Speranțele noastre au fost enorme. Tineau mai degrabă de visele copiilor.
Ne așteptam să întîlnim o Naționlă a Belgiei care a jucat cu Slovacia și ne-am trezit cu Belgia de pe locul trei în clasamentul FIFA, o echipă gata să lupte cu Argentina şi cu Brazilia.
De cum arătau fețele jucătorilor români în clipele de așteptare pe tunelul de intrare pe teren s-a văzut că ne temem, că nu miroase a sărbătoare. Şi nici n-a fost.
Am ratat cam multe mingi care țineau de abc-ul jocului. Noi puneam stopuri pentru ca mingea să ajungă la belgieni. Şi am pasat tot la ei. Ei și cînd loveau prost aveau noroc și se trezeau cu mingile înapoi, ca pe tavă.
Cînd este să nu ai noroc și să nu-ți iasă nimic, îți rupi o mînă și în biserică.
Belgia a fost cu mult peste Belgia la care ne așteptam, iar noi, cu tot puhoiul de români entuziaști și cîntăreți, am jucat cu mult sub ce-am fi putut arăta.
Numai ratările lui Man și Mihăilă sunt semne că mai putem spera.
Cornel Nistorescu, cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu