Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării sau al
unei agresiuni bruște și inexplicabile a Rusiei, ci al unei politici deliberate
a SUA al cărei scop final este hegemonia mondială.
Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Germania vor
livra tancuri grele Ucrainei, precum și Finlandei, Poloniei și Spaniei, 125 de
tancuri – un număr cu mult sub cele 300 de tancuri solicitate de generalul
ucrainean Valeri Zaluzhny în timpul interviului cu „The Economist” în decembrie
anul trecut. Dacă adăugăm la aceasta faptul că Leopard 2 germane vor fi livrate
doar în trei-patru luni, că cele americane Abrams vor trebui să fie fabricate
pentru a fi livrate într-un an[1], că pregătirea echipajelor este o întrebare
crucială în opinia generalului. Mark Milley, șeful Statului Major al Forțelor
Armate Americane, și că întreținerea acestui echipament necesită personal
calificat, după cum a explicat Scott Ritter [2], fostul serviciu secret
american, este permis să ne întrebăm care va fi impactul real al acestor
tancuri care vor fi în cantitate insuficientă și fără suport aerian[3].
Prin admiterea generalului Erich Vad, fost consilier militar
al Angelei Merkel, nici 100 de tancuri Leopard 2 nu ar schimba situația
militară. Colonelul Douglas Macgregor, fost consilier al Pentagonului, declară
la rândul său, după ce a amintit de superioritatea militară a Rusiei, că:
„Ucraina este pe punctul de a trăi un război de o amploare pe care nu o mai
cunoaștem din 1945”[5]. Dacă Rusia lansează campania pe care o pregătește de
câteva luni în următoarele săptămâni dacă tancurile promise sunt sau nu gata de
luptă, victoria sa este asigurată. Liderii occidentali știu asta. Prin urmare,
este permis să facem următoarea ipoteză: aceste livrări sunt o operațiune
mediatică menită să convingă popoarele occidentale că guvernele lor au făcut
totul pentru a veni în ajutorul Ucrainei. Washingtonul și Londra își camuflează
astfel eșecul. Ucraina va dispărea apoi din mass-media pentru a fi înlocuită de
China, de scopurile ei expansioniste sau de tratamentul aplicat asupra
uigurilor. Aceasta este aceiași politica mediatică aplicată după retragerea
umilitoare din Kabul. Peste noapte, Afganistanul a dispărut de pe scena
internațională. La fel va fi și pentru Kiev.
În acest război, al cărui scop este slăbirea Rusiei,
propaganda a jucat un rol foarte important. În noiembrie-decembrie 2021
europenii și americanii au fost supuși unei tensiuni mediatice
excepționale[6.7], deși Moscova a încercat în zadar să convingă Washingtonul să
ajungă la un acord pentru a evita războiul. Această propagandă extraordinară
determină națiunile europene să accepte măsuri contrare intereselor lor
fundamentale!…
Pierre de Gaulle[8], nepotul generalului, s-a pronunțat
împotriva acestei absurdități. Emmanuel Todd[9], în cadrul unei conferințe la
„Sciences Po Bordeaux”, a amintit că atacată în această afacere a fost Rusia
printr-o extindere nejustificată a NATO care plasează rachete americane la
granițele Rusiei la șapte minute de Moscova[10]. De reținut este că analiza sa
este similară cu cea a lui John Mearsheimer, profesor la Universitatea din
Chicago. „Corporația Rand” – think-tank-ul Pentagonului – nu ascunde dorința sa
de a vedea Statele Unite să își reevalueze politica față de Ucraina și Rusia
pentru a ajunge la un acord de pace.
Acesta este un regres pentru Statele Unite – un regres care
condamnă o politică externă pe care neoconservatorii au urmat-o de când au
preluat controlul asupra acesteia în anii 1990. Deci nu escaladarea este în
discuție în această afacere, așa cum se tem unii, ci de mistificarea. Acestea
fiind spuse, ofensiva rusă nu va pune capăt războiului din Ucraina. În ciuda
avertismentelor de la Rand Corporation, Washingtonul nu a terminat cu visele
sale de hegemonia mondială. Aceste vise se vor estompa asemenea momentului în
care neoconservatorii lui George Bush Sr. numiți „ciudații de la subsol”
părăseau Casa Albă.
Autor: Jean-Luc Baslé
Sursa: art-emis.ro
Notă – Jean-Luc Baslé este fost vicepreședinte al
„Citigroup”, absolvent al Universității Columbia și al Universității Princeton.
El este autorul cărții „Va supraviețui euro?”.
Aranjament grafic – I.M.
—————————–
[1] How Biden reluctantly agreed to send tanks to Ukraine,
New York Times, 27 janvier 2023
[2] The nightmare of NATO equipment being sent to Ukraine,
24 janvier 2023.
[3] Il est intéressant de noter que le président Zelenski à
demander aux Américains de lui fournir des F-16 – avions de chasse – alors que
des Fairchild – avions d’attaque au sol – seraient plus appropriés en soutien
des charschars occidentaux.
[4] Erich Vad: What are the war aims?
[5] Ukraine: Is the Hammer About to Fall? 19 janvier 2023.
[6] Le brouhaha médiatique autour de l’Ukraine est une
guerre de diversion, 2 février 2022
[7] Erich Vad: What are the war aims?
[8] Peut-on séparer la France de la Russie ? Décembre 2022.
[9] Crise de la société occidentale et guerre en Ukraine, 9
décembre 2022.
[10] Cette expansion était aussi immorale puisqu’elle
reniait l’engagement donné par James Baker, ministre des affaires étrangère de
George Bush, à Michail Gorbatchev « de ne pas avancer l’OTAN d’un pouce à l’est
de la frontière allemande ». Lire : How America double-crossed Russia and
shamed the West. 9 septembre 2001.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu