NU TE VA ÎNTREBA NICIODATĂ CE ȘI CINE EȘTI...
Prin faptul că cineva folosind doar 100 cuvinte
îmbinate cu stil poetic, talent și originalitate, remarcabile a scris mai multe
poezii, se poate numi poet, nu dumneata care deși cunoști toată gramatica, prin
care te exprimi în complexe moduri, relatând despre X și Y că ce și cum a
scris, fără să alcătuiești nici măcar o poezie în viața dumitale, nu te poți
numi poet. Însă din aceste aspecte se propagă la unii invidia, însă talentul
vine de la Dumnezeu, nu de la oameni, vine direct în gândul scriitorului, nu
prin intermediari.
Muza nu vine după cum ești pregătit într-o anumită
profesie, că ai ocupat o funcție înaltă într-un anumit obiectiv și că vei
spune: „Acum va veni muza la mine pentru că sunt președinte într-o mare unitate
sau ofițer de rang înalt ori profesor universitar, doctor, medic primar, preot plus că
mai am și alte funcții. Dacă ar fi așa, toți cei poziționați pe funcțiile
menționate mai sus s-ar declara poeți. Însă muza nu vine cum dai comandă la
ospătar să-ți aducă pe tavă un anumit meniu, ci prin ceea ce ai fost pregătit
de destin până atunci, în încercări de viață, la câștiguri sau pierderi, la
bucurie sau tristețe, la iubire sau ură, în compania cuiva sau în singurătate.
După toate acestea, fie în copilărie sau la vârstă înaintată, muza nu te întreabă
câți ani ai, nici ce statut ai în viață. Că ești abia trecut de vârsta
majoratului, „funcționăraș” de duzină, director, lucrător la lopată sau general
de armată, agricultor, funcționar de rang înalt, tâmplar sau profesor
universitar, În fața muzei nu trebuie să te impacientezi că ce și cine ești. Nu
te va întreba niciodată asta. Dacă ești alesul ei prin ce ai trecut în viață,
poți alcătui o capodoperă doar prin ce vezi mergând pe stradă, doar prin 100
cuvinte sau mai puține îmbinate prin stil poetic remarcabil și originalitate.
Nu are nevoie de mai multe, când dorește să constituie prin dumneata un nou
stil, un nou curent literar. Prin ce dorește muza să scrii devii poet, prin
stil propriu, nu prin ce au scris alții.
Ce au scris alții e treaba lor, nu e creația
dumitale. Restul este poveste.
Vasile Dan MARCHIȘ
poet, eseist, editorialist, publicist, fondatorul revistelor „Izvoare codrene”& „Sintagme codrene”

Incultului Vedem, cu dedicatie
RăspundețiȘtergereCine cartea o iubește,
Și cuvântul îl cinstește,
Să deschidă cu folos
Sintagme, număr luminos.
Hai, citiți cu drag și spor,
Să crească-al culturii dor,
Că prin slovă și prin carte
Ne păstrăm mereu aproape!
Hui, măi! Hui măi, Ha, ha, ha!
Mare veselie mare, ui măi!
Iar mă pun de tropotesc
Și vecinii-mbolnăvesc!
Frunză verde de cicoare,
Mândră-i viața la izvoare.
Foaie verde de stejar,
Eu la Codru-s gospodar!
Faină poză ți-ai tras Marchișule! Ai retușat-o? O pui pe noua carte-maculatură?
RăspundețiȘtergereNu ești un "cerșetor literar" , vorba ta, dar la cine te referi că este cerșetor, măi nesimțitule și defăimător fără scrupule, când mie mi-a scris personal distinsa scriitoare Valeria Bilț să -i trimit versuri pentru revista ASTRA LĂPUȘEANĂ. Plus de asta am primit mesaje de la alte 7 reviste, cu mențiunea să trimit materiale pentru a fi publicate în numele lor viitoare. Așa că nu are rost să te consumi tot publicând materiale scrise de mine, la care le tot pui titluri indecente, înafara celor scrise de mine, că nu interesează pe nimeni. Sutele de colaboratori pe care îi am nu-ți bagă în seamă atitudinea ta de defăimător.
ȘtergereBălăul nordului, fain fecior dar sclipeste des din ochi si-i tare lenes. Cauta tot timpul umbra si odihna!
Ștergere