Un covor ce a bătut deja suta de ani și este contemporan cu Marea Unire, se află în prezent expus la loc de cinste în Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș unde vă așteaptă să îl descoperiți. Covorul a fost țesut în anii de după Marea Unire, când în coloritul materialelor textile se foloseau și substanțe chimice, la fel și coloritul covorului este dat atât de substanțe chimice cât și de substanțe vegetale.
Creatorul covorului este Letiția Paul, soția lui Paul Grațian care a fost preot greco-catolic în Bozânta Mică și în a cărui casă se țesea foarte mult, după cum nepoata lor – Clemența Letiția Moga, cea care a dăruit covorul muzeului, mărturisește. Covorul este specific Maramureșului, după cum arată cercetarea făcută până acum. Este lucrat din urzeală de cânepă și beteală din lână, câmpul său ornamental urmărind o schemă compozițională simplă prin alternanța a trei motive geometrice identince: romburi concentrice cu margini în trepte care au valoare de simbol – copacul vieții și sincope decorative înguste, geometrice, pe un fond cromatic reținut ce armonizează. Țesut în anii de după Marea Unire, când în coloritul materialelor textile se foloseau și substanțe chimice, la fel și coloritul covorului este dat atât de substanțe chimice cât și de substanțe vegetale. Atât prin îmbinarea culorilor cât și prin valorificarea sistemului ornamental geometric, se dezvăluie o inventivitate rafinată unită cu un sentiment foarte sigur al stilului.
Covorul a fost creat probabil în anii ’20 când, după cum cercetarea ne dezvăluie, a avut loc și căsătoria dintre cei doi tineri: Letiția și Paul. Letiția nu a trăit mult, a murit la vârsta de 33 de ani dar povestea acestui covor a mers mai departe prin fiica ei și a ajuns la nepoata ei : Clemența Letiția Moga, cea care a donat covorul, Muzeului Județea de Etnografie și Artă Populară din Maramureș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu