O carte de vizită a profesorului Emil Bălăi

 

 ,,Ați fost și sunteți steaua luminoasă și călăuzitoare care, prin dâra de lumină lăsată, a rămas și rămâne neștearsă în memoria și conștiința celor pe care i-ați educat și instruit într-o viață întreagă dăruită școlii.” (Mircea Mureșianu).

 O adevărată ,,carte de vizită”  a profesorului rodnean Emil Bălăi este volumul ,,Lacrimi și aripi” (Editura ,,Cetatea Romei”, Baia Sprie, 2021). Autorul ni se dezvăluie în el în ipostazele care l-au consacrat ca: profesor, poet, eseist, cronicar, publicist și istoric literar, confirmând încă o dată că previziunile scriitorului Cornel Cotuțiu despre ,,Nucleul Rodna” (,,Minerva”, nr.71-72-73, Bistrița, 1997), închegarea unui ,,nucleu de referință pentru cultura cultă a zonei”, s-au confirmat. ,,Nucleul Rodna” a gravitat în jurul revistei ,,Rodna Veche”, devenită apoi ,,Cetatea Rodnei”.

   Ca profesor (41 de ani de profesorat în Rodna) de limba și literatura română, Emil Bălăi își expune opiniile despre cultivarea limbii române în rândul elevilor, militează pentru promovarea lecturii acestora, în capitolul ,,Mult e dulce și frumoasă - limba și literatura română.” Profesorul se vrea un ,,Paznic de far” (Geo Bogza) al păstrării și al cultivării ,,limbii moștenite.” Împreună cu soția lui, Rodica Bălăi, ei întreprind demersuri care să asigure ,,comprehensiunea textului literar în gimnaziu”, îndrumă atent și cu har didactic lectura discipolilor din bănci, le prezintă acestora noua ,,Gramatică a limbii române” (2005), alte lucrări normative, indispensabile studierii limbii române. Semnalează elevilor manifestările nocive de ,,mutilare a limbii române”,  prin împestrițarea neologică, de multe ori, nejustificată, prin ,,desantul prețiozității argoului”, convingându-i că ,,Respectul pentru noi înșine ni-l dovedim și prin felul în care prețuim limba strămoșilor noștri.”

Profesorul își demonstrează virtuțile didactice de interpretare a textului literar prin aplicații practice, exemplu edificator fiind studiul ,,Liviu Rebreanu, o viziune a ruralului”. Antrenat în cunoașterea operei rebreniene, va comenta și  volumul ,,De la Ion al Glanetașului la Apostol Bologa. Doi eroi, două destine” (2017), al istoricului literar Sălăuc Horvat (fondator și director executiv al revistei ,,Nord literar”).

   După o prezentare a vieții și activității profesorului Emil Bălăi, de către regretatul Conf. Univ. Dr. Mircea Mureșianu (fostul său elev), capitolul întâi al cărții se deschide cu un grupaj de versuri, poetul fiind autorul volumelor de poezii ,,Îngerul curgerii” (1993) și ,,Suflet – kilometrul zero” (2001). Ele continuă tematica versurilor din volumele semnalate. Descrierea naturii (,,Primăvară”, ,,Plouă în munți”, ,,În umbra munților”) atenuează teama sfârșitului: ,,Și m-aș întoarce în moarte apoi/ ca într-o mirare uitată” (,,Primăvară”), îl coboară pe poet spre fericirile copilăriei: ,,Ne credem copii și râdem de ploi,” (,,Plouă în munți”). Contemplarea naturii este o cale de accedere spre Dumnezeu: ,,surâsul Lui/ anulând singurătățile.” (,,În umbra munților”).  Semnele unei plecări blagiene îl însoțesc permanent: ,,Semne sunt în orice parte/ Ce mă încolțesc spre moarte.” (,,Istov  în sacru”). Poetul se autodefinește mioritic: ,,lacrimă de Dumnezeu/  Încolțită sub Ineu.” (,,Floare-de-colț”). Întâlnim și câteva poezii în care ironia se împletește cu accentele critice la adresa ,,epocii” pe care o traversăm (,,Partidului-stat”, ,,Generații de sacrificiu”).

Poetul, aplecat peste ,,prăpastia din cuvânt” (,,Există un când”) simte suflarea din spate a timpului (,,Cum o mai duc”), trăiește intens ,,șovăiala” care precede așternerea cuvântului scris (,,Să nu mă cutremur”). Două poezii, ,,Semn” și ,,Cerc”, sunt traduse în limba germană. Iubirea (,,Cerc”) și acceptarea împăcării cu sine, sub ochiul divinității (,,Semn”) rămân reazemul continuării creației: ,,Și-mpacă-mă cu semn știut/ Să-mi sting în rădăcini/ căldura.” (,,Semn”).

   În strânsă legătură cu profesiunea lui didactică sunt și articolele: ,,Reflexe istorice, antroponimice, ale principalelor ocupații, ale naturii și ale comunicațiilor în toponimia rodneană”, ,,Nume topice din hotarul localității Rodna Veche, județul Bistrița-Năsăud”, ,,Lexicul minier rodnean – origini și evoluție”. Ele valorifică lucrarea lui de licență ,,Lexicul comunei Rodna Veche”, coordonată de universitarul Romulus Todoran. Concluziile acestor studii confirmă ,,preponderența  numirilor de origine latină în toponimia locală”, dovada  ,,vechimii populației românești pe aceste meleaguri.” Terminologia minieră, foarte bogată, a variat în funcție de ,,originea specialiștilor” în domeniu. Interesante i se par cercetătorului cuvintele derivate și cele compuse, din terminologia minieră, precum și penetrarea numirilor miniere în lexicul comun.

   Cele mai multe pagini îl pun în evidență pe cronicarul și pe istoricul literar Emil Bălăi. ,,Pietre în zidul cetății” prezintă unele personalități rodnene sau alogene, dar care au avut legături puternice cu Rodna. Ion Pop Reteganul ,,poposește cu tot folosul și la școala din Rodna, între anii 1886-1892”, împletind activitatea didactică cu cea de culegător de folclor. Autorul analizează ,,Limba și stilul scrierilor lui Ion Pop Reteganu” pe baza ,,Legendei Beneșului”, culeasă de Ion Pop Reteganul, în Rodna Veche. Elogiază ,,Dicționarul genealogic rodnean, 1690-1990” (2001) al învățătorului Silvestru Leontin Mureșianu, ,,împătimit al arhivelor și al bibliotecilor”, „coborât parcă ,,din stirpea vechilor dascăli iluminiști ardeleni.”, revenind și cu o cronică aplicată despre această lucrare. Îi prefațează  acestuia și volumul ,,Alte file de istorie rodneană” (2004). Cu multă căldură este evocat regretatul  Conf. Univ. Dr., Leontin Mureșianu, ,,figură emblematică a învățământului geografic bistrițean”, fost profesor la Rodna, colaborator  la monografia Rodnei, căruia îi întocmește caracterizarea pentru acordarea titlului de Cetățean de Onoare al comunei Rodna, post-mortem, îi recenzează principala lui lucrare ,,Districtul Grăniceresc Năsăudean (1762-1851). Studiu de geografie istorică” (2001), concluzionând faptul că: ,,pornind din interese proprii imperialilor austrieci, instituția granițelor militare s-a transformat în timp într-o izbândă evidentă a populației românești majoritare de pe meleagurile noastre”.

   Emil Bălăi scrie  în special despre cărțile personalităților originare din Rodna sau care într-un fel sau altul au fost tangente cu Rodna. Profesorului și folcloristului Liviu Păiuș îi sunt dedicate multe pagini. Cronicarul literar este mândru că valorosul folclorist rodnean figurează în ,,Dicționarul etnologilor români.  Autori. Publicații periodice. Mari colecții. Bibliografii. Cronologie” (2006) al lui Iordan Datcu. Recenzorul trece în revistă lucrarea profesorului Liviu Păiuș: ,,Folclorul Văii Rodnei. Partea I” (2002), volum punând în lumină ,,bogăția și arhaicitatea zonei  etnofolclorice a Văii Rodnei.” Interesantă i se pare culegerea ,,Lacrimi și durere.  Folclor din război” (2003), care valorifică scrierile în versuri ale unor soldați rodneni din cele două războaie mondiale, textele fiind recuperate de la familiile acestora. Perseverentul folclorist îi inspiră o altă cronică despre volumul ,,Someș, apă curgătoare. Folclor poetic din Valea Rodnei” (2003). Emil Bălăi recenzează  și reeditarea ,,Poveștilor ardelenești” (2003) ale lui Ion Pop Reteganul, de către Liviu Păiuș, ele fiind însoțite cu ilustrații ale lui Florian Mureșianu, pictor originar din Rodna. Tot Liviu Păiuș, împreună cu Solomia Păiuș, sunt autorii lucrării ,,Istoricul învățământului românesc din Rodna”(2004),  ei  ,,nemurind portretele” a peste 300 de dascăli care ,,au ostenit în școlile din Rodna.” Activitatea folcloristului Liviu Păiuș culminează cu lucrarea ,,Folclorul Țării Năsăudului” (2008), prezentată detaliat de către Emil Bălăi. Un ,,adevărat poem de peste o mie de pagini” (1124) închinat rodnenilor” este ,,Monografia comunei Rodna  Veche” , Ediția a II-a (2014), realizată de același Liviu Păiuș, Emil Bălăi întocmindu-i și caracterizarea necesară  primirii titlului de Cetățean de Onoare al Rodnei. Șirul folcloriștilor este  întregit cu maramureșeanul Pamfil Bilițiu și cu  profesorul  Ioan Poenaru, autorul culegerii de folclor ,,Cine n-are dor  pe luncă”  (2003), în realizarea căreia el și-a antrenat și elevii săi din Lunca Ilvei.

   Emoționate sunt paginile dedicate poetului și pictorului de sub ,,Sfânta Măgură”, Florea Gușă, plecat la ceruri prea devreme, grafica lui ilustrând copertele volumelor de versuri menționate ale lui Emil Bălăi.

   ,,Lecții de viață și de morală creștină” prezintă Conf. Univ. Dr., preotul Octavian Pop, rodnean de origine, în volumul ,,Lumină pentru suflet. Meditații” (2004).

   Emil Bălăi este încântat de lucrarea preotului Ilie Pioraș, ,,Memorandistul Gherasim Domide. Protopop al Bistriței” (2017), acesta fiind membru al delegației care a prezentat la Curtea imperială de la Viena, în 1892, un Memorandum al românilor transilvăneni, fiind condamnat apoi de autoritățile maghiare la doi ani și jumătate de închisoare.

Același preot Ilie Pioraș va evoca în lucrarea ,,Alexandru Baba (1893-1967). Protopop-vicar în slujba Bisericii și a neamului” (2014), ,,un vrednic misionar al BOR”, după ce în studiul  precedentă l-a descris  pe protopopul greco-catolic din Bistrița, Gherasim Domide

    Când scrie despre cărțile de versuri ale prietenilor săi, Emil Bălăi se simte în largul lui. Recenzează volumele preoților – poeți Florin George Moldovan, (profesor de religie la Rodna), ,,Înger bolnav”, și cartea ,,Miercurea pe dinăuntru” (2006), a preotului din Lunca Ilvei, Vasile Cihărean.

   Fostului contabil-șef de la IPEG Rodna, Ioan Cărășel, i se comentează volumele ,,Roua din cerneală” (2006) și ,,Pelerin printre stânci” (2012). Optând pentru structura tradițională a poeziei, acesta își afirmă cu tărie și mândrie obârșia lui de moț, îl evocă deseori pe Avram Iancu, eroul lui preferat. ,,Un poet al Cuvântului” este regretatul profesor de religie, măiereanul Sandu Al. Rațiu, poet publicist , prozator, autorul volumului ,,Arcadele timpului” (2015). Și el preferă structura clasică a poeziei, își consideră cuvintele poemelor sale, fragmente din  ,,cuvântul tuturor începuturilor”.

Măiereanul Lazăr Avram(volumul ,,Dincolo de semne”, 2017) îmbină o profesiune  științifică cu poezia, ancorând liric prin intermediul amintirilor spre edenul copilăriei.

   Medicul stomatolog Grig Turda (volumul ,,Peregrin la fântână”,( 2018), într-un ,,limbaj firesc și natural”, evocă vârsta copilăriei, dedicându-le poeme  Fecioarei Marie și lui Isus Cristos.

   Emil Bălăi scrie și despre cărțile  profesorului de istorie, rodneanul Ioan I. Bureacă: ,,1918-2018 – Centenarul Întregirii Neamului și a României Mari” (2018) și ,,Unitatea – Întregirea Neamului Românesc – Doriri Cardinale ale Românilor” (2015).

   Profesorul Emil Bălăi se bucură de ascensiunea profesională a foștilor săi elevi. Gabriela Violeta Domide îl invită la susținerea tezei sale de doctorat în domeniul filologiei.

   Între evocarea pe care i-o face Mircea Mureșianu (,,În loc de CUVÂNT ÎNAINTE”) și postfața, un interviu realizat de Gherasim Solovestru Domide, redactorul cărții,  se derulează conținutul volumului ,,Lacrimi și aripi”, el expunându-ne ipostazele personalității lui Emil Bălăi de: profesor, poet, istoric și critic literar, eseist, publicist.

   Cartea ,,Lacrimi și aripi”,după propria mărturisire, sugerează ,,și suferința pentru greutățile inerente traiului pământesc, dar și nădejdea în mai binele posibil întotdeauna prin strădanie, prin efort necontenit în toate ale vieții.” Ea este și un elogiu ,,adus limbii române și slujitorilor ei”, o înfrângere a stării ,,de provincie” a ,,dascălului de țară”. El confirmă ceea ce afirma despre profesorul Ion Poenar din Lunca Ilvei, că și în mediul rural ,,trăiesc și muncesc și astăzi cărturari autentici, intelectuali de înaltă ținută culturală și umană”, vrednici urmași, continuatori demni ai suflului iluminist al Școlii Ardelene.

 

                                                                                                                 Ion Radu Zăgreanu

 

.