Adaos la boicotul zadarnic

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Seară de seară, cine privește la televizor aude vești care îți alungă visele. Ba că războiul din Ucraina se va prelungi până nu știu când, ba că rușii privesc, din nou, hapsân spre Basarabia, ba că mai multe județe din vestul României se vor desprinde de țară, ba că OMV nu plătește taxa de solidaritate, ba că liderii Coaliției refuză pâinea cu unt… O televiziune ne ține în priză directă, uneori reușește, în legătură cu privatizarea unor bogății românești, care au fost date cu acte în regulă mai ales austriecilor. S-a întors contractul pe față și pe dos, fără să-l vadă prea multă lume și viața merge înainte, mai ales cu spatele. Mă străduiesc să decupez din realitatea imediată părți încurajatoare, dar nu prea le dau de urmă.

Îmi rămâne în minte trezirea lanului de grâu, după sfidarea cancelarului austriac de a nu primi România în spațiul de liberă circulație. Unii comentatori, mai avântați parcă, au mulțumit situației pentru afrontul austriac. Cică această obrăznicie vieneză ar fi trezit parte din români la realitate. În parte au avut dreptate, deoarece segmente din neamul românesc au început să aibă reacții concrete. Ba nu alimentează mașinile la stațiile de benzină austriece, ba nu mai merg la schi în Austria și multe altele. S-ar fi trezit spiritul național de apărare. Că prea suntem cu capul plecat în fața multor directive care vin de la Centru. Toate aceste atitudini au durat puțin. Unele au fost criticate din interiorul țării.

După ce am jurat boicoturi, a venit o undă de calm peste noi. Cică am devenit înțelepți și îngăduitori. Cei puternici au dreptatea lor și nu le pasă de răscoala dintr-un pahar cu apă. Boicotul, după cum se vede, nu a rezolvat mare lucru. Ca în poemul lui Mihai Ursachi, în care un om a avut o mașină și nu i-a folosit la nimic. S-a domolit spiritul românesc, și cel politic, dar și varianta civică. Cei de la vârful puterii au tăcut. Dar s-a auzit trompeta unui europarlamentar român, pe numele lui Rareș Bogdan, de am crezut că va fi suspendat Concertul de la Viena. Nici vorbă, cancelarul abuziv a avut ocazia să ne mai dea cu tifla. L-a invitat pe președintele Bulgariei în lojă, iar pentru al nostru nu a avut stilou, nici hârtie pentru invitație. Atunci, fostul jurnalist, acum mare lider liberal, ne-a strigat că Guvernul român va reacționa, iar Austria va…suporta consecințele.

Câțiva lideri europeni și-au exprimat dezamăgirea pentru România, au închis geanta și au plecat pe la casele lor. Se zice că la alegerile din landul cu pricina, pentru care austriacul ne-a pedepsit, votanții nu prea i-au dat câștig de cauză. Fiți siguri, nu din cauza noastră. Sever Voinescu a făcut o radiografie a societății românești, cu prilejul refuzului austriac. Primul tip de reacții a fost revolta. Recunosc, și eu am tresărit prin scris. Dar, cum spuneam, a venit calmul peste noi. Numai că pe trunchiul nemulțumirii firești s-au cățărat personaje care nu au știut să-și argumenteze atitudinea. Revolta firească a fost repede confiscată de partide care nu au program, strigă în piața publică pentru a-și face culoar electoral. Un teatru jalnic, fără consecințe scontate.

A trecut puțină vreme după încăpățânarea austriacului, și au ieșit la rampă comentatorii, care au privit în sufletul poporului român. Unii s-au înfuriat pe cel care a făcut istoria noastră. Că poporul român ar fi ipocrit, că votează acești oameni politici, că noi nu suntem pregătiți pentru acest pas. Deși avem actele de intrare de peste zece ani, nu ni se deschide ușa. Apoi au fost muștruluiți liderii români, care nu și-au dat toată silința diplomatică. Unii au tratat refuzul austriac cu un fel de prudență. Să fim cuminți, că știe Occidentul ce știe. Că ar fi bine să-l convingem pe individ că a greșit, că adesea politica este un joc de băieți cu năbădăi, în care se fac și nazuri. Dar cu necazuri!

Alegeți din aceste variante pe cea care vi se potrivește. Dar rămâne demnitatea de a fi în rând cu ceilalți cetățeni europeni. Nu pot ierta unui lider european să ne socotească cetățeni de alt rang. Cer să se poarte cu cetățeanul român cum se poartă cu un cetățean francez sau german. Înțeleg că suntem o țară care mai are multe de împlinit până să fie Germania, dar românii au dreptul să fie egali cu ceilalți. Avem aceleași drepturi în Uniune ca austriecii. De aceea am scris acest adaos la boicotul zadarnic.