de Gheorghe Pârja
În ultima vreme s-au întețit scenariile privind
destinul Transilvaniei. Eu le-am catalogat, până la un punct, dreptul la libera
exprimare a unei minorități într-o democrație. Dar lucrurile încep să se
precipite. Ni se încearcă răbdarea și demnitatea. Mai nou, s-a trimis o
scrisoare pe adresa președintelui României, cu date exacte, când trebuie să predăm
Transilvania unei independențe iluzorii. Se scrie în deliranta scrisoare a unui
maghiar din Viena că pe data de 4 iunie 2023, 16 județe din Transilvania vor
avea administrație proprie. Se vor despărți de România. Printre ele este inclus
și Maramureșul. Din nou am tratat cu calm năzbâtiile unui personaj cu apucături
secesioniste.
Doar că obsesia unor lideri de la Budapesta de a
pofti Transilvania este mai veche. Iar pe fondul războiului din Ucraina, se
pare că țesătura se îndeasă. Prietenia lui Viktor Orban cu Putin este de luat
în seamă. Se discută mult pe această temă. Puternicii noștri oameni politici nu
tresar. Într-un târziu, ministrul de externe l-a convocat pe ambasadorul
Ungariei la București. Și ce i-a spus? Ca un locuitor al spațiului vizat, ca
jurnalist, am lăsat calmul la o parte și m-am apropiat de strigăt. Mai ales că
bățul prin gard este din ce în ce mai afurisit. Dar să vă spun o întâmplare cu
mai multe înțelesuri.
Recent, pe un post de televiziune am revăzut un film
difuzat în urmă cu mai mulți ani la Bruxelles. Este vorba de filmul documentar
„Made în România”, al regizoarei maghiare Zsofia Vitezy. Autorul manifestării a
fost un deputat maghiar din partidul FIDESZ. Subtitlul filmului este: copiii
din diaspora ceangăilor din România. Acest subtitlu și comentariile regizoarei
au iritat spiritul unor europarlamentari români, care au fost în sală. În
prezentare se arată că este vorba despre o comunitate de ceangăi, trăitoare în
Moldova și Transilvania, ce numără vreo 60 000 de membri. În film se spune că
nu își folosesc limba maternă, maghiara, deoarece sunt obligați să vorbească
românește atunci când intră în contact cu autoritățile, la grădiniță, la
școală, ori la biserică. Cei care folosesc limba lor maternă sunt rușinați, ori
pedepsiți, se mai comentează în film.
Este mare păcat că s-a făcut o alertă europeană,
când se știe că este un litigiu cărturăresc între români și maghiari pe tema
ceangăilor. Orice alte observații se pot lămuri acasă, nu la Parlamentul
European. Întâmplător, cu ani în urmă am participat la un colocviu în care s-a
discutat problema ceangăilor, pornind de la cartea profesorului Dumitru
Mărtinaș. Atunci am înțeles că este un fenomen în cercetare, suficient de
complex. Cu păreri împărțite. S-a spus acolo că nici cercetătorii maghiari, în
urmă cu un secol, nu au ajuns la o concluzie limpede. Totul depinde de ceangăi.
Unii se declară români, alții maghiari. O situație suficient de calmă în țară a
ajuns strigăt în limba maghiară în Parlamentul European.
Nu uit cât zgomot s-a făcut în jurul filmului
„Trianon,” care ne-a alertat sentimentul istoric. Unii parlamentari români, nu
mai are rost să le dau numele, au socotit pelicula cu ceangăii o furtună
într-un pahar cu apă, alții o mișcare împotriva României. Nu-i nevinovată reluarea
acelui film. Intră în concertul atitudinilor unor demnitari români din UDMR,
care au o atitudine fățișă față de liniștea țării. Au mai apărut cu insistență
voci care sfidează valorile naționale românești. Noi scriem cu discreție despre
situația românilor din Harghita și Covasna. Din păcate, realitatea istorică
este acaparată de partide care strigă și nu au soluții de rezolvare.
Ce mai spuneți de discursul premierului Viktor Orban
de la Băile Tușnad, de anul trecut? L-am citit cu atenție și acolo sunt multe
insinuări la România și la Uniunea Europeană. Nu am talent la conspirații, mă
feresc să pun oamenii pe gânduri inventate, dar în ultima vreme diplomația din
vecini nu are astâmpăr când este vorba despre Transilvania. De aceea mi-am
propus să mă documentez profund când abordez un asemenea subiect, delicat și
neastâmpărat. Eu rămân mirat de ce liderii de vârf ai României ocolesc acest
subiect. Unii spun că nu este bine să le dăm apă la moară. Dar ei, deși sunt în
pustă, au apă suficientă să ne tulbure liniștea. Și așa furată de alții.
Chiar așteptam un răspuns din partea președintelui
Țării în legătură cu scrisoarea maghiarului vienez. Care se referă la problema
Transilvaniei. Am discutat cu oameni înțelepți, cu viziune geostrategică și
mi-au spus că măcar jurnaliștii să spună ce se întâmplă în jurul nostru. Nu
doresc a speria pe nimeni, dar este bine să știm cu ce ne amenință alții pe
noi. Că prea s-au adunat în ultima vreme multe de luat în seamă. Noi suntem
calmi, dar alții strigă. Sper să strige în pustiu. Când scriu asemenea texte mă
refer la liderii politici, nu la poporul Ungariei. Eu nu sunt altceva decât
cutia de rezonanță a reacției publice. Ascultați ce spune lumea. Eu asta fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu