Poeta Ionela Amalia Sima construiește un univers liric floral original în volumul de poezii „Floare albastră”, editura „Armonii culturale”Adjud, editor Gheorghe Stroia, montaj copertă George-Nicolae Stroia, tehnoredactare și corectură autoarea Ionela Amalia Sima.
Autoarea este o poetă contemporană din Baia Mare
(născută la Suciu de Sus), remarcată în mediul cultural maramureșean prin
activitatea sa literară și participarea la cenacluri locale și lansări de
carte, inclusiv la Liga scriitorilor din Cluj Napoca. S-a afirmat prin volumele
de poezie „Floare albastră” și „Oglinda sufletului”, volume care evidențiază o
sensibilitate aparte și o preocupare constantă pentru universul interior al ființei.
Actualmente profesează în calitate de psiholog școlar la Școala Gimnazială
Mireșu Mare iar profesia aleasă îi vine
ca o mănușă, fiind implicată trupește și sufletește în multe proiecte care
se derulează în școală.
Volumul debutează cu poezia „Floare albastră”
(care-i dă și titlul volumului) și reprezintă „Ars poetica” autoarei. Tema
centrală este frumusețea idealizată a naturii și legătura ei cu universul
interior al eului liric. Floarea devine simbol al purității, al iubirii
spirituale și al aspirației către perfecțiune. Titlul poeziei pune în relație
două culori fundamentale: alb și albastru. Albul simbolizează puritatea și
lumina iar albastru infinitul și cerul senin. Eul liric este contemplativ și
admirativ. Am remarcat implicarea afectivă prin utilizarea pronumelui personal
și a verbelor la persoana I: „eu văd”, „îmi colindă”, „aș vrea”. Motivele
poetice sunt multiple: floarea – simbol al frumuseții și fragilității; luna –
simbol al misterului și luminii interioare; parfumul – simbol al sensibilității
feminine și al visării; paradisul – idealul absolut, regenerare spirituală;
culoarea verde – renaștere, viață, speranță; lotusul – puritate. Prin imagini
delicate, muzicalitate și expresivitate, poezia „Floare albastră” creează o
atmosferă plăcută cititorului, de visare și contemplare: „Floare albă,
floare-albastră/ Ce mândră crești tu la fereastră/ În ochii tăi eu văd doar
luna,/ Cu-a ei culoare luminoasă./ Parfumul tău în vânt se-alintă/ E un parfum
de dulce vis/ ce gândurile îmi colindă,/ Ducându-mă în paradis./ floare
albastră, purpurie/ Ești ca un drum pe care merg/ Să întâlnesc culoarea albă,/
A lotusului pe pământ./ Floare albastră, floare albă/ Aș vrea mereu să-mi fiți
în gând/ Să pot amesteca culoarea/ De verde-aprins pe-acest pământ.”
Universul liric al poetei Ionela Amalia Sima se
conturează printr-o diversitate tematică și afectivă, reunind poezii precum Prezentul viitor, O viață de-o zi, Zâna
soarelui, Iubire nocturnă, Iubirea timpului pierdut, Copacul, Pasiunea
valsului, Dorințe, Buburuza, Trecut și prezent, Parfum de flori, Șoapta
chemării, Anotimpurile, Noapte albă, Chip în oglindă, Ceață densă, Ascultă,
iubito, Spini de trandafiri, Zâmbet ștrengar, Cântec de leagăn, Ziua neagră,
Constelație, Contestație, Spic de grâu, Suflet rupt din rai și Furtuna din
iubire. Aceste poezii surprind, în esență, marile coordonate ale existenței
umane: iubirea, timpul, natura, dorul, suferința și speranța. Poezia Ionelei
Amalia Sima oscilează între sensibilitatea confesivă și reflecția asupra
destinului, construind imagini poetice în care trecutul și prezentul se
întâlnesc, iar sentimentele capătă profunzime, intensitate și originalitate.
Natura devine adesea simbol al stărilor interioare, iar iubirea apare ca forță
vitală, uneori luminoasă, alteori frământată de nostalgie și zbucium, ca-n
poezia „Dorințe”: „Vreau nopțile pline de soare/Și zile cu cer plin de
stele,/Să pot să privesc înspre ape/Ce ploaia aduce cu ele./Vreau florile să
îmi zâmbească/Agale să merg printre ele/Şi vise să mi se-împlinească/În zâmbet
de flori şi durere./Dorinţe-nesaţ am în minte/Cu mâna să prind puf de aur,/Şi
umbre de albă lumină/Al stelelor mii dintre astre./Dorinţe în gând sunt
ascunse/Pe vuiet de vânt şi de ape/Coboară în fulger cu ele/O rază albastră,
pe-o barcă./Aştept să se-aşeze lumina,/Şi soarele după coline/privesc cu nesaţ
înspre stele,/Şi gând nebunesc de iubire./Iubire, cu nopţile albe/Şi zilele
pline de stele,/Să pot să privesc înspre ape/Ce ploaia aduce cu ele.”
Poeta Ionela Amalia Sima scrie și creează o serie de
poezii cu teme dintre cele mai variate, inspirate din natură, iubire
mărturisită și împărtășită, trăiri interioare și spirituale. Aș menționa
titlurile: „Echilibru naturii”, „Zâna
soarelui”, „Iubire nocturnă”, „Copacul”, „Pasiunea valsului”, „Dorințe”, „Buburuza”,
„Parfum de flori”, „Anotimpurile”, „Scântei de iubire”, „Luna plină”, „Gânduri
și raze”, „Dor de tine”, „Ceață deasă”, „Spini de trandafiri”, „Perdea din
ploaie”, „Jocul îngerilor”, „Valuri de argint”, „Ziua neagră”, „Nectar din
soare”, „Trăiesc în transă”, „Tăcerea vorbelor”, „Spic de grâu”, „Furtuna din
iubire”. Prin această varietate de teme și motive, lirica Ionelei Amalia
Sima evidențiază o sensibilitate aparte și o preocupare constantă pentru
explorarea universului interior și a relației omului cu timpul și cu lumea
înconjurătoare.
„Ars poetica” pentru poeta lăpușeană este după
părerea mea „Miracolul poeziei”, o poezie armonioasă și definitorie pentru
Ionela Amalia Sima, care vorbește despre esența și puterea poeziei. Mesajului
transmis este acela că poezia este un miracol transmis prin veacuri de mari
poeți, un cântec în armonie care ne aduce bucurie, este dorul exprimat prin
cuvinte adresate celor dragi, este o manifestare de puritate și tandrețe, este
o joacă vie, plină de ritm. Atunci când înțelegem ce vrem să transmitem în
poezie și o trăim cu pasiune, cuvintele curg natural și aduc vise și amintiri
pline de iubire. Poezia provoacă o stare specială, fiindcă aceasta împletește
focul și apa, creând o poveste miraculoasă care ne ajută să trecem peste
tristețile și durerile cotidiene. Poezia este o floare în culori vibrante care
ne încărcă sufletul, un val blând de apă ce se sărută cu luna și marea în
amurg. În esență, poezia devine o experiență profundă și vindecătoare, un
limbaj universal al sufletului care ne leagă de ceilalți și de noi înșine. Mai
jos, vom transcrie cele unsprezece strofe, ca să nu ciuntesc din frumusețea
mesajului transmis: „Poezia e-un miracol/
Dacă vrei să o înțelegi,/ Și-i transmisă printre veacuri/ De ai noștri mari poeți.//
Poezia este cântec/ În acord de-o armonie,/ Ce ne-îndeamnă printre slove/ Să-o
citim cu bucurie.// Poezia este dorul/ Ce îl scriem prin cuvinte,/ Către
oamenii dragi nouă/ Să-l citească printre rânduri.// Puritate și tandrețe/ Vals
și horă este-n joc,/ Când citim o poezie/ Nu vom rezista pe loc.// Dacă știm ce
vrem a spune/ Printre rânduri și culori,/ Poezia e-o minune/ Și-o citim cu mare
foc.// Vorbele vin de la sine/ Și visăm la amintiri,/ Ce cu drag le scrie mâna/
În catrene de iubiri./ Poezie, gânduri, strofe/ Dacă vrem să le citim,/ Vom
simți o nebunie/ Print-un cer cu stele plin.// Foc și apă se-împletește/
Printre rândurile scrise,/ Poezia e-o poveste/ Dar final la ea nu este.// Dacă
viața este tristă/ Prin dureri și piedici dure,/ De citim o poezie/ Nu simțim
decât ce spune.// Poezia este floarea/ Ce-n petale moi se îmbracă,/ În culori
aprinse-n stele/ Ce în suflet se încarcă.// Val de apă-i poezia/ Cu-a lui
tăcere blândă,/ Ce-n amurgul serii sfinte/ Luna, marea o sărută.”
Poezia Ionelei Amalia Sima se înscrie în registrul
liric confesiv și reflexiv, explorând teme și motive diverse precum natura, iubirea,
trecerea timpului, fragilitatea sufletului și căutarea de sine. Versurile sale
se disting prin originalitate, sinceritate, emoție și imagini poetice
sugestive, construind o punte între experiența personală și trăirea universală.
De altfel, editorul Gheorghe A. Stroia, pe coperta
ultimă, scrie despre poezia ei: „Versul tău/ înseamnă culoare,/ e visul de
noapte,/ gol și flămând,/ în el se aude/ angelica strană,/ glasul iubirii/
se-aude cântând”.
În concluzie, prin prezența activă în viața
culturală locală, prin publicarea acestor volume (patru, după știința mea),
Ionela Amalia Sima contribuie la consolidarea peisajului literar contemporan
din Nord, aducând în prim-plan o voce poetică feminină, autentică și valoroasă. Așteptăm cu interes cel de-al cincilea volum. Felicitări!
Gelu
Dragoș, UZPR
Super
RăspundețiȘtergere