Anul fluturilor galbeni

 

de Gheorghe Pârja

Titlul acestui text vă poate duce cu gândul la horoscopul chinezesc. Când tocmai mă încumetam să declar că nu cred în astrologie, am primit un semn care îmi dădea de înțeles să fiu mai înțelegător cu experiența lumii vechi. Și să-mi aduc aminte că și în lumea satului din care provin oamenii erau preocupați să-și știe viitorul. Îmi aduc aminte că, pe ulița noastră, era un bătrân care citea în gromovnic, o carte în care, cel priceput, deslușea vremea ce vine. De obicei, oamenii mergeau la el să le spună cum va fi vremea. Lesne de înțeles că doreau a ști dacă pot merge la coasă, câtă iarbă să doboare și când pot face claie. Era o veche astrologie românească, cu rol prevestitor. De acolo veneau și suple maxime și cugetări. Poate de acolo vine și legenda fluturilor galbeni.

Primăvara, când se trezea natura, firesc apăreau și fluturii. Mama îmi spunea că e bine să vezi un fluture roșu, pentru a fi sănătos tot anul. Dacă se ivea în preajmă un fluture galben, era semn rău, poți fi palid tot anul. Anul trecut, când a ieșit colțul ierbii, lumea asta a văzut: roiuri întregi de fluturi galbeni. A năvălit peste noi pandemia, cu boli și moarte, cu multă îngrijorare. Lumea a devenit palidă la suflet, făcând eforturi mari pentru ieșirea din derută. Nici celor care au avut norocul să vadă un fluture roșu în primăvară, nu le putem vedea bujorii din obraji, deoarece sunt acoperiți de culoarea măștilor. Am văzut că se poartă culoarea neagră la măști, fapt care îmi derutează privirea. Anul care s-a scurs a fost un an atipic, cu multe probe de rezistență a trupului. Restricții care au provocat panică. Am primit libertate cu măsură. Orice exces de libertate, faptul firesc, a devenit amendat.

Pentru prima dată, în viața mea, am prins starea de urgență pe teritoriul țării în care trăiesc. Pentru prima dată, naturalul și necesarul gest de a ieși din casă a devenit, peste noapte, un fapt interzis. Reflectam asupra condiției umane, că omul nu se poate modifica de la o zi la alta. Cei mai mulți am respectat restricțiile venite prin ordonanțe militare, modificate aproape zilnic. Au fost și răzvrătiri când li s-a părut unora că sunt abuzați. Hotarul dintre libertate și abuz a fost, și a rămas, extrem de fluid. Anul trecut, când au început fluturii să zboare, libertatea noastră a fost limitată. Am fi dorit ca toți oamenii să fie fluturi, ori păsări cântătoare. Am fost, noi oamenii, puși să viețuim după orar. Seniorii au avut dreptul la libertate câteva ore, dimineața. Cei tineri, cu adeverințe de deplasare, în care erau menționate scopul și destinația. Nu a lipsit nici rigoarea din partea jandarmilor, poliției locale, chiar a armatei.

Noroc că mai intervine necesara uitare. Dar noi am avut parte de o ordonanță militară, nu una medicală. De aici și excesul de zel al autorităților, în comparație cu nevoia de libertate. O libertate simplă, de genul plimbării în parc. Toți am observat că acest necaz venit peste lume a fost politizat. Și când a fost nevoie, dar mai ales când virusul a devenit vector de afirmare a partidelor. Situația închiderii și deschiderii școlilor este elocventă. Elevii au de suferit cel mai mult, în perspectiva vremii. Apoi părinții, care au devenit pedagogi fără voie, și nu în ultimul rând dascălii, cărora li s-a diminuat serios bucuria de a-și vedea investiția făcută în elevi. Deocamdată școala online este o necesitate, nu o virtute.

În anul fluturilor galbeni s-au limitat serios călătoriile. Am ajuns să avem călători esențiali și neesențiali. Europa a fost colorată în verde, portocaliu, roșu, gri și mai nou roșu închis, unde virusul a lovit mai cu putere. Călătorii esențiali trebuie neapărat să treacă prin experiența testelor și a carantinei. Am intrat în legenda lui Jules Verne, care spune că autorul francez ar fi scris despre ocolul în jurul Pământului, plimbându-se în jurul casei. Mă irită vehemența știrilor despre pandemie, despre noile tulpini ale virusului, spuse într-un limbaj alarmant, de sfârșit de lume. Să ne apărăm de virus, dar și de agresivitatea cuvintelor. După trecerea necazului, voi propune scoaterea din dicționare, și din vorbirea curentă, a acelor cuvinte care au fost purtătoare de mesaje triste. Credeți că se poate?

Cuvintele nu țin seama de capriciile oamenilor. Da, se împlinește imediat un an de când zboară fluturii galbeni. Veniți dintr-o lume galbenă. Curaj, oameni buni! Este o lume întoarsă pe dos. Vine primăvara! Voi pândi o zi cu soare, în care vor zbura o pereche de fluturi roșii. Semn că se poate întoarce binele în lume. Care bine? Că prin Maramureș am auzit o vorbă: Lumea asta-i foc și pară, cum a fost n-a mai fi iară! Iar Klaus Schwab, omul care a creat și conduce Forumul de la Davos, locul unde vin miliardarii să le explice milionarilor cum ar trebui să trăiască săracii, a spus recent: „Dacă democrația și globalizarea se extind, atunci nu va mai fi loc pentru statul național.”

Anul fluturilor galbeni poate fi un semnal?