joi, 4 iunie 2026

Legalizarea prostitutiei in Romania? (II)

 

June 4,  2026

LEGALIZAREA PROSTITUTIEI (II)

Miscarea pro-viata si pro-familie din Romania nu a ramas indiferenta la incercarile de legalizare a prostitutiei despre care am scris acum o saptamina. (Apropo: proiectul legislativ a fost respins) Pro-Vita Bucuresti si Alianta Familiilor din Romania au inregistrat un document comun in Senatul Romaniei expunind motive bine concepute pentru respingere. Cu acest prilej, cele doua organizatii au emis comunicatul urmator:

***

PRO VITA București și Alianța Familiilor din România au remis Comisiilor de specialitate ale Parlamentului României un Memoriu privitor la inițiativa legislativă intitulată „Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecţia activităţilor de natură sexuală”, care are în vedere, în fapt, legiferarea prostituției în România.

Semnatarele au arătat că reglementarea, astfel cum este propusă, a „activităților de natură sexuală” este incompatibilă cu demnitatea umană și drepturile fundamentale ale omului, contravine mai multor obligații internaționale asumate de România și totodată contravine unor principii consacrate de Constituția României. Ca atare, ea trebuie respinsă sau retrasă din circuitul legislativ.

Prostituția, se arată în Memoriu, constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea ființei umane, la eșecul civilizației; ea aduce atingere vieții sociale, iar, prin modul nenatural de manifestare, contrar vieții de familie, lezează valorile fundamentale ale acesteia. Legiferarea acesteia nu poate fi în niciun fel în interesul statului, al individului sau al comunității. PRO VITA București și Alianța Familiilor din România au înaintat, totodată, împreună cu Memoriul o analiză a „modelului aboliționist” de reglementare a prostituției, de la care în opinia acestora ar putea fi pornite încercările viitoare de combatere a fenomenului.            

                          MEMORIUL PRO-VITA SI AFR

PUNCT DE VEDERE: Referitor la Propunerea legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecţia activităţilor de natură sexuală (L161/2026, Senat)

Domnule preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului,

Subscrisele Asociația PRO VITA Bucureşti și Alianța Familiilor din România sunt organizații independente, care își propun promovarea valorilor familiei precum și protecția libertății religioase, prin educație, advocacy și asistență umanitară. Ne numărăm printre organizațiile consultate în procesul legislativ intern și am intervenit în diverse litigii pe lângă instanțele naționale sau internaționale, inclusiv pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Vă mulțumim pentru oportunitatea de a formula prezentul punct de vedere referitor la inițiativa legislativă „Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecția activităților de natură sexuală” și înregistrată la Senat sub nr. L161/2026.

Dintru început observăm că soluția legislativă promovată ignoră obligațiile ce revin României prin aderarea la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii altuia și la Protocolul de încheiere al acesteia, adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 decembrie 1949, transpuse în dreptul intern prin Decretul nr. 482/1954.

Observăm că, în conformitate cu art. 25 din Convenție, denunțarea unei convenții de către o parte nu poate fi făcută decât printr-o notificare scrisă, adresată Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, denunțarea urmând să intre în vigoare, pentru partea interesată, la un an după data la care ea a fost primită de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite. Totodată, potrivit art. 34 alin.(1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, încetarea valabilității unui tratat urmează procedura prevăzută pentru intrarea în vigoare a acestuia. Niciuna dintre aceste condiții nu a fost, în prealabil, îndeplinită, ca atare obligațiile rezultate ca stat-parte la Convenție sunt în vigoare.

Constitutia Romaniei

Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituția României,

„România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”.

Considerăm că prin legalizarea prostituției se lezează, pe de o parte, valoarea consacrată constituțional a demnității umane prin promovarea promiscuității sexuale, iar, pe de altă parte, libera dezvoltare a personalității, printr-o formă de sclavagism modern. În același sens, amintita Convenție ONU din 1949 este explicită în sensul încercării de limitare a acestui flagel, considerând că prostituția și relele care o însoțesc, printre care traficul cu ființe umane, sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, familiei și comunității.

În acelaşi context, legalizarea prostituției trebuia analizată şi din prisma necesității respectării principiilor altor instrumente foarte importante în domeniul drepturilor omului, precum:

Convenția din 1979 asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei;

Protocolul de la Palermo din anul 2000 privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate;

Convenția pentru Drepturile Copilului și Protocolul adițional;

Convenția europeană privind lupta contra traficului de ființe umane;

Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale;

Pactul Internațional privind drepturile civile și politice;

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Contraventii ale conventiilor internationale

Din conținutul propunerii legislative rezultă că inițiatorii nu au respectat în niciun fel obligația ce le revine, potrivit prevederilor art. 7 alin. (31) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, de a efectua evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit propunerii legislative, „activitățile de natură sexuală” ar urma să se desfășoare independent, ca persoană fizică autorizată, ceea ce ar presupune încheierea unor acte juridice civile. În legătură cu aceasta, menționăm că legislația care reglementează cauza actului juridic civil, drept condiție de fond esențială de validitate, alături de capacitate, consimțământ și obiect, stipulează că aceasta (cauza) trebuie să îndeplinească următoarele condiții în mod cumulativ: să existe, să fie licită şi să fie morală. Referitor la această ultimă condiție, art. 1236 din actualul Cod civil prevede că o cauză este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice, și că este imorală atunci când este contrară bunelor moravuri.

Contraventia moralitatii naturale

Morala publică și bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constituția României. Considerăm de domeniul evidenței că soluția legislativă promovată încalcă aceste principii.

Dispozițiile art. 213 din Legea nr. 286/2009 - Codul penal reglementează infracțiunea de proxenetism în sensul următor:

„(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”

„(4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.”

Referitor la acest aspect, menționăm că valorile sociale care constituie obiectul infracțiunii și, totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmărește să o realizeze prin incriminarea și sancționarea penală a prostituției, sunt relațiile sociale ce privesc conviețuirea socială, care sunt condiționate de comportamentul normal al oamenilor în ceea ce privește intimitatea în viața sexuală și, implicit, bunele moravuri.

În același sens, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 108/1995) statuează expres că:

„Interzicerea explicită prin Constituție a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligă pe legiuitor să elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri și apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei (...). Reglementările din dreptul nostru intern cu privire la recunoașterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea și la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanță cu reglementările cuprinse în tratatele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd că drepturile și libertățile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor, decât de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care și morala publică. Astfel, în art. 29 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se prevede că 'în exercitarea drepturilor și a libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora și ca să fie satisfăcute justele cerințe ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică'”.

Prin urmare, art. 213 din Codul penal - Legea nr. 286/2009 nu face decât să dea eficiență prevederilor constituționale de la art. 26 alin. (2) și art. 30 alin. (7), precum și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interzicând, sub sancțiune penală, întreținerea de acte sexuale cu persoane diferite în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Apreciem că propunerea legislativă încalcă, de asemenea, art. 26 alin. (2) din Constituție (ale cărui prevederi sunt reluate la art. 60 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil), conform căruia „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

Curtea Constitutionala

Prin Decizia nr. 21/2002, Curtea Constituțională a constatat că incriminarea și sancționarea faptelor de prostituție și de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă și îndeplinirea obligației asumate de statul român prin Decretul nr. 482/1955 de aderare la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii altuia și la Protocolul de încheiere, adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 decembrie 1949, care prevede că părțile la această convenție decid pedepsirea oricăror persoane care ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia, sau care exploatează prostituția altei persoane, chiar cu consimțământul acesteia.

Ca apreciere de ordin general, prostituția constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea ființei umane, la eşecul civilizației; ea aduce atingere vieții sociale, iar, prin modul nenatural de manifestare, contrar vieții de familie, lezează valorile fundamentale ale acesteia.

Se poate observa din experiența îndelungată a altor state că legalizarea conduce la creșterea fenomenului infracțional, din toate punctele de vedere, în zona în care au loc aceste activități.

De asemenea, nu există motive nici pentru a se crede că adoptarea soluției normative propuse de prezenta propunere legislativă ar putea să pună capăt abuzului asupra femeii ci, dimpotrivă, abuzul sexual ar deveni, pe cale de consecință, legal.

Prostituția nu este o meserie care să poată asigura o viață normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituție, în general sărace, fără educație și fără prea multe mijloace de existență, bordelul reprezintă o groapă comună. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică și somatică, le de-socializează și, prin stigmatul inevitabil, le fac incapabile de a intra într-o viață socială și familială normale.

În legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, la art. 7 alin. (1) se prevede că: „Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale”,

iar la alin. (2) al aceluiași articol, faptul că

„Statul român recunoaște rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești”.

La art. 9 alin. (3) și art. 10 alin. (7) ale aceluiași act normativ, se specifică faptul că

„Autoritățile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun și sprijină activitatea acestora”, respectiv că

„Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute și în calitate de furnizori de servicii sociale”.

Este de notorietate faptul că, prin programe îndreptate către protecția femeii în fața traficului de persoane și a destrămării familiei, ca urmare a prostituției unuia din membri, cultele religioase au întreprins numeroase proiecte în vederea combaterii acestor fenomene antisociale, iar, prin studii și anchete sociale, au arătat efectele negative ale legalizării acesteia. Ca urmare, cultele, prin pozițiile oficiale exprimate public, în cursul dezbaterii propunerii legislative L161/2026 dar și anterior, în mod repetat, s-au pronunțat împotriva proliferării fenomenului prostituției, iar ca furnizori de servicii sociale stabile și dinamice, au evidențiat inclusiv aspectele incidente cu caracter negativ privitoare la prostituție și fenomenele infracționale conexe.

Pentru motivele arătate mai sus, considerăm că reglementarea, astfel cum este propusă prin L161/2026, a „activităților de natură sexuală” este incompatibilă cu demnitatea umană şi drepturile fundamentale ale omului şi trebuie respinsă sau retrasă din circuitul legislativ.

Cu stimă,

Petre Costea – Președinte, Alianța Familiilor din România

Bogdan Stanciu – Președinte, Asociația PRO VITA (București)

In acest link aflati proiectul legislativ si alte documente inregistrate in Parlament: https://asociatiaprovita.ro/activitati/influentare-decizii/legea-prostitutiei-parlamentul/

Textul integral al Memoriului Pro-Vita si AFR se afla aici: https://asociatiaprovita.ro/wp-content/uploads/2026/05/MEMORIU-L161-prostitutie-ANALIZA-modelul-nordic.pdf


ASOCIATIA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu