PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

                                                Rapsodul, regele și... împăratul

1. „Totul este imprevizibil. Nu știi niciodată ce-ți oferă viața. Eu zic așa, că mie mi-a oferit viața prea mult, Dumnezeu mi-a dat prea mult. Că dacă  Dumnezeu mi-a dat prea mult, eu trebuie să dăruiesc. Eu zic că după atâtea umblete pe drumul acesta al lui Leșe, umblu cam de vreo 45 de ani. Am stat pe drumul acela, nu m-am abătut. Se spune că nu e bine să stai într-un loc, trebuie să schimbi oamenii și locul. Eu sunt la al cincilea popas... Viața mea a fost un amestec de provocare, de vrajă, de ispită. Acum la 68 de ani sunt la o mănăstire, într-o casă parohială, în urma unui accident vascular ușor. Aici cânt din fluier și îmi petrec timpul încercând să fiu mai aproape de Dumnezeu. Am fost crescut de bunicii mei în rugăciune, am rădăcină adâncă. Am crescut într-o comunitate țărănească, unde oamenii îl înconjoară pe Dumnezeu. La această vârstă eu cred că DRUMUL MEU ESTE CĂTRE DUMNEZEU”.

Grigore Leșe (1954 - ),

rapsod popular, artist, doctor în muzică și profesor la Facultatea de Litere a Universității București și la Universitatea de Muzică. Prin eleganța sa specială și felul în care alege  să poarte straiele populare românești, Leșe a păstrat întotdeauna esența culturii tradiționale românești

+ + +

2. „REGELE DECEBAL  a fost REGELE DACILOR, între anii 87-106. Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale în această perioadă şi era mai restrâns decât teritoriul stăpânit de regele Burebista - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei, fiind mai puternic şi mai bine organizat. Avem şi mărturia lui Dio Cassius foarte elocventă: "REGELE DECEBAL era foarte priceput în planurile de războaie şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul să-l atace pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani".

Lucius Claudius Dio Cassius (155 sau  163/164 - 229),

istoric, scriitor, a  publicat o istorie  a Romei în limba greacă în 80 de volume, începând cu venirea lui Enea în Italia, fondarea orașului și ajungând până în anul 229, acoperind astfel  o perioadă de 983 ani. În cărțile 67 și 68 descrie războaiele purtate între daci și romani. A devenit până la urmă un „scriitor canonic” în Imperiul Roman  de Răsărit (Bizantin). Este născut  în Niceea, azi Iznic din Turcia, fiind cea mai mare parte a vieții sale în serviciul public: senator, guvernator al Smyrnei, consul, proconsul în Africa și Panonia. La bătrânețe s-a întors în țară unde a și murit.

+ + +

3. „Se ştie destul de bine ce soartă amară şi ce sfârşit tragic  a avut Napoleon Bonaparte, împăratul Franţei. A rămas singur pe Insula Sfâna Elena din Oceanul Atlantic. Acolo, părăsit de soldaţi şi prieteni cugeta la tot ce a făcut  se pare că a  devenit foarte religios. El a spus unui prieten de-al său: "Ce prăpastie între mizeria mea şi domnia lui Iisus Hristos. El e propovăduit în toată lumea, iubit şi adorat, trăieşte în veci, pe când eu...!"

„Domnilor parlamentari şi legiuitori! Dumnezeu este Stăpânul Lumii, el este „Alfa şi Omega”, Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel cel va să vină". Domniile voastre, chiar dacă veţi înregistra averi peste averi în timpul vieţii, toate vor fi trecătoare: . Nu uitaţi cu toţii: „IZVORUL ÎNŢELEPCIUNII ESTE DUMNEZEU, IZVORUL DE APĂ LIMPEDE, DĂTĂTOARE DE VIAŢĂ ADEVĂRATĂ".

P.S. Apocalipsa cap. 21, vers. 4: „Hristos revine ca sǎ punǎ capǎt istoriei pǎcatului. Dupǎ aceea, nu vor mai fi nici suferinţǎ, nici lacrimi. Moartea nu-i va mai lua pe cei dragi de lângǎ noi. Suferinţa şi nenorocirile din viaţa aceasta vor înceta. şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tânguire, nici ţipǎt, nici durere, pentru cǎ lucrurile dintâi au trecut”.

Cu dragoste creștinească,

Părintele Ilie BUCUR

Prof. OLIMPIA MUREȘAN