Scrisoarea celor o sută

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Începe școala după un nou calendar, cu multe surprize și nelămuriri. Și cu afirmații care mă pun pe multe gânduri. O informație repetată de câteva ori pe la buletinele de știri dărâmă orice entuziasm în privința școlii românești. Cică 47% dintre elevi nu știu să scrie și să citească! Să nu mă întristez de tot, socotesc că este o exagerare publicistică și că realitatea nu este chiar așa. Dar nici să cad în capcana falsului nu doresc. Mirarea care m-a dominat a fost, și este, lipsa de reacție la această știre tristă. Nici ministrul, nici dascăli cu notorietate, nici alți cunoscători ai domeniului nu au negat afirmația făcută. Până la proba contrarie, rămânem cu afirmația pe cap. Și totuși mi se pare exagerată această situație. Nu am argumente să o contrazic.

Cert este că noile Legi ale Educației au dat multă bătaie de cap corpului didactic, și altor preocupați de starea învățământului românesc. Proiectele de legi purtând girul ministrului Câmpeanu, inspirate din România Educată a președintelui Iohannis, au avut parte de unele dezbateri, câteva de bună intenție și calitate educativă. Încolo, au fost multe gesticulații de bun augur, dar fără eficiență pragmatică. Vorba unui fin observator al societății civile, la noi civismul alunecă adesea, cu cele mai bune intenții, spre decorativ. Am remarcat și Scrisoarea celor o sută de intelectuali, cu referire la noua versiune a legilor educației. Ce s-a întâmplat cu opiniile lor?

În primul rând, li s-a reproșat că scrisoarea a ajuns prea târziu. Intervalul extrem de strâns al dezbaterii, 13 iulie – 24 august, nu a dat suficient spațiu pentru meditație și analiză. Așa că în jurul scrisorii s-a așezat liniștea pigmentată cu mici ironii. Ce ar fi fost normal să se întâmple? După cum scria și Andrei Pleșu, ar fi fost normal ca Ministerul Educației, văzând numele celor care au semnat scrisoarea, să se declare gata de dialog, intelectualii semnatari să-și aleagă un grup de dialog, să aibă loc o întâlnire de analiză cu ministrul de resort. Cei o sută de intelectuali nici nu au fost luați în seamă. Ba li s-au adresat și aluzii că sunt un grup pus pe subminarea autorității guvernamentale.

Nici vorbă! Intelectualii au construit opinii pentru 3,5 milioane de elevi, cărora li se adresează legea. S-a invocat graba aprobării legilor, se cere o soluție urgentă, chiar dacă este imperfectă. Am citit amendamentele celor o sută de intelectuali. Iată unul: „Testarea standardizată în format digital reprezintă factor de vulnerabilitate. Are potențialul de a orienta elevii spre memorizare, va descuraja descoperirea și exersarea funcțiilor gândirii.” Această aserțiune avea nevoie de argumente practice, comparative. Sigur că educația trebuie să accepte propuneri de reformă, de conectare la mersul lumii, impuse de modernitate, de exigențele timpului pe care-l parcurgem.

Dar cum aprecia filosoful: „progresul – pentru cine înțelege corect condiția umană nu înseamnă strict detronarea tuturor achizițiilor benefice deja existente. Progresul nu exclude recuperarea tradițiilor folositoare. Progresul inteligent nu se sfiește să fie și restaurator.” Ministrul Câmpeanu nu a acordat atenție Scrisorii celor o sută de intelectuali. Care sunt, în marea lor majoritate, performeri în plan cultural și administrativ, care nu pot fi ușor trecuți cu vederea. Despre ei se va vorbi și după ce șirul miniștrilor va intra în anonimat. S-a alăturat scrisorii și acad. Eugen Simion, cu 50 de profesori. Filosoful Andrei Marga propune: „Soluția cea mai bună: oprirea acestor proiecte și elaborarea altora.”

Ca fost învățător, nu uit emoția începutului de an școlar. Spor la în­vă­țătură, dragi elevi! Succes dascălilor!