Legenda actorului

 

                                                                                                   de Gheorghe Pârja

Nu, nu am uitat că pe 27 ianuarie, actorul Florin Piersic a venit pe lume, iar în acest an a împlinit 87 de ani. De câte ori îl văd pe micul ecran, în piese de teatru și filme, am sentimentul duratei, al valorii, al felului unic de a sluji arta dramatică. Sunt fericit ca spectator că mi-a fost dat să văd pe scenă, și în filme, actorii din generația de aur a teatrului românesc. Printre ei, Florin Piersic. În studenție mergeam des la teatrele din București. Așa l-am văzut într-un rol memorabil al carierei sale – Lennie -, din Oameni și șoareci, de J. Steinbeck. La momentul aniversar, câteva zile, Cinemaraton a programat mai multe filme în care Florin Piersic are rolul principal. Personajele interpretate nu s-au perimat, au vigoare și mesaj.

Arată bine, cum se zice prin lume, este inepuizabil și fermecător, inteligent și bun, inventiv și plecat în fața tronului, care este publicul său. A petrecut multe decenii în fața reflectoarelor, pe scenă și pe ecran, întrupând personaje care l-au făcut, cred, cel mai iubit actor al vremii noastre. Dar și din timpul vieții altora. Cum spuneam, trăiesc cu bucuria că avem actori foarte buni. Că și cei duși, sunt tot vii, că asta este soarta actorului. Nu uit prezența Leopoldinei Bălănuță și a lui Ovidiu Iuliu Moldovan, la Casa Lazăr din Giulești și apoi în curtea părintească din Desești. Sunt acele momente ale vieții când ilustrele personaje sunt oameni ca noi, adorabili în dialog. Am mers la biserică și chiar am băut o bere, așezați pe lăzi de la mere.

Îmi aduc aminte că în orice situație, geniul nu-și ascunde virtuțile. Și Leopoldina și Ovidiu aveau miracolul reținut al marilor personaje interpretate. Dar Florin Piersic are un mister în plus. Și în viața cea de toate zilele își joacă rolul în care l-a distribuit viața. L-am văzut în mai multe rânduri în ipostaze cotidiene. Am avut norocul și răbdarea să port cu el un dialog mai amplu, ulterior apărut într-o carte. Fiecare poveste evocată era interpretată pe loc. Dialogul fiind purtat în Maramureș, nu puteam ocoli rolul haiducului Pintea. Mi-a spus: „Personajul pe care l-am jucat și-a pus amprenta asupra carierei mele. L-am jucat cu drag pe haiduc, deoarece știam că este iubit de maramureșeni. Eu am trăit dârzenia, dar și tristețea acestui personaj, destinul lui, și din legendele oamenilor din Budești, Breb, Cavnic și din Baia Sprie. Mi-a intrat în cap personajul. I-am spus regizorului Moldovan: în filmul ăsta Pintea nu trebuie să râdă niciodată. El poate să aibă o privire tot timpul, să fie cu ochii aproape în lacrimi, umeziți de destinul pe care-l presimte. Filmul pentru mine nu a fost o peliculă de aventuri, ci o profundă poemă. El este un simbol. Ducea cu el o întreagă tristețe.”

Avem, am avut, actori foarte buni. Oricând posibili câștigători ai unui trofeu la Cannes. Unul dintre ei este Florin Piersic. A spus-o și criticul de film Irina Margareta Nistor. Mă mângâi cu gândul că publicul român, prin iubire și prețuire, acordă din suflet trofee mai mari. Charisma lui Florin seduce o sală arhiplină, oriunde în țară. O țară cu mai multe generații. Actorul are miracolul apropierii de oameni. Este omul fără dușmani. Lecția urii nu a învățat-o niciodată. Atâta bunătate răspândește în jur, de ai crede că este proprietar de stupină. Prin rolurile lui este un erou, când tragic, când comic. Ceea ce înseamnă că este un actor complex. Nu-și coboară discursul artistic, ci, dimpotrivă, îl ține și la vârsta asta la cote înalte. Este actorul care nu obosește. El și-a construit propria legendă, firesc, fără orgolii cum îi stă bine unui mare actor.

Apoi a venit legenda publicului, reală, fără oscilații. Poate și pentru că, în cariera lui, a jucat alături de mari actori străini. Cum sunt Jean Marais, Antonela Lualdi, Richard Johnson, James Stewart, Richard Widmark, Mariliu Tolo și mulți alții. Nici o diferență între Florin și ei. Mi-a mărturisit, în acel interviu, că între el și Maramureș este o dragoste veche, care nu poate să moară. Pentru maramureșeni, și nu numai, el rămâne întruchiparea lui Pintea. Am revăzut filmul în aceste zile. Un rol reușit, dramatic, bine conturat. Despre film am avut prin vreme și observații despre fapte la care mă pricep. Dar Florin și-a făcut datoria de actor de elită.

Vineri seara, în ziua aniversară, îndrăgitul actor a urcat pe scena Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, unde a jucat în piesa „Străini în noapte”, alături de Medeea Marinescu, unde l-au aplaudat sute de clujeni, inclusiv Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț. Actorul nu s-a dezmințit. El, legenda vie a unui timp. Sănătate și bine în lume, Florin Piersic!