,,A fost un om bun. A fost un om de mare talent literar. Din pacate, a scris foarte putin, amanand mereu o uriasa opera romanesca. Mai demult, cand petreceam zile impreuna , in tabara de pe Valea Vaserului, ori cand vizitam Baia Mare, intalnindu-ne la cafeneau OJT, imi povestea cate un roman intreg, uluitor, pe care urma sa il puna pe hartie. Chingile existentiale l-au blocat, persevera in amanari, imi promitea mereu ca data viitoare o sa imi arate paginile scrise. Era ferm in angajamentele acelea, dar zaream in ochii lui blajini o hotarare umezita de neputinta, neputinta pe care o banuiam, nu doar eu, ci si ceilalti prieteni ai sai, incoltita intr-o uriasa dezamagire, dezamagire pe care incerca sa o ascunda, cat mai bine, in spatele umorului sau, uneori sec. Dezamagire iscata de valurile de dezumanizare din societatea contemporana. Incerca, in gesturi, sa isi estompeze marea sensibilitate. Prea fragila sensibilitate!
Stiu cat l-au iubit prietenii, stiu cat de mult a tinut la ei. In fond, amanarile de a isi scrie romanele poate ca au reprezentat protestul sau in fata haosului si degringoladei umane. Sau poate ca acele amanari au alcatuit reazamul sau in fata Marii Desartaciuni.
Valeriu Sabau a insemnat un punct de reper pentru lumea literara din Baia Mare si pentru multi scriitori transilvaneni, in primul rand, datorita calitatilor lui sufletesti.
Cand ne intalneam, descopeream, de fiecare data, in privirea sa si in vorbele sale cu talcuri, intuitia intelesurilor mortii, intuitie pentru care, cred, indraznea, cu modestie, sa mai traiasca.
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca!"
Astazi, cand sufletul lui Valeriu se va prezenta in fata marelui ALTAR, altarul IN FATA caruia te infatisezi SINGUR, tainuind in causul palmei MARGEAUA SARPELUI, ma rog lui Dumnezeu sa il ia in grija sa, in BISERICA DE STICLA, de-a pururi! Ca unul care s-a bucurat de prietenia sa, ca unul care a impartit uneori cu el ultimii bani din buzunar, ultimele comenzi la OJT si ultimele zilei vise, ii multumesc scriitorului clujean Horia Muntenus pentru portretul acesta tragic de real...
Drum lin, Valeriu Sabau, prozator al atator romane nescrise...!
Emil COSTIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu