A fugit un seif! Iară se abate atenția de la lucrurile grave care ne călăresc de-a binelea și posturile puterii (aci de-n dreptatea lupului), scot în evidență exact ce NU ne interesează. A dispărut un seif! Și ce dacă a dispărut? De ce nu și-a cumpărat individul două seifuri? Pierdea unul, rămânea cu celălalt.
Eu n-am bani să cumpăr un seif. Nici de
două n-am mărunțiș. Cum de ce n-am bani?
Păi dacă am muncit, cum să am, fraților,
bani? Am muncit vreo 60 de ani, „spune docomentili”. Să zicem că l-aș fi primit
cadou de la un special care avea mai multe, ce făceam cu el?
A dispărut un seif! A fugit. Fugea
seiful de rupea pământul. Deocheat de zorii revărsați, amețit bine de doldora
banilor „munciți” și de taxele plătite statului (ca mine), zăpăcita ladă
cu-ncuietoare hoață, a luat-o razna. Noroc cu Justițiunea noastră
ultra-vigilentă că perdantul își va recupera seiful (gol). La cât a muncit și
beneficiile („pe măsura muncii”), seiful ușurat se va umple rapid de va râgâi
de bani. Trezit cu liniștea pe gene, perdantul cântăreț va merge la protest
să-i mărească venitul cât să-i ajungă „mila” să trăiască decent, dar și
vigilența cu decizia că niciodată nu trebuie să ai în casă numai un seif.
Sub icoana demnității de român averea
borfașilor se măsoară cu seiful.
Puiu RĂDUCAN
24.07.2022 – Rm. Vâlcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu