Limba inimii
În graiul blând ce veacuri l-au păstrat,
Se-ascunde dorul neamului spus;
E glasul viu al celor ce-au visat,
Lumina unui drum pe care-l vreau.
În fiecare slovă se adună
Istorii, rugi și cântece de dor,
Iar Limba noastră, veșnică și bună,
Unește și zidește suflete în zbor.
Ea ne învață numele iubirii,
Puterea de-a ierta și de-a spera,
Ne poartă pașii către rostul firii
Și ne îndeamnă să ne fie DOR.
Să-i fim păstrători cu fapta,
S-o dăm urmașilor curată, vie,
Căci Limba Românească este rădăcina
A unui neam ce-n veci va dăinui.
De Ziua IMNULUI NAȚIONAL rostim
Cu inimă curată și respect, cu dragoste:
Cât timp în Limba Română vom ști să fim,
Vom păstra al țării noastre drept de-a exista!
Gelu Dragoș