Gând iscoadă

În noaptea bolnavă, spână, rece, fioroasă, unde numai tăișul strălucește, am trimis un gând iscoadă sub mal, în Șasa, la umbra plopilor proaspăt văruiți ce nu-și mai opresc frunzele din tremurat. Așa m-am înțeles cu el, ca apoi să dau o fugă mică acolo în anii copilăriei, unde am domiciliul forțat până termin cu exilul... Aș vrea să mă uit de-acolo prin crengi de plop sus, la mama și la tata.

Cum mă recunoști? îmi spune gândul beteag. S-au schimbat multe. Eu deseori am mers acolo. Apă nu mai este pe Șasa, cum știi tu. Nu mai este de când au oprit apele-n munți pentru hidrocentralele unde ai muncit. Foarte mulți oameni au plecat la Domnul. Satul este și el pe ducă.

Cum ai să mă recunoști, căci voi pune bulgări de lumină la icoanele bătrâne să ascult plânsetul celor plecați?...

Cum ai să mă recunoști când merg să caut răbdarea aruncată-n fântânile seci, iar nori cu ploile-n priviri mă acoperă de răutate? Peste tot mișună răutatea.

Uite că rebelul gând nu mă mai ascultă! Dar celelalte unde sunt? Ce rău este când le slobozești?! Uite, vine-acum dimineața și eu n-am gândurile-acasă. S-au răspândit prin sfânta copilărie. Unele sunt pe la Pârlitură. Câteva merg în poiana de basm din Sudos, de la salcâmul aplecat. Vreo câtevă stau deasupra râpei din Chiciură și privesc spre Jghiburoasa, Valea Corbului, Nenciulești, Roșiile, Romanești.

Altele au dat fuga la școală. Tot timpul acestea îmi aduc vești proaste. Din cei care mi-au pus creionul în mână nu mai sunt decâ doi – familia Antonie, Viorica și Emil. Vreo două gânduri stau sub poala pădurii de la Crucea Popii, altele coboară-n Matca Omorâcii.

Și dimineața vine. Voi gânduri dureroase, unde sunteți? Nu-mi ajunge durerea anilor?

Creanga cireșului îmi bate-n geam.

Alo, trezirea!

Ți-am adus o nouă primăvară! Copacii se zbenguie pe dealuri.

Simțeam în palme cum transpiră cerul, iar gândurile-mi intraseră la locul lor.

Voi lua Calea către mine și... gata.

Puiu Răducan

23.07.2022 – Rm. Vâlcea