Pensia e o țeapă

Da. Am spus-o. Și nu o spun eu primul. O aud tot mai des de la oameni care muncesc pe bune.

De la instalatori, de la asistente, de la IT-iști. Toți fac același calcul simplu și le iese aceeași concluzie.

Care e planul tău pentru când o să fii bătrân?

Să te plimbi prin Veneția? Să joci golf? Să te bucuri de „anii de aur”?

Hai să vorbim pe șleau, că ne-au mințit frumos 30 de ani.

Planul pe care ni l-au vândut părinții, școala și statul e cea mai proastă afacere din istoria României:

Îți iei cei mai buni 40 de ani din viață. Când ai energie, când arăți bine, când te țin genunchii și mintea e ascuțită.

Îi vinzi pe bucăți. Pentru șefi, pentru deadline-uri inventate, pentru rate.

Și ce primești la schimb?

„Libertate” la 65 de ani. Când singura ta aventură e drumul până la farmacie cu rețeta compensată. Când adormi pe canapea înainte să înceapă filmul.

E ca și cum ți-ai cumpăra o decapotabilă la 70 de ani. Arată bine în parcare. Dar dacă o pornești, te trage curentul la șale și nu te mai poți da jos de la volan.

Practic, cineva ți-a propus: „Dă-mi tot timpul tău ACUM, când e valoros. Ți-l dau eu ÎNAPOI CÂND NU MAI AI CE FACE CU EL.”

Dacă ți-ar propune asta un vecin, i-ai trânti ușa în nas. Când ți-o propune statul, îi zici „mulțumesc”.

Sună a țeapă, nu?

Și atunci, ce facem? Că nu e despre a nu mai munci. E despre a nu mai fi prost.

C.L.