Viață pe un peron. În ceață
Obișnuiam să cred
Că oamenii se despart
Cu mult circ și scandal
În (dez)ordinea asta:
Cuvinte supărate
Împachetări grăbite
Și uși trântite de pereți
Dar adevărul e altul:
Cei mai mulți pleacă
În liniște.
Vine o vreme când
Răspund mai încet.
Ascultă mai puțin.
Încetează să te întrebe
Cum ți-a fost ziua.
Până într-o zi
Realizezi
Că persoana care lupta
Cu tine împotriva tuturor
Care încă stă lângă tine
A devenit încet
Un străin.
Așa că alea cu împachetări
Grăbite și uși trântite
Sunt doar fițe
Care nu mai impresionează
Străinii.
In clipa când realizezi
Că oamenii nu te mai respectă
Tot în liniște
Fără grabă
Fără mâine și dacă
Vezi-ți de treabă
Dă-i în bubă și pleacă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu