Am zidit aroma de tei
în zâmbetul tău
încă multe veacuri în
sărutul de catifea al unui bob de rouă.
Te voi pune temelie în șoaptele
neculese
ale celor mai frumoase
amintiri adunate în cununa
gândului netrist
și te voi îmbrățișa printre
clipe
pentru a mai păstra un anotimp
din iubirea de fecioară...
Am întrebat busuiocul
pus cunună lângă suflet
dacă îmi ești sărut și zâmbet
sau doar amintirea zorilor?
Mi-a răspuns ecoul unui
zbor de poveste bucuros
că încă mai aude glasul clopotului
vestitorul dimineții
- oare, unde să scriu,
cu litere de adevăr,
cât de mult însemnă iubirea ta!
Și, se făcu, dimineață!
Dimineață timpului nostru
pentru încă două veacuri
în care îmi doresc să îți sărut
șoaptele neculese
privirile cu zâmbet
amintirile cu aroma de timp-împreună...
VASILE BELE,
Chiuzbaia, 23.06.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu