Oglinda sărată

Ieri, pentru prima dată anul acesta, am mers să-mi înmoi reumatismul în oglinda apei sărate din Ostrovenii Râmnicului.

Știu de mult că apa sărată face bine, îmi face bine.

Iată câteva beneficii ale ei, beneficii după care alerg și eu.

Citez:

-Întărirește sistemul imunitar...

-Stimulează circulați sangvină...

-Reechilibrează emoțional...

-Ușurează afecțiunile respiratorii...

-Reduce durerile articulare...

-Scade durerile musculare...

-Atenuează afecțiunile pielii...

-Contribuie la catifelarea pielii.

Așadar hai să dăm fuga după sănătate în oglinzi de apă sărată.

Dorul facerii de bine m-a făcut să merg și azi la ștrandul Ostroveni să mă înmoi în oglinda apei doldora de sare și soare.

Acest ștrand de apă sărată își are originea-n jalea comunismului atroce și feroce pe care mulți îl regretă.

„Ce bine era când era rău”, sun cei sătui de acea perioadă, dar și de aceasta de acum!

Un fost Prim Secretar pe nume de Coman a făcut foarte multe pentru orașul de sub „Sprânceana Coziei”, ceea ce iubiții aleși de după lovitura de stat ateistă nu sunt în stare nici să văruiască.

Ștrandul cu apă sărată din Ostroveni își trage originile din acea perioadă. În oglinda lui multă lume s-a făcut bine.

Soarele urcă tot mai sus și frige rău.

Termometrele indică 40 de grade, sarea muncește din greu și bolile fug care-ncotro.

Până și gândurile se odihnesc pe oglinda bălții sărate.

Unul de-al meu, cel mai năzbâtic și obraznic (cine nu are un gând nebun?) a țâșnit la o doamnă superbă cu sâni migdalați tipul „gușă de curcan”.

Când îi făceam câte-un semn discret să fie cuminte, ori să vină acasă, scotea limba la mine și se culca pe sfârc iar cu picioarele patina pe oglinda apei calde și foarte sărate.

Mereu am spus că ăsta nu este sănătos la cap.

Domnule, ăsta nu se uită că am și eu o vârstă, mă face de râsul lumii.

Și nu de puține ori m-a făcut de râs.

Celelalte gânduri, libere și ele, patinau pe oglinda doldora de sare binefăcătoare de la Ocnele Mari printre sâni de tot felul și coapse rebele.

Tot alergând după gânduri, se făcuse vremea să mergem acasă. Soarele începe să clipească, să se dea jos de pe coamele de case, să se clătească-n ape dulci ori sărate și-ntr-un asfințit să meargă să-și caute surioara, Luna.

Pa mine azi, soarele și apa m-au însemnat profund.

Și mâine este o altă zi.

 

Puiu Răducan

23062024-B. Olănești