Genunchiul boului înaintează melodios
prin lumina amiezii,
țăranul, alături, pășind gânditor
la cum va intra gunoiul de grajd
în mustul zăpezii...
Așa se așterne o pace când trece
truditul car cu boi,
istoria neamului parcă o duce
din moși, din strămoși, din deal și răscruce
până la pământurile noastre
din Luncă și Zăvoi...
Miroase în lume a ars, a răzvrătire-
s-a trecut peste fire...
prea fără sudoare se-mbuibă unii azi,
mâniind pe Stăpânul omului și-al gliei –
peste vreme și mall-urile vor deveni
doar amintire...
Genunchiul boului înaintează melodios
până la marginea zării,
în toate e un pic de rațiune avocățească –
nu are nimeni dreptate să judece azi
decât țăranul care poartă gunoi ca să hrănească
țărâna Țării.
Baden / Septembrie / 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu