Strigăt pentru adevăr

de Gheorghe Pârja

 În urmă cu 31 de ani, pe 21 decembrie, la București a avut loc efectul Timișoarei. Sistemul comunist își dădea ultima suflare, ca putere politică în țară. După morții de pe Bega, au urmat morții din București și din alte orașe ale țării. Ne aducem aminte de acele imagini zguduitoare, din Capitală, cu mulțimi care au sufocat orașul și care doreau o altă lume. Orice observator atent al lumii de atunci își aduce aminte că în jurul țării noastre regimurile cădeau ca într-un joc de domino. Era inevitabilă schimbarea și în România. Succesiunea rapidă, și surprinzătoare, a schimbărilor din Europa de Est demonstra că regimul comunist și timpul relațiilor internaționale, bazate pe o anume ideologie, nu mai puteau supraviețui. Evenimentele s-au întâmplat cu prețul a sute și sute de vieți. Au murit mulți tineri.

Lumea s-a schimbat sub ochii noștri. Cu multe fracturi, devenite istorie. De trei decenii, ne urmăresc multe enigme din vremea acelui decembrie din 1989. Istoricii au scris cărți, dar nu sunt pe deplin lămuritoare. Ei consemnează istoria, nu o judecă. Apoi au venit participanții la evenimente. Oamenii politici, ai fostului sistem, au depus mărturii palide, incoerente, incapabile de relevanță pentru aflarea adevărului. Unii au fost judecați pentru apartenență la fostul sistem politic. Despre decembrie 1989 s-a scris mult, fiind lansate în spațiul public opinii, ipoteze și chiar teorii de nivel empiric. Două surse de la care se așteptau lămuriri convingătoare erau, și mai sunt: Armata și Serviciile Secrete de atunci. Reprezentanții lor, fiind implicați în miezul evenimentelor, au lăsat cărți în care povestesc despre acele zile crude.

Fiecare are revoluția lui, cu punctul de vedere venit dintr-o realitate trăită. În care mulți au fost actori principali, persoane de decizie. Unii sunt acuzați de crime. Puțini au putut fi dovediți de litera legii. Încolo, au rămas reacții și teorii contradictorii, inclusiv pentru a defini ce a fost în 1989 în România. A fost revoluție, revoltă populară, lovitură de stat? Scriitorul Augustin Buzura mi-a spus că a fost o Revoluție, deoarece s-a schimbat un sistem. În cărțile de care aminteam sunt prezentate mai multe scenarii. Îmi vine în minte unul care se referă la orchestrarea mai multor acțiuni interne și externe, ce au condus la înlăturarea puterii, și acapararea ei de o grupare fidelă reformelor promovate de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, cu susținerea SUA și a principalilor aliați din NATO.

Noi am văzut mulțimile înverșunate pe străzile orașelor românești. Am aflat de moartea multor conaționali. Mai ales tineri. Cine a fost în Cimitirul Eroilor Revoluției din București este cuprins de durerea scrijelită în piatră. Eu am fost acolo și am simțit cum arată moartea unor tineri. Fiecare cruce este o revoltă, un strigăt pentru adevăr. Liniștea se află doar pe mormintele pustii, deoarece nu mai este cine să plângă. Alt scenariu spune că evenimentele din decembrie 1989 nu au fost chiar o afacere românească, întrucât a existat și o consistentă implicare externă. Sunt amintite servicii de informații din țările vecine – sovietice, maghiare și sârbești – care au declanșat acțiuni anarhice. Dar noi am văzut mulțimi care strigau pentru libertate. Am auzit uralele unei mulțimi anonime, care dorea o țară liberă. Un autor, care știe mai multe, ne spune că nu s-a reușit ceea ce au sperat unii: destrămarea Țării.

Spuneam că au apărut multe cărți despre Revoluția din decembrie. Mă gândesc la cele ale generalului de brigadă (r) Aurel I. Rogojan, în dialog cu generalul Iulian Vlad, volum apărut la Editura Proema din Baia Mare, ori recentul tom semnat de generalul de brigadă Florian Caba, despre un general aflat sub anchetă militară timp de 21 de ani. Generalul de armată vânat este chiar autorul. Mai amintesc volumul “Strigăt pentru adevăr,” de unde am preluat și titlul textului meu, scris de ofițeri de informații și contrainformații, care exprimă disperarea în fața unui război informațional ce urmărea distrugerea patrimoniului cunoștințelor secrete despre dușmanii neamului românesc și trădătorii de țară.

Armata și serviciile secrete de atunci sunt puse la judecata istoriei, dar sunt și un izvor de informații. Nu reabilitez nimic, nu am cum, dar sunt atent la scrierile care apar pe această temă. Rămân la întrebarea crudă: Cine a tras în noi după 22? Trăim totuși într-o societate liberă, în care exprimarea opiniilor nu este îngrădită, ci este supusă aprecierii critice a cititorilor. Un fost președinte american spunea: „Poți amăgi un om tot timpul, poți amăgi oamenii o singură dată, dar nu îi poți amăgi pe toți, tot timpul.” Astăzi se împlinesc 31 de ani, de când la București s-a dat semnalul schimbării istoriei.