Evanghelia de Duminică: ”Gândește-te și aleargă la Hristos!”

 Duminica anterioară ne-a fost prezentat episodul în care Iisus vindecă de orbire trupească pe Bartimeu. Minune care ne atrage atenția asupra orbirii noastre sufletești de care de multe ori nu suntem conștienți, dar și despre puterea credinței de accepta miracolul. Mântuitorul nu a încetat să facă minuni, ci credința noastră a slăbit. Nu mai credem din toată inima că Hristos poate să ne dea ceea ce cerem. Și pentru că nu credem, nu vom primi.

Dacă vrem să ne recăpătăm vederea spirituală, este o singură persoană la care trebuie să alergăm, la Domnul Iisus Hristos.

Astăzi ni se pune în față o nouă istorisire din viața lui Iisus: întâlnirea cu Zaheu. Ne aflăm tot în Ierihon, un important oraș al antichității, primul oraş cucerit de israeliţi, după rătăcirea de 40 de ani prin pustie. Lângă Ierihon, darul profetic al lui Ilie a trecut asupra lui Elisei, iar după răpirea lui Ilie la cer, Elisei a trecut prin Ierihon unde a îndulcit apa cetăţii. De atunci, izvorul poartă numele de „Izvorul lui Elisei”.

Frumuseţea şi rodnicia Ierihonului erau cunoscute în tot Imperiul Roman. Aici se cultiva mai ales arborele de balsam – myrobolanum – din care se extrăgea renumitul parfum de Ierihon. Nu întâmplător Ierihonul era numit orașul parfumurilor.Vechiul Ierihon, întocmai ca şi oraşul actual, era situat de-a lungul drumului central care străbate întreaga Vale a Iordanului, de la Lacul Tiberiadei, la nord, şi până la Marea Moartă, la sud. O dată cu venirea Mântuitorului aici, orașul a rămas în neuitare.

În această localitate, Domnul Hristos are două întâlniri importante: cu orbul Bartimeu, fiul lui Timeu, și cu vameșul Zaheu.

Zaheu era mai marele vameșilor, era șeful celor care erau inspectori în vamă. Numele Zaheu înseamnă „dreptate”, „echitate”, un nume nepotrivit în contextul vieții lui. Mita era un fenomen curent, motiv pentru care vameși aveau o faimă rea în ochii societății. Zaheu iubea atât de mult banul, încât se ascundea printre pomii din apropierea locului unde lucra, ca nu cumva să-i scape vreun client care nu și-a plătit darea.

Acest om care se îmbogățise prin nedreptăți auzise multe despre Iisus. În el s-a aprins dorința de a-L cunoaște, dar mai mult cu ochii sufletului, nu ai trupului. Cunoscător de inimi Hristos vrea să-l ajute, dar nu anulându-i libertatea. Îl lasă pe Zaheu să se apropie, vrea să-l facă să-i crească și mai mult zelul de a-L cunoaște. Astfel, Hristos hotărăște să rămână în casa lui. Mulțimea, văzând acest gest din partea Mântuitorului, s-a smintit, știind cât de păcătos era Zaheu, dar ei nu știau ce s-a petrecut în sufletul lui. Și noi poate de multe ori cădem pradă smintelii când asistăm la astfel de situații. Uităm un aspect elementar că Mântuitorul a venit „să caute și să mântuiască pe cel pierdut”. Zaheu era cel pierdut, iar Hristos, ca un tată iubitor, îl căuta (ne caută).

Până să-L găsească pe Hristos, Zaheu și-a îndreptat atenția căutărilor sale în altă parte, spre bogăție. De aceea nu avea odihnă în sufletul său indiferent câți bani a strâns. Atunci când l-a găsit pe Hristos, viața sa capătă alte valențe. A văzut că adevărata bucurie nu izvorăște din bunurile materiale. S-a lepădat de acestea și s-a lipit pentru totdeauna de Hristos. Salvarea nu poate veni decât de la Dumnezeu, de la reconsiderarea legăturii noastre cu semenii și așezarea acestora pe principiile religios-morale.

Sfântul Paisie Aghioritul spunea: „Toți cei care se odihnesc în lumea materială și nu se neliniștesc de mântuirea sufletelor lor seamănă cu păsările care nu se zbat să spargă coaja oului ca să iasă, să se bucure de soare, de zborul ceresc din viața paradisiacă, ci rămân nemișcate și mor în coaja oului”. Zaheu a spart „coaja oului”, a ieșit la lumină și a renăscut. Să renaștem și noi la lumină, să zburăm mereu, să urcăm cât mai sus pentru a ajunge la tronul lui Dumnezeu. Să prețuim realitățile veșnice mai mult decât pe cele temporare.

 

Pr. prof. Silviu Rad