Alexandra Cheroiu, cu mască şi fără mască

La o primă lectură a volumului de poezii „acTrist”, autor Alexandra Cheroiu, editura „eCreator” Baia Mare, colecţia „Poesis”,2020, observăm o poetă delicată şi dedicată cititorilor săi iar poezia ei sceptică uneori, dar de un lirism constant,  este un imn adus Iubirii, Binelui, Adevărului şi Frumosului dintre  Oameni.

Parcurgând poemele, unul după altul, intri în lumea ei, a autoarei, unde  întâlneşti versuri banale,  dar şi altele profunde (majoritatea), versuri scurte cu mesaj emoţional puternic dar şi altele parcă neterminate, ciuntite de conţinut.

Volumul are două părţi structurate astfel: un număr de 50 de poezii numite simplu „Poeme” şi o secţiune numită „Stări de spirit”, care cuprinde poezii într-un singur vers, care ne descriu, ne dezvăluie fiinţa Alexandra Cheroiu, un „autoportret” în adevăratul sens al cuvântului.

Absolventă a Facultăţii de Artă Teatrală şi Televiziune Cluj Napoca, ziaristă la cotidianul „Adevărul”, actor-independent, poeta Alexandra Cheroiu marşează pe acelaşi tip de poezie ca în volumul de debut  „Dependent de nefericire”, editura „Casa Cărţii de Ştiinţă” Cluj Napoca, adică una a propriei căutări, a „pipăirii” dragostei  în toate formele ei, în care îşi dă frâu liber emoţiilor, imaginaţiei şi nu în ultimul rând percepţiei de a vedea, cu curaj, subiectiv, lumea în care trăim.

Primul poem, care  dă şi  titlul volumului ne duce cu gândul la viaţa de artist în luminile scenei şi aplauzele spectatorilor, dar şi la artistul trist când luminile se sting, te înconjoară singuratatea şi melancolia: „Ziua vesel/Noaptea trist/Artist/Actrist/Act Trist/Şi totul se  îmbolnăveşte/De melancolie/El ştie/Ea ştie/Numai ei/Ştiu/Noaptea/Târziu/Doar ei” (AcTrist).

Pentru poetă, iubirea este importantă, cu toate riscurile ei, dimpotrivă lipsa iubirii este mult mai nocivă: „Mi-au murit o parte din/Instinctele primare/În ziua în care m-am născut/Miros a tutun şi renasc/Mereu primăvara/Nu m-a-nvăţat nimeni/Să-mi fie frică/Şi mă tem/Doar de ce iubesc/De aceea pot părea a fi/Oarecum neobişnuită” (Needucată).

Dorinţa de a fi iubită cu orice preţ, cu orice risc, se poate observa în poezia „Manifest pentru adevăr”: „Fac totul/Pentru tine/Străinule/Fac totul/Pentru o EU mai bună/Pe care să ţi-o pot/Aşterne la picioare/În faţa bocancilor/Murdari de timp/De minciuni şi iluzii/Pe care o să calci/Până mă vei regăsi/Şi vei şti că ai/La picioarele tale/Adevărul”.

Mi-a plăcut poemul „Extreme” în care poeta ne sugerează că este capabilă să se sacrifice pentru persoana iubită, dar totul se face pe „muchie”, oscilând între bine şi rău, între „alb şi negru” iar finalul nu este întotdeauna cel aşteptat: „Dansul elegant de pe/Muchia cuţitului cu/Care am vrut/Să îmi lărgesc orizonturile/Îţi era dedicat/Ţie/Priveşte-mă/Dansez între alb şi negru/Până la catharsis/Atunci când fiecare/Bucăâică din mine/Va fi zburat de mult/În nemărginiri/Iar singura dovadă/A existenţei mele/Va fi o poveste”.

Întrebări filozofice, existenţiale, în care poeta, adult-copil, copil-adult, vrea să retrăiască momente din copilărie, simţindu-se un personaj din basm le găsim în poezia „odată CA niciodată”: „Şi ce dacă am crescut/Prea repede/Şi ce dacă copilăresc/prea târziu/Mai bine acum decât.../Niciodată/Mai bine niciodată/Oricum niciodată/Plus şi minus/În acelaşi loc/În acelaşi timp/În acelaşi timp în alt loc/Odată CA niciodată/Exact ca el/Ca şi cum n-ar fi fost/Plin de sens şi lipsit de rost/A fost odată ca niciodată/O fată/”Şi ce dacă am crescut/Prea repede/Şi ce dacă”.

Poeta se întreabă în poezia „Rugăciune” de ce Creatorul vorbeşte oamenilor prin dogme, dar în acelaşi timp acceptă infinitatea lui Dumnezeu, omniprezenţa lui, dar la final nu înţelege planul Lui măreţ de a salva omenirea: „Tatăl nostru/care eşti în ceruri/în cărţi în lume/şi-n mormânt/şi-n oameni/cu picioare pe pământ/aşa de mare eşti/iar noi atât de mici/înspăimântaţi/cu traume şi frici/subjugaţi înrobiţi/şi orbi/asemeni unui Prometeu/mâncat de corbi/de ce mărite/de atât de sus/ne dai învăţături/în dogme care/în mâinile noastre mici/pot căpăta/nenumărate forme/de ce nu eşti mai clar/mai pe-nţelesul tuturor/dacă eram în locul tău/aş fi ales de mult să mor”.

Poeta crede în iubirea absolută, atât de greu de atins de muritori: „Despre tine nu/mai e/niciun cuvânt/Din când în când/un gând nevinovat/Mor câte puţin/în fiecare clipă/care trece/Nu mă interesează/viaţa fără tine/Şi tu/Încă te-ai născut/Încă nu te-a durut/destul/Despre tine nu mai e/niciun cuvânt/Din când în când un gând/nevinovat” (Gând nevinovat).

După cum se poate remarca, majoritatea poeziilor sunt de dragoste, lirice, au un fior romantic dar duc la un final neaşteptat, în care intensitatea iubirii atinge cote maxime: „Asta e ultima mea/Poezie de dragoste/Nu pentru că/Aşa cum gândeşti/Cititorule/Nu voi mai scrie/Ci pentru că/Nu voi mai iubi/Niciodată pe nimeni/Nu mai am iubire/Pentru altcineva”(Ultima poezie).

În prefaţa cărţii, editorul şi poetul Ioan Romeo Roşiianu scrie: „Beneficiind de-o imaginaţie luxuriantă şi de-o percepţie seacă a lumii înconjurătoare actriţa Alexandra Cheroiu propune o poezie marcată de biografism, lumea în care ne invită cu fiecare pagină dată fiind una a (des)cântării cuvântului, tăietura fină în vers expunând imagini de-o spectaculoasă prospeţime”.

Criticul Daniel Luca este mai exigent, afirmând în postfaţa volumului: Titlul volumului este foarte bine ales, omul fiind un biet actor pe scena vieţii, trebuind să poarte diferite măşti, în funcţie de situaţie, pentru a putea supravieţui, însă poemul care îl propune este arid, simplu joc de şi cu cuvinte nefiind suficient pentru a realiza imagini sugestive ori pentru a transmite mesaje profunde. Sunt prezente aici poeme unde simplismul ori truismele sunt evidente, ceea ce denotă faptul că Alexandra Cheroiu se află încă în etapa de căutare a propriului drum poetic ( a se vedea „Act trist”, „Ning şi mă topesc”, „Letargie de toamnă”, Clasic cu modern”, „Certitudini”, „Oricum murim”, „O iubire care nu te-a atins”, Fără glas”) iar criticul Daniel Marian concluzionează: „Se poate spune că Alexandra Cheroiu are segmente şi pasaje interesante din punct de vedere ideatic şi liric, obsesivitatea o prinde bine, vom vedea ce urmează, succes!”

Aşa este, în ceea ce priveşte Poezia cu „P” mare, totul depinde de ea, de actriţa, de jurnalista, de luptătoarea pe scena vieţii Alexandra!

                                                                             Gelu Dragoş