarul din izvorul de lacrimi

din izvorul de lacrimi încă mai curge

durere și supărare!

 

Ai ales să pleci pe drumul florilor de crin alb

să guști din fericirea raiului,

într-o zi de luni - abia răsărise soarele,

(a fost ultimul tău răsărit!)

Te chemau razele de lună să le însoțești în nemurirea lor,

te striga raza de soare de pe umbra unui vânt...

Lor, le-ai dat ascultare!

Ne-ai lăsat înveșniciți în negru,

bobul de rouă ni te aduce în vise,

ca pământean...

 

Lutul te-a înghițit de parcă nici nu ai fi fost

a urmat tăcerea ta și durerea noastră

și curgerea suferinței din cei rămași...

Mi te-ai îmbrăcat în lut

și ai înveșnicit plecarea,

nu te-ai mai uitat înapoi

de atunci îți așteptăm pasul

și-ți așteptăm vocea și glasul tăcut pentru o veșnicie,

ele vor fi mute în veșnicia clipelor...

 

Am învățat cât de grea este durerea,

am învățat ce înseamnă lacrimă de supărare,

am învățat să credem doar în vise.

Speranța revederii nu va pleca niciodată!

Niciodată! Drum lin...

Drum lin... cântă corul îngerilor,

Clipelor de tăcere le-a înflorit sămânța,

au prins rădăcină în neuitare...

 

S-au copt și-n acest an strugurii,

au dat în rod nucii,

nu le-ai văzut tomnateca roadă.

Anii s-au răsfirat în luni și-n treceri,

lunile s-au împrăștiat în săptămâni

de așteptări și speranțe prăfuite,

săptămânile au înflorit în zile cu soare

și umbră de curcubeu...

tu, te-ai născut a doua oară în lut!

 

Peste noi a mai trecut un alt anotimp,

petrecut fără tine...

te-ai întors pentru câteva clipe... în visările noastre.

Arderea lumânărilor ne răsfață,

doar cu gând și vise,

speranța că ești... minciuna că vii...

au înflorit pe altarul suferinței.

Pașii tăi nu vor mai călca rouă

niciodată! Niciodată!

La fel vom îmbrăca și neuitarea

în hainele lui Niciodată!

           

Nicicând îmi va deveni frate bun.

Niciodată nu voi permite semințelor de uitare

să facă rădăcină prin rouă.

Drum lin! Drum lin printre îngeri!

A mai trecut un anotimp fără tine...

 

Chiuzbaia, 3 octombrie 2020 (V.B.)