Poesis - Daniel CHEREJI

 

COPII ŞI PĂRINŢI

Copiii mei sunt dar ceresc

Daţi de Cel sfânt spre-ncredinţare

Ca în iubire eu să-i cresc

Cu scop de-aduce Lui onoare.

Copiii nu sunt accident

Şi nici doar plasmă, muşchi şi oase,

Ci-a Lui suflare, permanent

A dat valoare existenţei noastre.

Eu sunt dator să-i îngrijesc

Mai mult decât o fac cu mine;

Părinţii buni cu drag jertfesc

Cum nimeni n-ar putea mai bine.

Părinţii-s dascălii perfecţi,

Odraslele născute să înveţe

Nu teorii doar scrise pe pereţi,

Ci pilde vii, apoi urmate de poveţe.

E vrerea Celui sfânt aşa:

Copiii au pe mama şi pe tata

De vrei să-i furi sau cumpăra

Înseamnă că-i distrusă casa.

Nu e confort şi lux mai bun

Decât o caldă-mbrăţişare,

Să-l legeni tu, să-l culci la sân:

Aceasta-i pentru el nevoia cea mai mare.

Când vezi copii cu-a lor părinţi

Uniţi în dulce armonie

Cei mari sunt regi, cei mici sunt prinţi

Iar casa un regat de fericire.